Idei pentru revelion 2012: n-avem!

Doru Panaitescu s-a apucat şi a scris un articol documentat şi structurat pe tema multitudinilor de posibililităţi de a-ţi petrece “revul”, o treabă din aceea bine făcută, cu împărţeală pe categorii şi idei reale şi realizabile. Şi după ce a făcut el chestia asta s-a gândit să ne pună şi pe noi la lucru, onorându-ne cu o leapşă de să n-o putem duce! Apăi nu ştiu cum ne-o nimerit dar cred că nici unul dintre noi nu s-a gândit să facă ceva special anul acesta aşa că suntem cu atât mai puţin în stare să ne apucăm să scriem recomandări. După ce m-am scărpinat în cap puţin, am amânat decizia şi am lăsat o vreme pingback-ul ca unmarked în inbox, mi-a venit IDEEA: stai măi că doar suntem şi noi o echipă. Hai să văd ce zic ceilalţi. Ei bine, ceilalţi numa’ nu m-au înjurat când i-am luat la întrebări dar până la urmă am primit şi ceva răspunsuri. Ca să vă lămuresc, nu le-am rugat pe fete să vină cu indicaţii preţioase, ci să îmi spună măcar o amintire, măcar ce ar face dacă ar face.

Laura:

Cel mai posibil îmi voi petrece revelionul anul acesta alături de cei mai dragi prieteni, într-un club bucureştean în care se vor amesteca muzica live, karaoke şi DJ.
De obicei închiriam o vilă pe la munte cu un grup cât mai mare de oameni, dar de data asta am poftă de-o schimbare.

Anca:

Nici eu nu mă omor după revelioane dar, din experienţă, cele mai reuşite revelioane sunt cu prietenii.

Revelionul pe stradă în Bucureşti – proastă idee – scandal, călcături pe bătături, pocnitori în picioare, muzică aproximativă până la proastă – un sentiment de alienare şi disconfort combinat. Poate la Paris e altfel.

Revelionul la restaurant – în general plicticos, inconfortabil – slăbut rau la turci (cinci stele) cu mâncare proastă, muzică şi mai proastă până la catastrofală, dans lipsă din lipsă de muzică, program artistic penibil, terminat tot rapid după 12.

Revelion la club în Ciudad de Mexio – foarte plăcut – program artistic scurt cu câteva fete drăguţe şi un comic senzaţional – dacă noi românii care am înteles aproximativ jumate din ce a zis tipul ăla ne-am prăpădit de râs, trebuia să-i fi văzut pe mexicani!. Pe urmă, dans mult, latino dar şi hip-hop, mâncare slăbuţă şi servita rapid, dar prea puţin important în contextul distracţiei generale.

Cel mai tare revelion – 12 prieteni într-o casă de vară (neîncălzită) a unuia dintre noi – mult dans, jocuri de diverse feluri, mâncare rece cărată de acasa cu trenul, dormit la grămadă în casa mătuşii, râs non-stop, alergat pe jos 10 km până la gară pentru a nu pierde un tren pe care l-am pierdut totuşi dar…. povestea asta e o poveste separata….:)

Lorena:

Niciodată nu m-am agitat prea tare în ceea ce priveşte Revelionul. Ca tot omul, am încercat diverse variante de petrecere a nopţii dintre ani, dar nu pot spune că am vreuna preferată. Am fost la munte, la ţară, la rude, la prieteni, în club, pe stradă, iar când am avut invitaţi de Revelion (asta se întâmpla în timpul facultăţii) îmi aduc aminte că a ieşit un mare haos cu hârtie igienică atârnată de uşile vecinilor, sticle sparte în faţa blocului şi petarde aruncate pe te miri unde (inclusiv în tortul nefericitei vecine de la etajul 1). Aş încerca un Revelion într-un oraş european, într-o destinaţie exotică sau la schi. De ales aş avea de unde alege că tot se bat agenţiile de turism în oferte în perioada asta a anului. Însă, în orice loc m-aş afla, este esenţial să mă aflu în compania persoanelor dragi, până la urmă asta contează cel mai mult.

Octavia:

Noaptea cea mai lungă pe care nu-o voi uita niciodată este aceea în care, în ultimul moment, am fugit de acasă. Pe 31 decembrie, după-amiază, ne-am pus rucsacii în spate şi am urcat pe Piatra Mică, în Piatra Craiului. Am ajuns pe seară, ne-am desfăcut sacii de dormit, am căutat un loc ferit printre jnepeni, vântul bătea tare, şi am dormit până pe la 11 juma’. Apoi ne-am scos toate bunătăţurile împachetate la casolete, am încercat să ne încălzim cu o ţuică fiartă la primus, dar s-a răcit imediat din cauza gerului. Iar la miezul nopţii am iesit din ascunzătoare pe vârf, am deschis sticla de şampanie şi am urmărit de sus spectacolul focurilor de artificii ce se întindea din Zărneşti pana în Bran şi înspre Braşov, în depărtare.

Alina:

Eu trebuia să plec în Germania, unde Revelionul inseamnă artificii, multe artificii. Însă răman la Paris, unde Revelionul e o noapte ca (aproape) oricare alta. De câtiva ani oamenii au început să se strânga pe Champs Elysées, dar atmosfera nu se compară nici pe departe cu cea din Viena, de exemplu. O invidiez insă pe Maria, ea va merge in Portugalia, dacă nu mă înşel. (Maria, te rog sa mă contrazici dacă nu-i asa!). Abia aştept poveştile ei de acolo. Şi promit şi eu să vă povestesc cum sunt sărbatorile în Paris, dacă tot am rămas aici. Pornind de la târgurile (ne)tradiţionale de Craciun, până la noaptea dintre ani, o sa încerc sa va iau (iar) cu mine la Paris! M-am îndepărtat de temă, stiu, însă nu ma pot hotarî care Revelion a însemnat mai mult pentru mine. Şi oricum, e în trecut, iar viitorul e mai important. Aşa că am hotarat că cel mai frumos Revelion va fi sigur următorul!

Cât despre mine, cel mai frumos revelion de care îmi aduc aminte este cel petrecut pe stradă, la Viena. Am şi povestit despre el, aici, aşa că nu insist. Şi nu vreau să repet, dar cred că cel mai important lucru la trecerea dintre ani, ca la orice altă ocazie de altfel, este să fii alături de oamenii dragi, aceasta putând să însemne o gaşcă sau pur şi simplu unul singur. A existat un moment, în anul în care s-a născut LumeaMică, în care am refuzat să petrecem alături de familie sau prieteni. Am stat acasă singurei, ne-am cinstit cu ceva bunătăţi, ne-am oferit cadouri şi ne-am uitat cu drag la puiul de om care dormea buştean în timp ce Bucureştiul bubuia sub invazia artificiilor. Cred că acesta a fost al doilea cel mai frumos revelion.

Poate ne spui şi tu care revelion a însemnat cel mai mult pentru tine? 

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.