Dat fiind că este ultima declaraţie de fericire pe anul acesta şi am promis să o fac până în Crăciun (pentru că nu am mai avut timp la ultima ediţie de Poveşti din LumeaMare cu Moş Crăciun), pregătiţi-vă pentru o incursiune vizuală prin emoţiile şi momentele mele de încântare din anul 2011. Luaţi un ceai sau o cafea şi bucuraţi-vă, pentru că eu una am muncit ceva să adun „doar” pozele acestea. Poate că nu toate sunt cele mai minunate din punct de vedere fotografic, dar toate înseamnă câte ceva, aşa că să nu mai zăbovim şi să pornim la drum.

Caut mereu frumosul şi poate că cea mai mare bucurie o am în faţa felului în care mâna sau mintea omului a reuşit să îi dea viaţă şi să îl păstreze pentru încântarea generaţiilor viitoare. 

Cea mai mare bucurie artistică am simţit-o când am ajuns să privesc asta:

sau asta

sau asta,

dar şi în faţa unor mici mostre de artă primitivă

Sunt fericită când mă confund cu istoria, păşind efectiv în ea.

Când văd cum era viaţa la castel…

sau opusul castelului:

Găsesc cu bucurie locuri şi detalii din lumea cea mare pe care mulţi alţii le-au descoperit înainte, dar asta nu îmi face plăcerea mai mică

Un apus

Un colţ de capitală mai puţin bătut

 

Fântâni şi pieţe care îţi încântă ochii

 

Locuri în care timpul parcă a stat pe loc

Combinaţii neaşteptate

Oraşe fascinante

Dansuri magice

Cascade în cele mai neaşteptate locuri

Alte detalii frumoase pe străzi pietonale liniştite

Oraşe vechi, vii şi catedrale frumos luminate noaptea

Clădiri istorice la care te uiţi în timp ce mănânci o clătită fabuloasă

Farmecul podurilor vechi

Sclipiri în noapte

Ameninţarea unei ploi

sau mici detalii de natură în spatele zidurilor unui oraş

Apoi fericirea te mai cuprinde şi fără să o cauţi, te ia prin surprindere.

Când stai pe iarbă în mijlocul unui mare oraş, odihnindu-ţi picioarele obosite.

Când marea e albastră şi nimic nu pare să strice buna dispoziţie a celor din jur

Când te joci

Când mănânci zmeură proaspăt culeasă

Când ai drumul în faţă şi două roţi sub tine

Când drumul arată aşa e cu atât mai bine

Plimbările nocturne pot fi pline de surprize

Iar zâmbetul nu ştii niciodată de unde apare

Un răsărit de soare într-o vie (asta e fericirea lui Alex!)

Sau o petrecere câmpenească

Iar când dai peste aşa ceva, mai poţi să rămâi indiferent şi să nu iei fericirea cu tine acasa?

Sunt foarte fericită atunci când, oriunde aş fi prin lume, reuşesc să adulmec măcar puţin din farmecul naturii.

O plimbare în compania unei linişti nefireşti, deranjată doar de scârţâitul zăpezii sub tălpi.

Descoperirea bogăţiilor şi frumuseţilor ascunse sub pământ.

Minuni şi curiozităţi ale naturii.

Marea, doar ea marea, cu farmecul şi soarele ei…

deşertul şi munţii din apropiere

… şi nu în ultimul rând surprizele de sub apă

 

Plăcerea de a privi lumea de sus

O baie de iarbă şi flori

 

alături de oameni care chiar iubesc drumeţiile 😀

Un loc simplu, lipsit de pretenţii, acolo unde plantele cresc în voie şi pădurea foşneşte misterioasă la câţiva paşi

unde natura e vie şi animalele se plimbă în voie

transportul se face pe patru roţi şi cu doi cai putere 🙂

Bucuria de a descoperi animale de departe aduse aproape, cu sau fără remuşcări faţă de viaţa lor cam nedreaptă, în cuşti

Fericirea enormă pe care o poţi avea doar privind cel mai timid şi mai drăgălaş ursuleţ din lume

Şi nu în ultimul rând, anul acesta am fost cea mai fericită atunci când m-am găsit în compania animalului pe care îl iubesc cel mai mult, calul.

Calul în artă

Oameni care iubesc mai mult decât mine calul şi fac din asta o pasiune pentru o nouă viaţă, pasiune pe care reuşesc să o transmită şi altora

Cai nobili sau „acrobaţi”

Cai blânzi de plimbare

Faimoşii lipiţani

Şi ar mai fi, dar este cazul să mă opresc, mă aşteaptă 2012!