Am plecat către Măgura cu speranţa că iarna îşi va etala încă o dată zâmbetul alb peste dealuri şi munţi. Cu un an înainte, tot pe la mijlocul lui martie, am fost într-o tură foto în aceeaşi zonă şi am înotat în zăpadă, fără exagerare. Petra şi-a construit tunele, iar noi am făcut fotografii minimaliste cu copăcei negri profilaţi de un fundal simplu, alb. Cam aşa:

Dar anotimpurile au toane şi se tachinează între ele, iar la un moment dat unul învinge şi primeşte tronul, până la următoarele alegeri. Am ajuns joi seara la Măgura şi a doua zi, când ne-am trezit, am fost întâmpinaţi cu asta:

În plus, ploua şi eu simţeam că, în ciuda absenţei zăpezii, aş intra în hibernare, sau cel puţin m-aş face colac şi aş proceda după cum urmează:

Ce faci aşadar când nu ai zăpadă, nu ai soare, nu ai nici măcar o ceaţă suficient de densă încât să-ţi devină subiect? Cauţi amprenta pământului, amprenta naturii. Dacă peisajul este lipsit de culoare şi contrast, iar liniile se topesc în forme neinteresante, porţi ochelarii pentru detalii, siluete, fiinţe, oameni.

Sus la munte, martie poate fi foarte bine o lună de iarnă. Asta nu înseamnă că primăvara nu începe să-şi pună, perseverent şi discret, amprenta pe lucruri: se instalează în scorburi, inventând micro lumi în care pulsează viaţa şi culoarea, pocneşte în muguri, izbucneşte galben în mâţişori pufoşi şi face cocoşii să umble ţanţoşi pe lângă şi peste găini.

Bătrânii încep să-şi pregătească câmpurile, tinerii pozează mândri în căruţă, o mână de oi dă iama în curtea în care ştiu că găsesc boabe de porumb, câinii latră sau vin şi se sprijină greoi de tine, un cal se sperie când te vede şi, dacă te uiţi de aproape, observi cum natura şi-a lăsat semnătura pe lemne, pe pământ, pe trunchiuri.

Sau poţi să constaţi că şi omul îşi lasă o amprentă, nu cea mai inspirată.

Nu poţi surprinde în imagine corul de berbeci sau aerul curat care îţi hrăneşte sufletul, dar poţi izola texturi, diagonale, zig-zag-uri, poteci.

Sau poţi să dai frâu liber creativităţii şi să te joci cu aparatul – cine a zis că toate pozele trebuie să fie clare şi drepte?

Iar tot ce ţi-am spus eu nu are legătură doar cu fotografia. Cu siguranţă că ţi s-a întâmplat şi ţie să călătoreşti undeva şi să nu ai noroc de cea mai bună vreme. Încearcă să nu rămâi captiv în camera unei pensiuni, ieşi afară şi caută amprenta naturii – cu ochii, cercetând ceea ceea ce e mai puţin evident, cu mâinile, simţind textura lucrurilor, dar şi cu nasul sau cu urechile. Într-un exerciţiu de scris am găsit la un moment dat sugestia de a gusta aerul sau scoarţa unui copac. Poţi face şi asta, desigur, îndrăzneşte orice experienţă care nu te pune în pericol, dar îţi îmbogăţeşte simţurile şi, ca o consecinţă garantată, orele petrecute în aer liber.

Revenind la fotografi sau amatorii de fotografie, experienţa unui workshop cu fotograful Mihai Moiceanu, PhotoTour, este binevenită indiferent de nivelul la care te afli. Ceea ce am apreciat cel mai mult, în orele pe care le-am petrecut la interior, prelucrând şi discutând despre imagini vechi sau făcute chiar atunci, în plimbări, a fost analiza obiectivă şi fără menajamente pe care am primit-o. Este ceea ce atât eu, cât şi Alex, căutăm cu ardoare: păreri care să ne ajute să conştientizăm limitările şi greşelile şi să ne dea instrumentele şi exemplele necesare pentru a progresa. Am îmbinat aşadar teoria şi învăţarea cu bucuria de a ieşi în natură şi a face fotografie şi abia aştept să se alinieze planetele şi să mergem în următoare tură foto în România, sau mai bine spus #ecoromania. Dacă vrei să vezi un calendar, cercetează aici.

Dacă ai participat la acest workshop şi ai postat undeva imagini (pe facebook sau pe un blog), te rog să laşi un link, într-un comentariu, către acestea. Ar putea completa frumos galeria noastră. Mulţumesc!

Text: Roxana Farca

Foto: Alexandru Farca şi Roxana Farca

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!