Grand Trunk Road, o carte de bucate istorică

“Look! Brahmins and chumars, bankers and tinkers, barbers and bunnias, pilgrims – and potters – all the world going and coming. It is to me as a river from which I am withdrawn like a log after a flood. And truly the Grand Trunk Road is a wonderful spectacle. It runs straight, bearing without crowding India’s traffic for fifteen hundred miles – such a river of life as nowhere else exists in the world.” – Rudyard Kipling, 1901.

Astăzi am de gând să vă povestesc despre o altfel de carte de bucate sau o altfel de carte de istorie sau poate chiar un altfel de album de călătorie. Nu este vorba despre trei cărţi ci despre una singură, căreia i-aş face o mare nedreptate dacă aş încadra-o în doar una din categoriile de mai sus. Denumirea ei completă este: FOOD PATH – CUISINE ALONG THE GRAND TRUNK ROAD FROM KABUL TO KULATA.

Am găsit-o ascunsă pe raftul unei librării, în preajma Crăciunului şi m-a atras prin titlu, prin prezentarea grafică, prin renumitele camioane pictate  alergând printre reţete, prin fotografiile vechi, prin însăşi ideea ei de a urmări povestea culinară a unor ţări (Pakistan şi India) de-a lungul unui drum istoric. Am hotărât că este cel mai bun cadou pentru Alex şi, cinstit vorbind, tot el, ca om interesat de arta culinară, ar fi trebuit să o prezinte. Dar nu mă mai pot abţine, o avem deja de aproape un an şi simt că trebuie să vă spun despre ea. Îl voi lăsa pe Alex să vă arate altădată ceea ce a ieşit din reţetele aflate din abundenţă în paginile ei. Poate că e cel mai bine aşa!

Să începem cu începutul! Ce este Grand Trunk Road?

2500 de kilometri, un drum existent de câteva secole (de prin secolul XVI), cu perioadele sale bune şi rele, cu locuri de odihnă care s-au transformat în oraşe pline de caracter. Dacă din punct de vedere politic India şi Pakistan au suferit o ruptură, acest drum trece în continuare nestingherit prin graniţă, asistând la spectacolul zilnic, adunând asemănările şi deosebirile dintre oraşele pe care le parcurge (Peshwar, Rawalpindi, Lahore, Wagah, Amritsar, Delhi, Agra, Varanasi,  asta ca să numesc doar câteva), oferind o multitudine de arome şi gusturi celor care transportă mărfuri dintr-o parte în alta şi nu numai…

Istorie

Se spune că tatăl acestui drum a fost Sher Shah Suri, care în scurta sa perioadă de domnie a iniţiat reforme importante şi proiecte ambiţioase, revigorând acest drum, a cărui vârstă se presupune a fi mult mai înaintată (cică pe aici ar fi venit şi Alexandru cel Mare). Sher Shah Suri a construit 1700 de adăposturi pe parcursul drumului imperial, numite sarai. Deosebit de frumoase, unele dintre acestea puteau găzdui până la 3000 de oaspeţi şi 500 de cai. După moartea lui Sher San, planurile sale au fost continuate de Akbar, apoi abandonate de Aurengzeb. GT Road devenise destul de periculos iar călătorii sau comercianţii preferau drumul pe apă. Mai târziu, britanicii au înţeles necesitatea acestui drum şi au făcut tot posibilul pentru a-l readuce la viaţă, reparându-l şi lăţindu-l.

Culinar

Parcurgerea acestui traseu reprezintă o oportunitate extraordinată de a descoperi bogăţia culinară a Indiei, de la grătarele din  Peshvar şi kebaburile din  Delhi până la felurile vegetariene din Varanasi sau dulciurile bengaleze.

Aşa cum am spus şi mai sus cartea e plină de reţete. În plus, pe fiecare pagină găsim informaţii istorice deosebite, locuri care merită vizitate, aspecte legate de specificul bucătăriei fiecărui oraş sau zonă în parte, fotografii actuale combinate cu fotografii vechi. Şi camioane, fascinantele camioane pakistaneze, aflate pe linia subţire dintre kitch şi capodoperă. Imagini apetisante cu mâncare se alătură fotografiilor cu oameni, obiceiuri sau cu monumente importante, printre care şi Taj Mahal.

Am în faţă o carte la sfârşitul căreia nu ştii ce să spui mai întâi: poftă bună sau drum bun?

PS: am căutat să văd dacă se mai găseşte. Se pare că mai poate tipări doar la comandă, cu această ocazie am descoperit şi eu că acest lucru poate fi posibil, în anumite cazuri. Durează mai mult dar este posibil. Pentru relaţii vorbiţi cu prietenii noştri de la Books Express.

Articole similare:

Portretul unui popor: nora perfectă în India

Blue River, Black Sea


Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.