Rezervaţia de zimbri de la Slivuţ

Cu sute de ani în urmă pădurile Europei erau ocupate de rudele bizonilor americani, zimbrii, animale cu o statură impresionantă, ce aminteşte de un animal mitologic, de mult uitat. Încetul cu încetul aceştia au dispărut în sălbăticie, odată cu creşterea populaţiei continentului. Datorită mărimii şi puterii sale, zimbrul are puţini duşmani naturali în afară de om. Există câteva documente în care sunt relatate atacuri din partea lupilor, însă dispariţia lor se datorează în întregime oamenilor care i-au vânat fără limită. Primele dispariţii au fost semnalate în Galia în secolul VIII, apoi în vestul Europei în secolul XI.  Cel mai mult au rezistat în Transilvania, unde ultimul zimbru a fost ucis în 1790. De atunci zimbrii au supravieţuit în număr mic în captivitate în Polonia, Lituania şi Rusia.

Începând cu anul 1951, zimbrii au fost reintroduşi în sălbăticie în Polonia şi Belarus. Turme de zimbri liberi se află şi în Lituania, Ucraina, Rusia, Slovacia, Moldova şi în România. Începând cu anul 2000, numărul zimbrilor a ajuns la peste 3000. Toţi se trag din doar 12 exemplare.

Datorită asemănării, zimbrul este foarte des confundat cu bourul, cel din urmă fiind simbolul Moldovei. În schimb, zimbrul este simbolul Belarusului.

În România zimbrii au fost aduşi din Polonia pe 12 noiembrie 1958 în rezervaţia Slivuţ din Haţeg. A fost adusă o singură pereche. În perioada următoare aceştia s-au înmulţit considerabil. Astfel, în timp au fost amenajate încă trei rezervaţii, la Vânatori Neamţ, în Dâmboviţa şi la Vama Buzăului în Braşov. Deşi mai trecusem pe lângă rezervaţie, nu am mai intrat până acum. Veneam dinspre Orăştie spre Haţeg, am văzut panoul şi am fost curioşi. Nu văzusem niciodată un zimbru. Am hotărât că acesta este un moment foarte bun pentru a ne satisface curiozitatea şi am virat la dreapta. Drumul este asfaltat, mult mai bun decât starea drumului naţional în momentul excursiei noastre. Se merge puţin prin pădure până se ajunge într-o parcare mare în faţa rezervaţiei. Aici lăsăm maşina şi intrăm, puţin pesimişti pentru că nu aveam nicio informaţie despre acest loc, ne gândeam că poate sunt liberi prin pădure, în număr mic, şi nu apucăm să vedem niciunul. Însă zimbrii stau într-un ţarc cu o suprafaţă de 5 ha, care este împărţit în două zone, cea de vizitare, mai mică, şi alta mai mare, în pădure, unde zimbrii înnoptează.

Plătim taxa de intrare, apoi mai mergem puţin pe jos până la ţarcul zimbrilor. Amenajarea este modestă, există un panou informativ care prezintă doar câteva informaţii despre această specie foarte interesantă. Ţarcul este îngrădit cu bârne de lemn. În prezent există patru femele şi un viţel. Masculul urmează să sosească.

Zimbrul este cel mai greu animal de uscat european. Greutatea unui mascul poate ajunge până la 920 kg, iar a unei femele la 640 kg. Cea mai mare parte a zilei şi-o ocupă hrănindu-se. Aşa cum spuneam, sunt animale masive, impresioante. Partea anterioară este foarte dezvoltată, în timp cea partea posterioară, începând de la abdomen, se subţiază. Părul lor este mai lung în faţă şi astfel se crează impresia că au barbă şi o figură alungită. Statura lor puţin cocoşată, cu capul aplecat, dă impresia că au mereu o poziţie defensivă.

Viţelul, îndată ce ne-a văzut s-a apropiat de gard, probabil aşteptând să-l mângâiem sau să-i dăm ceva de mâncare. În schimb una dintre femele, cea mai masivă, probabil şi cea mai în vârstă, ne urmărea fiecare mişcare cu multă atenţie. Noi ne-am mulţumit doar să-i privim şi să le facem câteva fotografii. Cu toate că sunt de acord că aceste rezervaţii sunt o necesitate în momentul de faţă pentru supravegherea reproducerii speciei, nu sunt de acord cu domesticirea unor animale prin definiţie  sălbatice.

Impresii scrise de: Octavia Borteş

Perioada: martie 2010

Urmărindu-și una dintre pasiuni, Octavia a hotarât să studieze literatura. O altă pasiune, precum și mare iubire, este muntele. De aceea Octavia vrea să ajungă în cele mai îndepărtate si ascunse colțuri ale naturii. Pentru ea, fiecare călătorie făcută este o aventură plină de emoții și impresii puternice ce trebuie împărtășite cu oricine dorește să asculte.