călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Feb
2010
Jocul de-a povestea
După atâtea articole serioase şi reale, mi-a venit cheful de joacă, aşa că vă invit să mă acompaniaţi. Vă lansez o provocare: haideţi să construim împreună o poveste imaginară de călătorie.
- Aveţi imaginaţie?
- Daaaaaa!
- Aveţi umor?
- ……
- Alo, urmaşii lui Caragiale, aveţi sau nu umor?
- Daaaaaaa 
Păi hai să îi dăm drumul atunci. Regula este simplă. Eu vă dau începutul. Voi scrieţi în fiecare comentariu o continuare. Poate fi şi o propoziţie, încercaţi să nu vă lungiţi prea mult. Nu comentaţi pe alături ca să nu stricăm cursivitatea lecturii. Dacă aveţi nelămuriri întrebaţi pe mail. Voi veţi hotărî, pe parcurs, dacă personajul e femeie sau bărbat, dacă merge pe biclă, cu trenul sau cu avionul, dacă are bani sau nu, pe cine cunoaşte pe drum, pe unde ajunge, ce vede şi cum gândeşte.
(Recunosc, mă tem că nu va dori nimeni să contribuie, dar eu tot vă invit la joacă, nu e nimic de pierdut.)
Mi-ar plăcea să iasă o poveste haioasă pe care să o imprim frumos şi să o primiţi cu toţii cadou. Curaj aşadar, să vedem ce iese! În visele mele frumoase poate desenăm şi un personaj, aşa cum a reieşit din imaginaţia noastră colectivă. Dar să vedem întâi ce iese…
Pe locuri… fiţi gata… START!
Era o dimineaţă însorită şi ceasul uitase să sune. Venise târziu de la petrecere şi uitase să pună alarma. Bun, deci era deja penibil de târziu ca să mai sune la birou, să anunţe că e în trafic şi că întârzie “puţin”. Ce-ar fi să nu se mai ducă deloc? Ce-ar fi să îşi facă acum bagajul şi să plece într-o călătorie?
… cine continuă povestea?
Articole similare:
19 Comentarii la “Jocul de-a povestea”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
Zis si facut. Si…pentru ca se saturase de iarna, zapada si frig…
Masina e in parcare, cu plinul facut. Autonomie, 500km. Iau compasul, deschidere… 500km. Il infig bine acolo unde este acum patul meu… si… trasez un cerc. Pe unde pot sa ajung!
Si-am hotarat. Spre sud. Pun mana pe telefon, doar nu plec singur…
Sau mai bine nu! Oricum, drumul e cu oameni si coincidentele sunt la tot pasul! Si pana la urma: sa fie aventura!
Îşi verifică încă odată ceasul mare, cît o ceapă, de pe noptieră şi se ridică în capul oaselor. Cam greoi, pentru cineva cu planuri mari de escapadă prin tarlaua cea încă neexplorată a ţărişoarei. Ca un om care ştie cum să-nceapă ziua, îşi trosni o dată, apoi înc-o dată gîtul şi sări în picioare, cu o agilitate veveriţească, de care nu l-ai fi bănuit. Era, totuşi, un om care în afara momentelor aventuroase, judeca o vorbă între 3 şi 5 minute, înainte să-i dea voie să iasă în lume.
De data aceasta insa avea de gand sa nu isi mai puna nici o intrebare. Isi facu bagajul cu aceeasi viteza neobisnuita, isi lua cardul dar si banii pusi deoparte pentru cadoul mamei si se grabi spre metrou. Destinatia: Gara de Nord. Avea de gand sa ia primul tren care pleca, indiferent de directie, indiferent daca era un tren national sau international.
Ajungand la metrou, constata cu stupoare ca…era greva, iar circulatia intrerupta! Statu pe loc, intrebandu-se ce sa faca…sa incerce sa gaseasca un taxi sau sa se intoarca acasa?
Social comments and analytics for this post…
This post was mentioned on Twitter by LumeaMare: Hai sa ne jucam!
http://bit.ly/9ntSA8 E nevoie de un RT (daca va place jocul), poate poate iese ceva haios din asta. Merci!…
O sinpla greva nu-i putea insa sa-i intrerupa aventura. Se hotaraste astfel sa porneasca pe jos spre gara, pentru o ultima plimbare prin Bucuresti..
Ajunse intr-un tarziu la gara. Mai avea de asteptat doua ore pana la plecarea urmatorului tren,cu destinatia…Cluj. Hmm…Cluj…Ardeal..de ce nu?
Iesi in fata garii sa fumeze o tigara. Dupa doua minute, auzi o voce familiara in spatele lui. ”Ce faci aici,Mihai?” ”Buna, uite..plec! La Cluj si dupa…vad eu unde!”
”Ce-ar fi sa vii cu mine in Austria? Plec intr-o ora cu masina,sunt singur, Adriana m-a lasat balta”
Imi e dor de verde! Apusenii parca ma cheama, desi…Iti voi fi alaturi spre vama, dar e posibil sa imi mai vina vreun gand pe drum.
Drumul era destul de liber pentru mijlocul saptamanii. In masina era placut, Andrei, prietenul lui, era un sofer bun asa ca putea sa stea linistit si sa priveasca frumosul peisaj de pe Valea Oltului. La un moment dat a si adormit.
Cand s-a trezit, era o forfota in jurul lui…oameni de toate natiile, batrani si tineri, plus alte cateva creaturi pe care nu banuia sa le fi vazut in viata lui. Statea sub un copac, cu bocceluta drept capatai, si se freca la ochi. “Precis e un vis” isi zise. Apoi il intreba pe un cetatean care parea sa fi avut un satar infipt intr-un umar: “Nu va suparati, unde suntem?” “La poarta raiului, dom’le, nu vezi ca scrie mare?”
”Poarta raiului???Poate vreun parc de distractii…daca as fi la poarta raiului ar insemna ca…Iar prietenul meu unde e? ”Se ridica in graba si incepu sa il caute. Cei din jur il priveau cu vadita curiozitate…ia sa incerce sa intre in vorba cu ei, poate vreunul stia unde e Vlad.
Ingramadeala mare. In cautarea lui Vlad, tocmai primeste de la o domnisoara cu echipament mulat rosu un fluturas.
“In urmatoarele minute, pentru cei care nu mai suporta aglomeratia, o garnitura de lux pleaca spre o noua destinatie. Pe parcursul calatoriei in subteran, calatorii vor beneficia de pachete all-inclusive. Iar la destinatie…”
Citind cu mare atentie de cateva ori biletul,acesta isi pierdu sensul asa ca il mototoli si-l baga in buzunar.Se concentra sa-l zareasca in multime pe Vlad.Ochii incepura sa-i lacrimeze, capul il durea si deodata isi dadu seama ca nu stie exact cine e Vlad.Pe prietenul lui (ultimul pe care il vazuse in ziua aceea)il chema Andrei…
Si unde este Andrei?Nu reusea sa inteleaga daca totul e real sau doar un vis.Si biletul ce tocmai il bagase in buzunar,ce insemna?
Dintr-odata auzi o voce: ”Mihai…nu uita sa crezi in zane! Ele exista!”Ce putea oare sa insemne asta? I se facu brusc dor…de familia lui. Pe cine astepta de fapt? Pe Andrei, pe Vlad? Parca totusi…tot acasa e mai bine…
[...] la un exerciţiu în care puteam combina imaginaţia şi amintirile noastre din călătorii. În Jocul de-a povestea trebuia să completaţi o spontană poveste de călătorie. A început promiţător apoi subiectul [...]
Asa cum ati aflat deja (si daca nu aflati acum), povestea continua cu un concurs. Aflati aici ce si cum: http://lumeamare.ro/2010/03/01/jocul-de-a-povestea-concurs/