călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Jun
2010
Traversând podul peste Inn
Dacă nu ar fi ghidurile care ne mai deschid din când în când ochii, poate că nu ne-am da seama că numele unui oraş ca Innsbruck înseamnă „podul peste Inn”. Aşezat, ca orice oraş care se respectă, pe un râu important (ce vine din Elveţia şi se varsă în Dunăre, în Germania), Innsbruck este capitala uneia dintre cele mai pitoreşti provincii din Austria, Tirol. Nu am ajuns acolo iarna, pentru ski, dar încă mai sper să nu mor până nu deprind şi tainele acestui sport. Dacă în alt oraş important din Tirol, Kitsbuhel, am găsit o staţiune destul de aerisită vara, aflată într-un evident extra-sezon, Innsbruck s-a dovedit a fi mai mult decât o destinaţie preferată pentru sporturile de iarnă. Am trecut prin oraş în miezul verii, într-un circuit mai amplu, nereuşind să îi alocăm timpul pe care l-ar fi meritat. Şi asta pentru că Innsbruck face parte dintre acele locuri care îţi lasă o impresie plăcută în ciuda numărului mare de turişti, un oraş pe care sunt sigură că merită să îl cunoşti şi dincolo străzile clasice pe care toată lumea vrea să le bifeze… şi pe care nici noi, aflaţi doar în trecere, nu le-am putut ignora.
Nu voi reface acum întreg traseul, prefer să punctez câteva din locurile care m-au impresionat şi în rest să las imaginile să vă vorbească.
Am pornit de la Arcul de Triumf şi Maria Theresien Strasse, strada largă cu o panoramă copleşitoare, datorată piscurilor înalte din spate. În mijlocul unei o colecţii impresionante de clădiri frumoase, am găsit şi Coloana Sf Ana sau turnul oraşului, lângă vechea primărie.
Vechiul cartier al oraşului, cu zona sa zona pietonală care începe la interrsecţia Hofgasse şi Herzog-Friederich Strasse nu se lasă nici ea mai prejos. Ochii îţi rămân îndreptaţi în sus, atraşi de Helblinghaus, casa gotică din secolul 15, ce se mândreşte cu o copleşitoare stucatură la exterior. În imediata sa apropiere nu se poate să ratezi Micul Acoperiş de Aur, aflat pe loggia fostei reşedinţe a ducelui Tirolului, zis Friederich cel Sărac sau „coate goale”. Împodobit de împăratul Maximiliam I, balconul avea ca scop supravegherea vieţii stradale a oraşului fiind în acelaşi timp o demonstraţie de putere şi bogăţie – poveştile şi legendele variază.
Pe Universitatsstrasse am ales să mergem la Hofkirsche – lăcaş al curţii imperiale, creat pentru a adăposti Mausoleul Împăratului Maximilian. Acesta îşi propusese să ridice 40 de statui mari, 100 de chipuri mai mici de sfinţi şi 34 de busturi ale împăraţilor romani. Planurile nu i-au ieşit nici lui, nici nepotului Ferdinand I, iar sacrofagul care urma să îl adăpostească a rămas un deloc simplu decor. Cele 28 de statui mari pe care le putem vedea astăzi reprezintă o imagine inedită, care ni se întipăreşte în memorie.
La aceeaşi adresă am uitat de orice grabă şi în Muzeul Artei Populare a Tirolului care ne-a oferit o imagine extraordinară a vieţii din această regiune. Am admirat interioare tradiţionale, mobilier autentic, instrumente, obiecte casnice, toate foarte frumoase, fără excepţie!
Cam atât am reuşit noi să acoperim în numai câteva ore. Acum aştept să îmi spuneţi ce alte lucruri sau locuri minunate am ratat!
Impresii scrise de: Roxana
Perioada călătoriei: iulie 2007
Articole similare:
Articole similare:
- Badea (s)Cârţan (3)
- Prin lumea Swarovski
- Liechtensteinklamm, puterea apei
- Aperitiv vienez
- Cum staţi cu împlinirea viselor pe 2011?
7 Comentarii la “Traversând podul peste Inn”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
[...] This post was mentioned on Twitter by Alina Danciu, Alina Danciu. Alina Danciu said: RT Dumnezeiasca Elvetia!@LumeaMare: Traversand podul peste Inn http://bit.ly/djrRaQ [...]
bravo.
in septembrie ajung la munchen, concert U2. planuiesc vreo 2 sapt de drum. ungaria austria, germania, cehia…sau invers.
Sunt nu am inca un plan stabilit, dar tu esti o sursa de idei
@drumeag, drum bun
Daca mai pot sa te ajut cu ceva intreaba-ma..
Castelul. Cealalta jumatate mi-a povestit si mi-a aratat pozele… eu eram ocupata sa-i schimb pampersii urmasului….
Si eu am cutreierat Innsbruck-ul si mi-a ramas in suflet. Cred ca am vizitat cam aceleasi locuri. Noi am mai fost si la gradina zoologica Alpenzoo unde ursii au dat un spectacol pe cinste. Tin minte ca tot in Innsbruck ne-am umplut burtile cu ursuleti gumati si tot felul de nebunii de la un stand ambulant de Haribo. Oricum, intreaga Austrie de un vis.
[...] Crystal Worlds se află foarte aproape de Innsbruck, de pe autostrada A12 ieşiţi spre Wattens şi apoi veţi găsi semne direcţionale către [...]
[...] deşi am citit că romanii au fost ei şi pe aici, până să îi acopere apele. Ca şi Innsbruck, numele lui înseamnă pod (dacă ne luăm după limba flamandă) sau capăt de drum (bryghia, loc [...]