călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Sep
2011
De ziua noastră râdem la o nouă ediţie de Poveşti!
Nici nu se putea ca ziua noastră de naştere în lumea online să pice mai bine anul acesta, adică într-o zi de duminică! Un prilej perfect să revenim la ideea pe care am avut-o şi anul trecut, anume să ne adunăm să ne hlizim împreună, ascultând ce aţi păţit sau aţi văzut voi amuzant prin LumeaMare. Trebuie să vă spun de la început că la această ediţie nu vrem neapărat să ascultăm “greuceni” ai expediţiilor, ca să îl citez pe cel ce ne va fi invitat special, Cristian China Birta. Nici el nu se vede pe sine ca un mare călător dar a participat la mai multe ediţii şi ştiu că vă va face să zâmbiţi. Următorii povestitori sunteţi voi, primii 3 care vă veţi înscrie. Poate veţi fi şi mai mulţi, dacă poveştile voastre sunt scurte. Important pentru noi este să ne revedem la Ceainăria GreenTea, să ciocnim un pahar de vin oferit de S.E.R.V.E, să gustăm ceva bun, să câştigăm un cadou de la LAMONZA şiiii… să râdem, da, să râdem! Nu ne dorim prea mult şi cu ajutorul vostru vom reuşi, nu este aşa?
Aşteptăm aşadar povestitorii! 
Iar pentru o încălzire prealabilă vă facem şi noi un cadou: postaţi într-un comentariu o astfel de întâmplare, ceva ce v-a amuzat într-una din plimbările voastre prin lume şi puteţi câştiga una dintre cele 5 invitaţii cu acces gratuit pe care le punem la dispoziţie. Autorii celor mai amuzante 5 povestioare vor avea acces gratuit în ziua evenimentului sau vor putea să dea invitaţia mai departe unui prieten, cu condiţia să ne anunţe numele acestuia. Comentariul trebuie să fie postat până la finalul zilei de 21 septembrie iar căştigătorii vor fi anuntaţi pe 22 septembrie.
UPDATE: Toţi cei care au comentat până la data limită vor intra gratuit la erveniment, mai puţin Liliana care ştiu că e departe şi care nu ne-a scris totuşi o povestioară Vă rog să confirmaţi cât de curând prezenţa pentru a vă putea ţine locul.
Mai multe detalii găsiţi mai jos.
Data
Duminică, 25 septembrie, la 13:00. Suntem acolo şi vă aşteptăm începând cu ora 12:30.
Unde?
Ceainăria GreenTea, Strada Doctor Burghelea Nr 24, Sector 2, Bucureşti
Intrare:
Pentru a participa la eveniment taxa de intrare este de 20 lei.
Înscrieri:
Înscrierile atât ca simplu participant cât şi ca povestitor sunt posibile doar prin mail, la noutati at lumeamare punct ro. Lăsăm deschisă secţiunea de comentarii, pentru participarea la concurs, pentru nelămuriri sau întrebări, dar vor fi luate în considerare doar mailurile, în ordinea sosirii lor. Dacă rezervaţi pentru mai multe locuri, vă rugăm frumos să ne scrieţi şi numele celorlalte persoane. Locul este asigurat doar dacă aţi primit un răspuns de confirmare de la noi.
Mulţumim şi vă aşteptăm cu mare emoţie!
Articole similare:
- Poveşti din Lumea Mare, ediţie aniversară
- Poveşti din LumeaMare – Destinaţii Romantice
- Poveşti din LumeaMare cu Moş Crăciun
- Poveşti din LumeaMare 15 – Egipt
- Poveşti din LumeaMare – Cabana Urbană
21 Comentarii la “De ziua noastră râdem la o nouă ediţie de Poveşti!”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
In Scheveningen unde am pierdut pe faleza hartia cu rezervarea si era cat pe ce sa nu mai gasesc hostelul (care, apropo, era la capatul “bulevardului”, care bulevard era de fapt o alee serpuind pe langa mare pret de cativa kilometri, pe langa baruri si scoli de surfing), dupa lungi conversatii telefonice cu un olandez foarte optimist si vesel care incerca sa o calmeze pe romanca isterica de la telefon (eu), am ajuns in sfarsit la hostel ca sa aflu la fata locului urmatoarele:
1. camerele de hostel erau de fapt niste vagoane in care se montasera cateva paturi
2. nu aveam rezervare in “sistem” (adica in condica lor de pe frigider)
3. proprietarul, un surfer, avea locuri, dar nu reusea sa imi gaseasca nici un pat, ba disparea cheia de la camera, ba isi amintea ca promisese patul altcuiva, ba nu se potrivea cheia, etc…
Dupa ce m-a plimbat prin fiecare vagon incercand sa imi gaseasca si mie un loc pentru noaptea aia, i-a venit in sfarsit o idee si mi-a spus foarte multumit de sine ca o sa-mi dea “the VIP room”. ‘It’s your lucky day’, imi tot repeta, dupa ce eu avusesem in seara aia toate ghinioanele posibile. Ce era de fapt aceasta VIP room? O camaruta separata intr-un vagon din asta alb, camaruta dotata cu pat, dulap si… costum de surfing agatat intr-un carling. Basca nisipul de pe jos si pescarusii ca topaiau pe acoperis. Si chiar m-am simtit ca un VIP in vagonul ala care se legana la fiecare pala de vant, de ziceai ca esti pe mare
Demult, pe vremea când băteam munţii, venind din Retezat, am ajuns cu o ocazie până la Tg.Jiu iar de acolo am luat un rapid către Bucureşti. Era un tren de noapte care avea foarte puţine staţii: Tg.Jiu, Craiova, apoi Bucureşti (Băneasa) şi Constanţa.
În compartiment am dat de un nene care dormea de mama focului şi care nu a mişcat până la Bucureşti când, trezit probabil de forfota celor ce coborau, ne-a întrebat: “Am şi ajuns la Craiova…?”
“Nene – i-am zis – bine că te-ai trezit, dacă mai dormeai 2 minute te dădeai jos la Constanţa…!”
Ceva ce m-a amuzat … Mhm, muzeul faleologic?
Transportul in India este unic.
Nu exista timp si asta pentru europeni este foarte greu de suportat. Ceea ce am experimentat noi trece de orice se poate numi rabdare umana.Noi am plecat din Bucuresti cam pe la 11.00 a.m., am facut o ora pana in Istanbul unde am asteptat cam trei ore legatura pentru New Delhi. Am fi putut sa ne facem o parere despre serviciile indiene inca de pe acum, dar optimismul si buna credinta ne-a impiedicat. Dupa aproximativ 6 ore de zbor am aterizat in capitala Indiei si ne-am cazat la un hotel (cele din europa de o stea pareau Burj Al Arab pe langa asta) pana la ora 14.00, cand credeam noi ca avem trenul catre Bodhgaya, cu care ar fi trebuit sa facem cam 17 ore(si asa mi se parea cam mult).Dar cand am ajuns in gara, am avut parte de prima surpriza indiana: s-a anulat trenul. Motivul? Foarte simplu: este ceata pe sinele de tren. Eu una nu am mai auzit asa ceva, dar in India totul este posibil. Intr-un final, dupa 4 ore de asteptat in gara intr-un frig greu de descris, am vazut cu totii autocarul…(a doua surpriza)Impropriu numit autocar, caci era un fel de autobuz, cu scaune mici, cu geamuri care in timpul mersului se deschideau, asta in conditiile incare afara era un frig de nedescris (era ianuarie) si care nu putea prinde mai mult de 80 km/h. Oricum nu se putea circula cu mai mult decat atat (mai ales in capitala), din cauza traficului infernal, trafic insemnand orice, de la motociclete, ricse, masini, camioane, autocare, oameni,animale. Drumul din New Delhi pana in Bodgaya a durat 24 de ore cu acel mijloc de transport si cu un singur sofer care a condus tot timpul.
Dupa calvarul drumului New Delhi- Bodhgaya, ni s-a promis ca drumul de intoarcere este asigurat. Dar surprizele s-au tinut lant. Ati ghicit, s-a anulat si trenul de intoarcere. Ne-a placut. Si ne-am imbarcat intr-un autocar, nu chiar atat de preistoric ca primul dar pe aproape, asta cica avea si aer conditionat, adica cateva ventilatoare legate deasupra scaunelor(care am impresia ca nu prea functionau), si am plecat 5 ore pana in Rajgir. Dupa care am ajuns intr-o gara, nu imi mai aduc aminte numele localitatii, de unde trebuia sa luam un tren (care ar fi trebuit sa soseasca la ora 19.00) catre New Delhi.Am fi facut 12 ore pana in capitala Indiei, dar surpize surprize…. Dupa ore si ore petrecute intr-un frig incredibil, a aparut si trenul, cu o mica intarziere de 5 ore,la …02.00 a.m. si a plecat la ora 03.00a.m. Cat am asteptat in gara, timp de vreo 8 ore, am avut ocazia sa admiram minunatele trenuri indiene. Imi pare rau ca nu le-am pozat, cred ca am fost prea socata de privelistea pitoreasca din gara: copii si adulti care isi faceau nevoile direct pe peron, oameni care dormeau pe jos acoperiti doar cu o patura foarte subtire, sobolani nenumarati care le dadeau ture… Socul a fost foarte puternic pentru toti membrii grupului. Trenurile pe care le-am vazut trase la peron aveau gratii la geam, scaune sau ceva pe care sa stai nu exista, lumina probabil venea de afara, sau din interiorul fiecarui calator. Noi doar speram si il rugam pe Buddha ca trenul nostru sa nu fie chiar asa. Ghidul ne-a asigurat ca noi vom avea un tren de lux, ca nu vom sta cu indienii la un loc. Dar surpriza din nou: cei care dormeau pe jos au urcat in tren cu noi si ne-au fost colegi de compartiment. Trenul avea trei clase, iar noi la norocul nostru am prins locuri la clasa a treia(desi ghidul ne asigurase ca ceea ce a cumparat el era cea mai buna si luxoasa solutie). Paturi mici, dispuse si pe o parte si pe alta, aer cu portia, indieni in stanga, indieni in dreapta. Ni s-a oferit si masa, dimineata, la pranz si seara.Secretul era sa nu privesti cum era preparata mancarea; numai ca noi am facut greseala de a vedea “bucataria”, care era partial pe podeaua trenului. Si din nou problema timpului. In loc sa facem 12 ore, cum era stabilit, pentru ca trenul nu cred ca prindea mai mult de 40 la ora si se oprea din 15 in 15 minute, am ajuns in New Delhi la orele 22.00 p.m. Facand aproximativ 25 de ore cu trenul, nu a mai existat timp fizic pentru vizitarea New Delhi-ului. S-a propus ca incepand cu ora 23.00 sa se mearga macar cu autocarul sa ne clatim ochii, prin capitala, sa vedem si bogatiile arhitecturale si nu numai. Dar Buddha nu ne-a zambit in aceasta calatorie: cum ne-am urcat in autocar, s-a stricat manerul de la trapa pentru bagaje si pana s-a reparat, era timpul sa mergem in aeroport, unde bineanteles am stat pana la orele 05.00 a.m. pana la zborul catre Istanbul.
vad ca s-au incalzit spiritele pe aici, nu pot decat sa ma bucur!
In urma cu cativa ani, cand nu imi imaginam ca voi avea curajul sa plec vreodata de capul meu prin India, am apelat la o agentie de turism. Cunoscuta, mare si cu sediu la bulevard, prin Piata Romana. Era prima iesire din tara si am ales circuitul pe care l-a facut probabil toata lumea: Budapesta-Praga-Viena.
Nu imi aduc aminte cu placere de nimic, dar nu pot sa nu rad cand ma gandesc. A fost un fiasco total si totul a inceput din prima noapte, cand am descoperit ca nu eram cazati in Budapesta, cum ni s-a spus, ci in Székesfehérvár. Adica la 65 de kilometri de capitala ungara.
Ghidul nu stia unde suntem, asa cum nu stia nimic nici despre locurile pe care le vedeam. Asa ca ne-am rupt de grup si am plecat pe cont propriu prin Praga. Dupa noi s-au tinut, insa, doua cupluri de batrani, pe care am ajuns sa le plimb prin oras si sa le povestesc din ghidul meu. La hotel s-au laudat in fata celorlalti, nemultumiti de ce facusera in acea zi, si ne-am trezit a doua zi ca mai erau persoane interesate sa faca un tur cu noi.
Situatia s-a repetat in Viena, unde am decis totusi sa ramanem pe langa grup. Dar ghidul de la agentie ne plimba pe aceeasi strada si, cand nu am mai suportat, m-am dus la el si i-am spus ce alte obiective mai merita vizitate prin centrul Vienei. Drept urmare, pensionarii s-au intors cu spatele la el si au plecat dupa mine. Chiar si ghidul s-a alaturat grupului pe care il plimbam eu prin Viena. Am de atunci o poza memorabila in care le citesc despre ce aveam in fata ochilor, iar ghidul statea in spatele grupului si facea poze.
De atunci am eu alergie la agentiile de turism.
India, in care cuvantul “safety” isi pierde orice fond ramanand doar cu forma…daca o mai are si p-aia(nici nu stiu daca-l au in dictionar..sau vocabular). Nu ma refer aici doar la trafic…ci la tot…de la simplul privit pe fereastra pana la marile santiere unde schelele sunt inlocuite in totalitate de niste constructii firave din bambus sau lemn, oricat de inalta ar fi…
Primul contact cu meleagurile indiene a fost nemilos… Valul de caldura m-a lovit instant, si l-am resimtzit pana in maduva spinarii…nu erau f. multe grade undeva la 30C, da umiditatea foarte ridicata facand aerul irespirabil. Am transpirat in 2 sec….In fata aeroportului, o multime galagioasa si multicolora…ce mi-a adus aminte de cozile de la Economatele lu’ Vanghelie din Rahova si Ferentari…doar ca ceva mai mare gloata…Zaresc soferu’ trimis de la hotel…unu mic si negru..imbracat in alb..inclusiv basca si pantofii…era super tare. Mi-a luat geanta si am plecat spre masina…lasand in urma gloata de oameni…si pasind parca intr-o alta lume…un deja-vu din copilarie combinat cu un documentar discovery sau NG.peisajul seamana exact cu cel dintr-o autobaza din ro, inainte de rev., din micile orase…unde lumea se inghesuia sa ia RATA spre destinatia de uichend…evident..la tzara…Palmierii sunt noutatea…. Dupa 20 min. de cautat masina (Individu’ era mic nu doar la stat..ci si la sfat..:))…ca uitase unde parcase…mi-am dat seama ca omu’ nu stia sa raspunda decat cu “iiies” la orice il intrebam.
Bunn…gasim masina..ne urcam..frumos..piele..AC…merge…imi zic. Bine-ntzeles ca respectivu’ vrea sa ma omoare din prima…da AC la maxim facuse 5 grade inauntru..cand afara cadeai pa jos de cald…L-am potolit pana la urma…
Pornim la drum…si incepe aventura.
Masina cu volan pe dreapta…si se “circula” pe partea stanga, normal. Circula, e mult prea mult spus…e o cursa continua pe o sosea (autostrada) cu cateva bezi (nemarcate)….aglomerata, desi e 1 noaptea. Semnalizarea…nu se poarta…deloc…la moda e claxonu, de toate felurile si cat mai tare. Un furnicar de masini vechi, motociclete, camioane(predominant rosii), cateva masini mai noi(lovite toate) si multe motorete pe 3 roti, cu acoperis…folosite ca taxi.
Aaa..am uitat sa spun..ca a aprins luminile la masina..dupa fro’ 5 km….dar n-ar fi o problema..ca 50% din ei asa merg…mai mult, motocicletele alea cu 3 roti (rickshaw) n-au semnalizari..si nici lumini..majoritatea.
Camioanele…la fel..nu prea au stopuri si semnalizatoare…dar absolut toate au scris pe spate, mare : HORN OK PLEASE …
E crima…nustu daca 5% din soferii romani s-ar descurca mai mult de 10km…vb. serios…si asta la 1 noaptea.
Imaginea e deplorabila..saracie lucie..lumea doarme pe langa strada…baraci fff multe, caini (vaci n-am vazut, inca) si multe taxiuri locale (galben/negre) fara A/C si toate impodobite..ca sorcova. din cand in cand mai apare cate-un Mall..luminat…nimik mai mult.
Tota lumea conduce cu cotu’ pe geam si palma agatzata de plafon..ca-n reclama le Peugeot…. )
Am ajuns intr-un final la hotel.
Doar 4 ore…atat am dormit…au bubuit toata noaptea cu artificii si petarde…cica e sarbatoare. Micul dejun il iau in fuga, oricum nu m-am incumetat sa mananc prea mult…miroseau frumos, da’ tre s-o iau usor daca vreau sa nu-mi petrec restul zilelor pe ”tron”. Schimb niscai euroi la receptie (54rupii/1Euro)…si ma duc la masina…care era jos de vro’ juma de ora, si intreb soferu daca pe mine ma asteapta. Inevitabil….”iiies”…deja-vu. Intreb daca stie unde trebuie sa mergem…”iiies”. Incep sa ma-ndoiesc…si-i intind o capcana…zic: How far is it?…daaa…ati ghicit: “iiies”. In regula…m-am lamurit…scot foaia cu adresa si i-o arat….”aaaa…iiies”. Ok, ne-am inteles…da-i bataie. In 20min. suntem la biro’, ma dau jos si-l intreb cand vine sa ma ia…adica mai mult prin semne…si, ce sa vezi, surpriza…trage masina acolo si zice ca ma asteapta toata ziua…ce tareeee…daca vrei tu, bine.
La birou ma intampina o indianca, imbracata traditional…cica e secretara. Urmeaza ritualul cu familiarizarea…bla..bla…noroc ca majoritatea nu erau la serviciu (sarbatoare).In fine, intru in paine si stau pana pe la 19.00..plec la Hotel..sunt obosit. Maine e vineri, dar e liber (din nou..sarbatoare), asa ca voi dormi mai mult….Aiurea…stau la etaju’5 si deasupra e un restaurant cu terasa..si..ati ghicit..fiind sarbatoare…petrecere. E inutil sa va descriu..oricum, am adormit greu…si ziua urmatoare..si urmatoare…la fel. Am aflat si ce sarbatoare…e Anu Nou..la ei..pe stilu’ vechi.
[...] fie pe cea a fetelor de la travelgirls. Invitatia de a scrie articole merge la urmatorii bloggeri: LumeaMare, Razvan Pascu, TravelSplendid, Aliceee Traveler, Hai cu noi in lumea larga, Travel-blog, [...]
[...] puteti sa povestiti intamplari amuzante din calatoriile voastre chiar pe site-ul LumeaMare – aici, cu sansa de a castiga una din cele cinci invitatii cu acces gratuit la sesiunea de povesti [...]
[...] seama, am acceptat cu mare onoare și mare bucurie inedita invitație de a vă povesti una, alta la ediția lor aniversară de 2 ani
A fost o surpriză invitația lor, dar una tare, tare plăcută 
Este și o mare provocare [...]
Campionatul European de Fotbal din 2008. Am fost cazati vreo 7 zile in Franta, la granita cu Elvetia, ca sa putem ajunge mai usor la meciuri. Hotelul ETAP dragut, curat, imi amintesc ca ne schimbau asternururile regulat, intr-un cuvant nimic de obiectat. Doar ca in ultima noapte , venind seara tarziu de la meci, am avut o mare surpriza: cardurile de la camere nu mai functionau si deci in cele trei camere rezervate nu am putut intra. Am intrebat la receptie, unde baiatul de acolo care tocmai intrase in tura nu stia nimic, ne-a explicat ca cele 3 camere apareau in calculator free si ca urmare facuse deja rezervari pt ele. Nu l-am crezut si am mers impreuna sa le deschida: 2 camere erau libere, mai exact pregatite frumos ca pentru noii oaspeti iar in ele..nici urma de bagaje! Am uitat sa va spun ca atunci cand se chinuia tatal meu sa-si deschida camera, in usa a aparut o cucoana cu bigudiuri in cap si a inceput un dialog ca in “Caldura Mare” de Caragiale: “Ici, c’est ma chambre’ spunea taica-meu verificand numarul camerei. “C’est ne pas possible..c’est ma chambre ! “ raspundea intrigata femeia trezita din somn. In fine, am inteles ca se resetase softul cu rezervarile si acolo fiecare isi facea treaba lui..bine-bine, dar bagaju’, unde-i..bagaju’? Degeaba ii explicam ca de 6 zile eram cazati acolo, la ora aceea era imposibil sa dam de urma bagajelor nefiind personal de curatenie pe timpul noptii. Am fost cazati in alte camere, iar bagajele le-am recuperat dimineata, dintr-o camaruta a cameristelor, asezate frumos in saci, explicandu-ni-se senin ca ele primisera ordin sa elibereze cele 3 incaperi. Nici pana acum nu-mi explic lipsa de comunicare intre acestia… asta o insemna “diviziunea muncii” in occident?:)
[...] găndit că ar fi frumos să nu ţin chiar totul surpriză pentru aniversarea de duminică şi să vă dezvălui lista povestitorilor anunţaţi şi câteva cadouri în plus pe care le-am [...]
[...] Duminica merg cu Ivo si Adi sa povestim intamplari haioase din expeditia CuPluta la Povestiri din Lumea Mare, la invitatia Roxanei. Puteti veni si voi, daca va grabiti sa mai prindeti locuri, detalii aici. [...]
Toţi cei care au comentat până la data limită vor intra gratuit la erveniment, mai puţin Liliana care ştiu că e departe şi care nu ne-a scris totuşi o povestioară
Vă rog să confirmaţi cât de curând prezenţa pentru a vă putea ţine locul.
Multumesc, Roxana. As fi anuntat eu, daca puteam veni … Te pup!
Eu multumesc si cine stie, poate cu alte ocazii te vei nimeri in Bucuresti. Sau poate ne deplasam noi prin zona Sibiului, cu povesti tu tot…
[...] împlineşte 2 anişori şi se sărbătoreşte duminică, 25 septembrie, la o nouă ediţie de Poveşti din Lumea Mare unde vom împărtăşi cu voi întâmplări amuzante de prin călătoriile [...]
Sigur, sigur, va astept!
hei roxana sunt mihnea din tabara de calarie.am vrut sa-ti urez bafta la toate si tine-o tot asa cu saitu ca vad ca merge foarte bine.as fi vrut sa merg la ceainarie dar merg la un spectacol de animale azi duminica 25 septembrie la 13:00 la un concurs de animale pentru caini.eu nu particip vreau doar sa vad ine e castigatorul si sa stau pana seara sa vad cum fac unii oameni acrobatii cu foc.daca tot o sa fie o sa duc camera si iti trimit pe emai-l sa vezi si tu si fa si niste poze poate publici pe sait!Multa bafta si salutari Petrei!
Multumesc frumos Mihnea, ce surpriza placuta!