Din nou în Piaţa Navona

Cred că aţi observat şi voi că atunci când vizităm un oraş se întâmplă să existe un anumit loc în care tot revenim, fie pentru că ne place, fie pentru că ne place. Ce, credeaţi că e întâmplător?

Acum câteva zile zapam prin toate pozele de la Roma, alături de familie şi ne-am dat seama că aveam un refren la poveste, care suna cam aşa: “şiiii… am ajuns din nou în Piaţa Navona” (râsete!)

Bun! V-aţi prins, toate drumurile noastre din Roma au dus la Piaţa Navona. De aceea am ales să încep, în paralel cu jurnalul care se va întinde pe cine ştie câte episoade şi cine ştie cât timp, o descriere a celor mai impresionante locaţii sau obiective, printre care se află şiiii… Piaţa Navona!

Trebuie să ştiţi că mie îmi place apa, în aproape toate formele ei. Mă simt bine în preajma oricărei forme de apă, dulce, sărată, curgătoare sau necurgătoare. Intră aici şi cea care pică din cer, cu condiţia să nu fie îngheţată. Pentru că pe cât îmi place mie apa tot pe atât nu îmi place frigul. Când am decis să plecăm la Roma în februarie mi-a fost puţin frică de temperaturi care mi-ar putea tăia cheful de plimbare dar am avut noroc, singurul disconfort l-am trăit doar seara şi dimineaţa, când mai scădeau gradele în termometre, amintindu-ne că nu a venit încă primăvara. Şi vă spun asta pentru că povestea mea din Piaţa Navona începe foarte devreme, într-o dimineaţă.

O dimineaţă în care oraşul abia se trezea, chelnerii se mişcau leneş pregătind mesele, felinarele erau încă aprinse pe străduţe înguste, din loc în loc mirosea a patiserie proaspătă iar ceşcuţele de cafea se trânteau zgomotos pe farfurii, acompaniate de aburii expresoarelor. Când am ajuns în Piaţa Navona cerul era foarte albastru iar eu eram foarte îngheţată. Maşinile lăsau marfă, turiştii lipseau. Nu era pentru prima dată cand mă aflam acolo însă era pentru prima dată când o vedeam aşa de aerisită. Aşa că am luat în primire un scaun de la Tre Scalini şi mi-am asumat riscul unui ceai de 6 euro, acelaşi ceai negru cu lămâie, de duzină, de prin toată Roma, servit într-un ceainic cam slinos. I-am declarat lui Alex, care m-a privit oripilat, că nu plătesc ceaiul ci momentul. Ştiam în acel moment că voi păstra acele clipe în suflet. Soarele care îmi cădea blând pe faţa, cu Fântâna celor Patru Fluvii / Fontana dei Quattro Fiumi susurând lângă mine, imaginea ei strecurându-se “contre jour” printre gene… Pot retrăi acea clipă chiar acum şi sunt sigură că o voi retrăi mereu. Preţul de 6 euro? Un nimic…

Piaţa Navona îmi place în primul rând pentru fântânile ei, realizări artistice greu de egalat şi la care când te uiţi nu-ţi vine să crezi că stau aşa, în aer liber, nepăzite decât de nişte camere de luat vederi. Deşi Fontana dei Quattro Fiumi e cea mai fotografiată şi acolo vezi strâşi toţi turiştii, celelalte două sunt şi ele cel puţin la fel de frumoase: Fântâna Maurului / Fontana del Moro sau Fântâna lui Neptun / Fontana di Nettuno (numită şi Fântâna Căldărarilor).

Multă lume îl descoperă pe Gian Lorenzo Bernini odată cu vizita la Roma. E şi imposibil să nu fii copleşit de tot ceea ce a lucrat, nu o sa intru în detalii acum, poate altădată. Amprenta sa s-a pus şi asupra acestei pieţe dar personalitatea locului se datorează atât lui cât şi rivalului său cu un destin mai puţin fericit (s-a sinucis!), Francesco Borromini.

Chiar dacă Piazza Navona de astăzi păstrează forma şi spaţiul fostului Stadion sau Circ al lui Domiţian, din partea sa antică nu a rămas prea mult, doar câteva rămăşiţe în fundaţiile unor clădiri. Am mai citit de asemenea că prin secolul 17 locul arăta destul de trist, până să urce pe tronul papal Inocenţiu al-X-lea, din familia Pamphilj, cel care a decis să crească prestigiul familiei mărind palatul cu acelaşi nume şi redecorând piaţa.

Aici apare în scena o poveste interesantă. Poate că nu aţi ştiut că Bernini a fost mai întâi respins, atât în proiectul palatului cât şi în cel al fântânii din mijloc. Sau că ideea acesteia, cu cele patru fluvii cunoscute la acea vreme (Nilul, Gangele, Dunărea şi Rio de la Plata), i-a aparţinut lui Borromini. Toate bune până la femei şi şpagă. Se pare că Bernini, mai abil decât rivalul său, a reuşit să ofere o bijuterie deosebită Donnei Olimpia, cea care intermedia relaţia cu papa şi care avea o influenţă specială asupra acestuia. Sau că a aranjat să fie pusă o machetă realizată din argint pe unul dintre culoarele palatului Pamphilj. Cum necum a pus mâna pe proiect şi a creat în cele din urmă fântâna, aflând cu greu secretele şi planurile canalizării pe care Borromini, furios, nu a vrut să le dezvăluie. Ba mai mult de atât, şi-a permis şi o glumă la marea lansare, cu toate oficialităţile în păr, dând drumul la apă cu întârziere pentru a se preface că nu ştie cum şi a creşte impactul asupra publicului.

Fireşte că tot lui i-a revenit şi sarcina de a redecora fântâna din faţa Palatului Pamphilj, pentru care el a sculptat iniţial altceva decât ceea ce vedem noi astăzi. Deşi ghidurile spun altceva, „Maurul” a fost realizat de Gian Antonio Mari, după o schiţă de Bernini.

Fântâna lui Neptun nu l-a avut pe Neptun de la început, acesta fiind adăugat mai târziu.

Între timp, Borromini s-a resemnat cu palatul şi cu biserica Sant’Agnese in Agone – şi aici există o poveste nefondată, conform căreia două dintre statuile din fântâna creată de Bernini îşi arată dispreţul (Nilul, cu un văl pe cap), respectiv teama că biserica se va prăbuşi (Rio de la Plata, cu gestul său de apărare). Se pare însă că biserica a fost finalizată după fântână iar legenda nu face decât să demonstreze încă o dată, dacă mai era nevoie, rivalitatea dintre cele două genii ale Romei.

Inocenţiu X a lansat obiceiul opririi scurgerii fântânilor şi inundării pieţei în luna August, pentru amuzamentul general al nobilimii şi nu numai, modă la care s-a renunţat după moartea lui.

Dona Olimpia a plecat în exil, trimisă de noul papă, dar nu înainte de a lua cu ea, fără vreo explicaţie sau permisiune, două cutii pline cu aur aparţinând Statului Papal. A murit înainte să fie obligată să le returneze. Dar ce mai contau câteva „picături” de aur într-o mare bogăţie, bogăţie care crea fântâni şi biserici monumentale, în timp ce statuile vorbitoare din Roma cereau pâine…

Cum spuneam şi mai sus, Borromini s-a sinucis la un moment dat iar Bernini a murit mai târziu, de bătrâneţe. Atât ei cât şi mulţi alţii au lăsat Roma lumii şi o frumuseţe pe care abia poţi să o asimilezi, la cât de „săţioasă” e! Iar fiecare loc în care zăboveşti îşi are poveştile lui, mai mult sau mai puţin adevărate, pe care e atât de plăcut să le citeşti şi să le dai mai departe…

Urmăreşte şi Jurnalul 10 zile la Roma

Sursa povestirilor şi datelor istorice: Maurizio Canforini, Ambling around Rome

Articole similare:

• 9 trasee în Roma
• Artist în LumeaMare: Bernini în Roma
• “Best of LumeaMare” – Mai 2011
• Zece zile la Roma (1 bis)
• “Best of LumeaMare” – Februarie 2011

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, scrie despre călătoriile pe care le face cu familia sau cu motocicleta, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.

Roxana

Website-ul meu
Urmareste-ma pe Twitter  

10 Comentarii la “Din nou în Piaţa Navona”

1. Tweets that mention Din nou în Piaţa Navona | impresii din lumea mare -- Topsy.com says:

   February 25, 2011 at 8:34 am

   [...] This post was mentioned on Twitter by Integro, excursie la munte. excursie la munte said: Din nou în Piaţa Navona: Toate drumurile noastre din Roma au dus la Piaţa Navona. Şi asta ne-a plăcut! http://bit.ly/g2T1VC [...]
2. anca a says:

   February 25, 2011 at 3:14 pm

   Adevarul ca si noi am patit acelasi lucru cu Piata Navona – e ca un magnet – fantanile de acolo sunt fascinante si pozele voastre excelente. F. dragute si baloanele de sapun
3. Babusca says:

   February 26, 2011 at 1:19 am

   Uluitor este palatzelul din balonul de sapun … parca e din povesti …. wow …. abia astept urmatoarele episoade ….
4. Imperator says:

   February 28, 2011 at 3:56 pm

   Care era Dunarea din cele 4 statui ?
5. Roxana says:

   February 28, 2011 at 4:01 pm

   Cea din dreapta calului, cum esti cu spatele la biserica.
6. Gelateria Tre Scalini says:

   March 24, 2011 at 3:20 pm

   Dear Roxana, nice to meet you on the net.

   I am Emmanuele Gramaglia and our company, MITdesign (www.mitdesign.it), is in charge to manage the the image and the communication of
   Tre Scalini Restaurant, located in Rome (Italy) and precisely in Piazza Navona, one of the world’s most famous square.

   First of all we want to thank you mentioning our Restaurant-Gelateria on your article.

   Our comment to kindly ask you if it is possible to change the address of the website of the restaurant because it is wrong.

   Indeed there are restaurants with the same name located in Piazza Navona wich does not produce the Tartufo or, in some cases, just try to imitate it.

   The correct information are:

   Tre Scalini
   Piazza Navona 28
   00186 Rome
   Tel: 06.68.80.19.96
   Web: http://www.trescalini.it
   The website has also an english version.

   If it will be possible, it also would be nice to use as anchor text “Tre Scalini – Gelateria of the original Tartufo Nero since 1946, Piazza Navona”.

   You can easily check this information by visiting the official website just reported or visiting Tripadvisor.

   Waiting for your reply, please accept our best regards.

   The management
7. Roxana says:

   March 25, 2011 at 9:12 am

   Thanh you for your message and for the details, I did not realize that there are “copies” till now. I hope I had the original while being there!
   I’ve made the changes!

   Regards from LumeaMare (that would mean “grande mondo”)
8. Tre Scalini says:

   March 28, 2011 at 10:54 am

   Thanks for your time and attention.

   Hoping sincerly to host you again in our Restaurant when in Rome, please accept our best regards.

   The Management
9. Artist în LumeaMare: Bernini în Roma | impresii din lumea mare says:

   May 4, 2011 at 8:01 am

   [...] -         Fontana dei Quattro Fiumi / Fântâna celor patru fluvii despre care am povestit deja în articolul Din nou în Piaţa Navona. [...]
10. Zece zile la Roma (10) | impresii din lumea mare says:

    June 16, 2011 at 10:55 am

    [...] apoi pe stăzi, ajungând din nou în Piaţa Navona. Sună cunoscut, [...]