Artist în LumeaMare: Pe urmele lui Monet (3)

Artist în LumeaMare: Pe urmele lui Monet (3)

Am văzut LUVRU, El PRADO, KUNSTHISTORISCHES MUSEUM, MAURITSHUIS, RIJKMUSEUM, NATIONAL GALLERY, MUZEELE CAPITOLINE şi MUZEELE VATICANULUI, GALLERIA BORGHESE, MUSEO NATIONALE DEL BARGELLO, GUGGENHEIM, BILBAO, MUZEUL PERGAM (Berlin), ALBERTINUM – Grunes Gewolbe (Dresda), MUZEUL NATIONAL DE ARTA AL ROMÂNIEI şi alte muzee. Pe toate le ador, de fiecare dată am trăit în ele mari emoţii artistice, fiecare dintre ele este demn de laudă pentru arhitectură, modul în care arată, cantitatea, calitatea şi maniera de prezentare a exponatelor. Nu pot lipi de niciunul calificativul de “cel mai” pentru că ele nu sunt în concurenţă ci se completează,  pentru a fi o parte a mozaicului preţios ce înfăţişează fenomenul artistic din Europa şi din lume.

Totuşi, acest “cel mai” este undeva la pândă pentru că poţi admira cu obiectivitate nişte valori recunoscute dar unele îţi sunt mai aproape de preferinţele, înclinaţiile, cunoştinţele despre artă şi sensibilitatea ta. Atunci “cel mai”, întărit de “pentru mine”, este permis.

Nu m-am gândit la aceasta pană la Musée d’Orsay. Chiar în a doua zi “de Paris”, marţi, în zorii de pe la 8,30 eram postaţi la coadă deja plinuţă dar scurtă. Era un frig de noiembrie, amplificat de briza puternică a Senei. Înduram răcoarea aceea nepotrivită lunii iunie cu gândul că, după ce se va deschide nu vom avea mult de aşteptat. A venit ora, au iesit paznicii şi au instalat stâlpii cu benzi pentru înaintarea şepuită a cozii şi… muzeul tot nu se deschidea. Timpul trecea greu. Peste o oră o voce şi un afiş au anunţat că muzeul este închis pentru o perioadă nedeterminată, mulţumindu-ne pentru înţelegere, adică pentru că nu băteam paznicii ca să dăm buzna sau nu spărgeam geamurile  în acelaşi scop…

Eram uluiţi. În Paris să se întâmple aşa ceva? Am plecat. Mai târziu am trecut pe acolo şi văzând atâta populaţie cât pentru o revoluţie de cartier, nu am mai avut curaj să pătrundem. Zilele au trecut pe nesimţite. Vineri am fost cu RER-ul la Versailles. Când ne-am întors, am văzut că are staţie la Musée d’Orsay; nu era coadă, am intrat, m-am îndrăgostit fulgerător de el şi am ştiut înainte de a vedea tot ce conţine, că este PENTRU MINE, CEL MAI FRUMOS MUZEU. Această fostă gară seamănă cumva cu o catedrală romanică scăldată în lumină, fără altar şi cupolă sau  cu o uriaşă navă. Sculpturile de la parter, expuse pe socluri de mărimi şi forme diferite au mult spaţiu în jur, lăsând privitorului loc să le admire din toate direcţiile; soclurile înalte le fac vizibile de la distanţă şi le dau o nouă perspectivă.

Clasicism, romantism, realism. impresionism şi postimpresionism, art nouveau, sculptură, pictură, arte decorative se înţeleg de minune în toate genurile abordate. Sunt multe de spus despre acest muzeu:  nu acum, nu aici.

Monet în Musée d’Orsay

În tablourile prezente în acest muzeu se întâlnesc trăsăturile esenţiale ale operei sale: lumina, al treilea personaj al său, după apă şi atmosferă, este în expansiune în rochiile albe (Dejun pe iarbă, Femei în grădină) se face aurie pe Catedrala din Rouen, este răvăşită de vânt (Femeie cu umbrelă), se atenuează înecată de aburii din Gara Saint-Lazare. Marea se arătă în peisajele din Trouville şi Argenteuil, căpiţele de fân marchează sfârşitul verii, la Giverny. Ca el, ceilalţi impresionişti vecini de la Musée d’Orsay pictează scene obişnuite din viaţa contemporană: Pissaro a pictat o diligenţă, Sena şi Luvrul, Renoir balurile şi terasele din Paris, Degas cursele de cai, cafeneaua, lumea spectacolului – opera şi baletul, Sisley o inundaţie la Pont-Marly, Berthe Morisot, o tânără mamă lângă leagăn. O lumină discretă protejează operele.

Monet este în acest muzeu un onorabil membru al familiei impresioniste, însă cele mai cunoscute tablouri sunt în Muzeul Marmottan, donate in 1971 de fiul artistului (inclusiv Impresie, răsărit de soare), iar panourile cu nuferi se pot vedea la Musée de l’Orangerie.

Călătoria noastră pe urmele lui Claude Monet se încheie aici. Odată cu amintirea lui am trecut prin locuri minunate, unde vă invităm cu drag!

Credit foto: Paris Tourist Office; Amélie Dupont,  Daniela Danciu

Bilete online (8 euro) aici. Daca ai sub 25 de ani intri gratis!

Citeşte şi:

Pe urmele lui Monet (1) – Coasta normandă

Pe urmele lui Monet (2) – Giverny, capitala mondială a impresionismului

 

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.