Veneţia e un peşte

Să nu îmi spună mie cineva că o carte cu un astfel de titlu nu îţi ridică o sprânceană în sus şi o mână spre raft. Poate doar dacă eşti lipsit de simţul umorului şi de curiozitatea călătorului. La mine a funcţionat perfect: mi-a ridicat sprânceana (ba dacă mă gandesc mai bine sprâncenele), mi-a ridicat mâna şi mi-a săltat şi ultimii 20 de lei pe care îi mai aveam în portofel. Şi nu am regretat nici o clipă decizia spontană de a o cumpăra.

Avem în faţă o carte mică, lucioasă şi alunecoasă… ca un peşte, cu 100 de pagini încântătoare pe care le poţi savura într-o seară. Hai două. Uneori când îmi cumpăr o carte nouă îmi place să îmi afund faţa în ea şi să simt mirosul de hârtie proaspăt tipărită. Cartea asta, mică fiind, cu coperţi flexibile şi pagini moi, e ideală pentru acest ritual. Şi pe bune, nu miroase a peşte! 😉

Autorul, Tiziano Scarpa, romancier, dramaturg şi poet, s-a născut în Veneţia şi a profitat de cunoaşterea atât de intima a acestui oraş pentru a crea o cu totul altă imagine, un tablou original şi diferit de ceea ce ştim. Dacă aveai senzaţia că nu se mai poate spune nimic nou despre un oraş atât de obosit de îndelungatul asediu turistic, ei bine află nu ştii nimic despre oraşul care pluteşte pe deasupra unui „incredibil codru răsturnat”. Pregăteşte-te să asimilezi Veneţia cu Picioarele, cu Gambele, cu Inima, cu Mâinile, cu Faţa, cu Urechile, cu Gura şi cu Nasul, cu Ochii, cu Cărţile şi prin câteva scrieri renumite veneţiene. Toate părţile de mai sus sunt capitolele acestui volum şi fiecare în parte este încărcată de poezie, de detalii inedite, de dragoste. Fără să fiu prea pricepută, cred totuşi că aceste rânduri ar fi putut fi, pe alocuri, mai bine traduse. Nu dau nici un verdict, este doar o presupunere. Trecând de asta, dacă mintea ta spunea că nu se va îndrăgosti de Veneţia – pentru ca toată lumea o iubeşte şi de aceea nu mai poate să aparţină nimănui, ai să simţi cum încet-încet inima ta nu te mai ascultă şi bate mai repede, cu nerăbdare, aducându-ţi la sfârşit dorinţa arzătoare de a o revedea sau întâlni pentru prima dată, după caz.

Închipuie-ţi că eşti o globulă roşie alergând prin vene: ia-te după bătaia inimii, lasă-te pompat de această inimă nevăzută. Sau eşti un dumicat de mâncare transportat în intestin: esofagul unei străzi foarte strâmte te comprimă între pereţi de cărămidă gata-gata să te strivească, te-mpinge afară, te face să ţâşneşti printr-o valvă a unui pod ce se iţeşte dincolo de apă, depunându-te într-un stomac încăpător, într-o piaţă unde nu mai poţi să-ţi continui mersul fără să stai locului oleacă, silit fiind să te opreşti, deoarece faţada unei biserici te reţine să te uiţi la ea, te transformă în adâncime din punct de vedere chimic, te digeră

În final pot să spun cu inima pe mână – pardon, am vrut să spun cu mâna pe inimă, dar aşa se întâmplă când citeşti o astfel de carte – că atunci când voi fi „mare” şi voi scrie ghiduri de călătorii, sper ca acestea să ofere măcar jumătate din ineditul pe care îl oferă „Veneţia e un peşte”. Spor la citit!


Dacă ești pasionat de lectură și vrei să primești recomandări de la Roxana, o dată pe lună, înscrie-te în:

Clubul Pasionaților de Cărți din LumeaMare.

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.