Jocul de-a povestea continuă cu un concurs

Acum ceva timp v-am provocat la joc şi totodată la un exerciţiu în care puteam combina imaginaţia şi amintirile noastre din călătorii. În Jocul de-a povestea trebuia să completaţi o spontană poveste de călătorie. A început promiţător apoi subiectul s-a pierdut cumva şi a rămas fără continuare. Haideţi să dovedim că avem imaginaţie şi că putem crea împreună un traseu inedit – cu impresiile de călătorie aferente, pentru personajul numit de voi Mihai.

De data aceasta punem la bătaie şi premii: două abonamente pe 5 luni la revista National Geographic (ediţia în limba română) şi un minialbum Paris (în limba franceză).

Vedeţi mai jos ce trebuie să faceţi:

– Trebuie să aveţi cel puţin două comentarii care să continue această poveste, postate cu acelaşi user şi folosind aceleaşi date de contact. Cele două comentarii trebuie să fie la momente diferite şi nu trebuie să vină unul în continuarea celuilalt.

– Comentariul vostru trebuie sa continue povestea, cele care nu sunt legate de subiect vor fi şterse. Dacă aveţi întrebări sau sugestii le aştept cu drag pe mail.

– Data limită este de 14 martie. Finalul poate fi hotărât de oricare dintre voi sau, în lipsa acestuia, de către administratorul lumeamare.ro. Adică Roxana, cea care nu intră în concurs, oricâte comentarii ar posta! 🙂

Pe 15 martie vor fi aleşi doi câştigători:

2 abonamente pe 5 luni la revista National Geographic

  1. Primul abonament va merge, prin tragere la sorţi, la unul dintre participanţii care au comentat de cel puţin două ori.
  2. Al doilea va fi oferit pentru proactivitate, câştigător fiind cel ce a avut cele mai multe şi interesante contribuţii la continuarea poveştii.

Minialbumul Paris va fi oferit alegând, tot prin tragere la sorţi, un câştigător dintre toţi cei care vor promova acest concurs pe twitter. Pentru aceasta nu uitaţi să treceţi în anunţul vostru link-ul către concurs şi ID-ul nostru: @LumeaMare.

Vă mulţumim şi vă dorim inspiraţie!

Începem printr-o centralizare a poveştii, aşa cum ajunsese ea acum, cu foarte mici ajustari:

Era o dimineaţă însorită şi ceasul uitase să sune. Venise târziu de la petrecere şi uitase să pună alarma. Bun, deci era deja penibil de târziu ca să mai sune la birou, să anunţe că e în trafic şi că întârzie “puţin”. Ce-ar fi să nu se mai ducă deloc? Ce-ar fi să îşi facă acum bagajul şi să plece într-o călătorie?

(Alina) Zis si facut. Se saturase de iarna, zapada si frig…

(Cris) Masina era in parcare, cu plinul facut. Autonomie, 500km.

Iau compasul, deschidere… 500km. Il infig bine acolo unde este acum patul meu… si… trasez un cerc. Pe unde pot sa ajung!
Si-am hotarat. Spre sud. Pun mana pe telefon, doar nu plec singur…

(Cornelia) Sau mai bine nu! Oricum, drumul e cu oameni si coincidentele sunt la tot pasul! Si pana la urma: sa fie aventura!

(Dimulescu) Verifică încă odată ceasul mare, cît o ceapă, de pe noptieră şi se ridică în capul oaselor. Cam greoi, pentru cineva cu planuri mari de escapadă prin tarlaua cea încă neexplorată a ţărişoarei. Ca un om care ştie cum să-nceapă ziua, îşi trosni o dată, apoi înc-o dată gîtul şi sări în picioare, cu o agilitate veveriţească, de care nu l-ai fi bănuit. Era, totuşi, un om care în afara momentelor aventuroase, judeca o vorbă între 3 şi 5 minute, înainte să-i dea voie să iasă în lume.

(Roxana) De data aceasta insa avea de gand sa nu isi mai puna nici o intrebare. Isi facu bagajul cu aceeasi viteza neobisnuita, isi lua cardul dar si banii pusi deoparte pentru cadoul mamei si se grabi spre metrou. Destinatia: Gara de Nord. Avea de gand sa ia primul tren care pleca, indiferent de directie, indiferent daca era un tren national sau international.

(Alina) Ajungand la metrou, constata cu stupoare ca…era greva, iar circulatia intrerupta! Statu pe loc, intrebandu-se ce sa faca…sa incerce sa gaseasca un taxi sau sa se intoarca acasa?

(Mirwoona) O sinpla greva nu-i putea insa sa-i intrerupa aventura. Se hotari astfel sa porneasca pe jos spre gara, pentru o ultima plimbare prin Bucuresti..

(Daniela) Ajunse intr-un tarziu la gara. Mai avea de asteptat doua ore pana la plecarea urmatorului tren,cu destinatia…Cluj. Hmm…Cluj…Ardeal..de ce nu?
Iesi in fata garii sa fumeze o tigara. Dupa doua minute, auzi o voce familiara in spatele lui. ”Ce faci aici, Mihai?” ”Buna, uite.. plec! La Cluj si dupa…vad eu unde!”
”Ce-ar fi sa vii cu mine in Austria? Plec intr-o ora cu masina, sunt singur, Adriana m-a lasat balta”

(Cornelia) Imi e dor de verde! Apusenii parca ma cheama, desi…OK, iti voi fi alaturi spre vama, dar e posibil sa imi mai vina vreun gand pe drum.

(Roxana) Drumul era destul de liber pentru mijlocul saptamanii. In masina era placut, Prietenul lui era un sofer bun asa ca putea sa stea linistit si sa priveasca frumosul peisaj de pe Valea Oltului. La un moment dat a si adormit.

(Yoshi Kumine) Cand s-a trezit, era o forfota in jurul lui…oameni de toate natiile, batrani si tineri, plus alte cateva creaturi pe care nu banuia sa le fi vazut in viata lui. Statea sub un copac, cu bocceluta drept capatai, si se freca la ochi. “Precis e un vis” isi zise. Apoi il intreba pe un cetatean care parea sa fi avut un satar infipt intr-un umar: “Nu va suparati, unde suntem?” “La poarta raiului, dom’le, nu vezi ca scrie mare?”

(Alina) ”Poarta raiului??? Poate vreun parc de distractii…daca as fi la poarta raiului ar insemna ca…Iar prietenul meu unde e? ”Se ridica in graba si incepu sa il caute. Cei din jur il priveau cu vadita curiozitate…ia sa incerce sa intre in vorba cu ei, poate vreunul stia unde e Vlad.

(Cris) Ingramadeala mare. In cautarea lui Vlad, tocmai primeste de la o domnisoara cu echipament mulat rosu un fluturas.“In urmatoarele minute, pentru cei care nu mai suporta aglomeratia, o garnitura de lux pleaca spre o noua destinatie. Pe parcursul calatoriei in subteran, calatorii vor beneficia de pachete all-inclusive. Iar la destinatie…”

(Irina S) Citind cu mare atentie de cateva ori biletul, acesta isi pierdu sensul asa ca il mototoli si-l baga in buzunar. Se concentra sa-l zareasca in multime pe Vlad. Ochii incepura sa-i lacrimeze, capul il durea …

(Miha) Dar unde este Vlad? Nu reusea sa inteleaga daca totul e real sau doar un vis. Si biletul ce tocmai il bagase in buzunar,ce insemna?

(Alina) Dintr-odata auzi o voce: ”Mihai…nu uita sa crezi in zane! Ele exista!” Ce putea oare sa insemne asta? I se facu brusc dor…de familia lui. Pe cine astepta de fapt? Parca totusi…tot acasa e mai bine…


Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.