|
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
În România vezi deseori cai slabi şi vai de ei pe câmpuri. Nu este o regula generală dar se întâmplă, aşa cum a fost posibilă şi trista poveste a cailor de la Letea. În cele 9 zile pe care le-am petrecut pe Valea Loirei am văzut numai cai frumoşi, curaţi, pieptănaţi, fără coaste la vedere. Şi nu mă refer doar la şcolile de călărie, ci la ceea ce am observat din mers, plimbându-ne pe şoselele înguste pe care le-am preferat autostrăzii.
Faptul că îmi plac foarte mult caii nu mai e demult un secret. Aşa că să nu vă miraţi atunci când vă voi spune că în Saumur nu am apucat să vizităm castelul şi nici prin oraş nu am petrecut prea mult timp (deşi merită, e foarte frumos!), preferând să ajungem la renumita şcoală Le Cadre Noir, Şcoala Naţională de Echitaţie.
Cel mai bine e să mergeţi acolo atunci când sunt prezentări sau spectacole. O simplă vizită nu vă va oferi foarte mult, dar este posibilă. Noi am încercat mai întâi o rezervare pe internet dar locurile păreau epuizate. Am scris apoi la adresa de mail din contact, explicând că venim de departe şi am dori foarte mult să vedem prezentarea şi am obţinut cele trei bilete pe care le doream. Am ales varianta combinată, prezentare + vizită ghidată, plătind un total de 52 de euro pentru doi adulţi şi un copil – mai multe detalii în subsolul articolului.
Dacă am fi avut de ales am fi preferat un spectacol de gală, în care Le Carde Noir se prezintă împreună cu şi mai cunoscuta Şcoală Spaniolă de Călărie din Viena. Sau alte spectacole în care echitaţia se îmbină cu muzica, cum ar fi Les Musicales. Nu am fost însă deloc dezamăgiţi nici de ceea ce am văzut, pentru că în cadrul prezentărilor nu admiri doar caii ci ai ocazia să înveţi mai multe despre felul în care aceştia sunt dresaţi. Iar caii din Saumur sunt deosebit de eleganţi şi ştiu să facă o grămadă de lucruri, printre care şi uluitoarea săritură “cabriole”, în care calul aruncă simultan din toate cele 4 membre, rămânând pentru câteva secunde deasupra pământului
Şi nu sunt decât puţini care reuşesc!
La şcoala de echitaţie din Saumur ajung, pentru a deveni instructori de călărie, doar cei care au luat bacul (aviz amatorilor!) şi au obţinut deja câteva premii în competiţiile de călărie. În timpul vizitei ai ocazia să vezi instructorii şi elevii la antrenamente şi poţi să îi diferenţiezi după costume. Ţinuta este neagră şi sobră, păstrând tradiţia de aproape 200 de ani, chiar şi în afara spectacolelor.
Le Cadre Noir are 400 de cai în grijă şi aproape 300 de oameni care se ocupă de ei, îngrijindu-i, dresându-i sau făcând cercetări de specialitate. Grajdurile sunt complet automatizate şi fiecare cal are propriul lui regim, fiind hrănit după vârstă şi efort. Ca să nu mai spun că fiecare cal face zilnic duş sau că are concediu atunci când îngrijitorul lui lipseşte!
Cum să nu arate bine? Vă las mai departe să admiraţi câteva imagini după care, vă mai dau câteva detalii practice.
Bine de ştiut:
Cu atâtea tentaţii pentru septembrie şi octombrie, vă spun sincer că mă abţin cu greu să nu caut un bilet de avion ieftin pentru Franţa!
[...] că astăzi v-am povestit puţin despre Le Cadre Noir, Şcoala Naţională de Echitaţie din Saumur, Franţa, m-am gândit să împărtăşesc cu voi şi locul în care ne-am [...]
[...] fost o decizie grozavă şi, dacă nu am fi dorit nespus de mult să vedem caii de la Saumur, ceva mai departe pe cursul Loirei, vă spun sincer că am fi rămas în zonă toate zilele pe care [...]