călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Feb
2011
Roma, o introducere
Înainte să va povestesc cu lux de detalii cum a fost la Roma simt nevoia să îmi cern puţin amintirile şi să încep cu un amestec de idei, sentimente şi concluzii.
În primul rând 10 zile sunt insuficiente. Nu e nicio descoperire în asta, toată lumea ştie cât are Roma de oferit… Au rămas astfel locuri nevăzute şi nu am apucat să interacţionăm prea mult cu alţi oameni.
Puţine dintre cele văzute au fost aşa cum mi le imaginam. Deşi am admirat nenumărate poze, am consultat ghiduri sau albume, atunci când m-am trezit în faţa unui monument, fântâni, pieţe, am descoperit detalii neaşteptate sau un cu totul alt unghi de vedere. Oricât de prevenit ai fi tot nu îţi poţi imagina dinainte nu ştiu ce construcţie veche de mii de ani sau o minunata fântână în mijlocul traficului nebun.
Tot la capitolul imaginaţie, atunci când priveşti rămăşiţele unor construcţii romane ai musai nevoie ori de o pregătire de arheolog ori de o simulare 3D. Acolo, pe loc! Se găsesc peste tot în Roma cărţi cu simulări foarte reuşite a „cum era – cum e” care te pot ajuta mult în vizualizarea spaţiului.
Dincolo de antichitate, Roma nu ar fi arătat aşa dacă nu ar fi fost papii şi Vaticanul. Nu mai contează motivele şi mijloacele prin care s-a făcut ceea ce s-a făcut, ştiu că am mai discutat despre asta, rămân la concluzia că important e ceea ce vedem acum, începând de la bisericile care găzduiesc atât de multă artă până la palatele sau superbele fântâni. Din pasiunea altora pentru artă ne hrănim şi noi, cei ce nu vom ajunge niciodată colecţionari…
Eu personal nu am văzut până acum niciun oraş care să „risipească” atâta apă, de la nenumăratele „ţâşnitori” de pe toate străzile până la abundentele şi spectaculoasele fântâni. Nu ai cum să ţi se facă sete, aproape că nu merită să cumperi apă de la magazin. Chiar nu am avut nevoie!
Şi dacă de sete nu mori, cu foamea cum stai? Pentru că e foarte greu să rezişti la toate bunătăţurile care ţi se prezintă în faţă, la magazinele în care se înşiră enormele bucăţi de prosciutto sau porchetta, o grămadă de feluri de brânză sau o mozzarella ce ţi se topeşte în gură. Dacă la asta mai adaugi patiseria genială, pizza crocantă din restaurante sau porţiile enorme de paste devine din ce în ce mai greu să îţi păstrezi măsura… la pantaloni! De îngheţată nu mai vorbesc, deşi doar în câteva locuri am putut spune că e cu adevărat „altceva”, aşa cum auzisem.
La masă aproape toată lumea bea un pahar cu vin iar seara este o încântare să vezi oamenii ieşiţi la terase, cu pahare elegante pe masă. Şi preferă să stea afară indiferent de câte grade sunt în termometre! Merită să te documentezi puţin înainte şi, dacă ai chef de ceva cu adevărat bun, să îţi cumperi de la enoteci. La restaurant poţi încerca un vin al casei, nu e o garanţie însă că va fi şi bun.
Eu nu beau cafea dar pot spune că mirosea foarte bine. Şi că diferenţa dintre a bea o cafea la bar, în picioare şi a o comanda la masă e de la simplu la triplu, în termeni de cost. Oricum sunt sigură că cea băută pe fugă, la bar, are un gust mai bun, pentru că vine acompaniată de vocea veselă a barmanului, de gălăgia vaselor trântite şi de un val de energie molipsitor.
Limba italiană e teatrală şi atât de frumoasă iar italienii se comportă şi gesticulează precum nişte actori pe scenă! Uneori îi auzi pe stradă şi ai senzaţia că ţin un curs de cum se pronunţă cuvintele, atât de clar şi răspicat vorbesc, repetând cu intonaţie anumite propoziţii. Alteori dai peste turişti italieni care au cu totul alt accent şi nu înţelegi nimic. Un lucru însă este clar: toată lumea vorbeşte tare şi treaba asta nu deranjează pe nimeni!
Transportul este destul de complicat, atunci când vrei să circuli în zona centrală. Metroul te lasă în multe puncte de interes dar cu cât pătrunzi mai adânc în centrul oraşului ai nevoie de autobuze, pentru care recomand cu tărie cumpărarea unei hărţi. Noi nu ne-am luat şi am avut de nenumărate ori probleme cu găsirea mijlocului de transport potrivit.
În trafic nu se claxonează atât de mult ca în Bucureşti iar fetele pe scutere, îmbrăcate elegant, de cele mai multe ori cu tocuri, sunt o imagine pe care nu o uiţi uşor. În plus, deşi e o capitală aglomerată, Roma are aer. Când ieşeam din blocul în care am fost cazaţi simţeam aerul proaspăt – să fie de la frumoşii pini umbrelă şi portocalii în fruct? Chiar şi în februarie iarba e verde şi floricele albe o împodobesc, o plăcere să te întinzi pe ea şi să te laşi încălzit de soare!
Noi nu am avut parte de hoţi, ţepe la restaurant sau o cazare care să ne dezamăgească. Ştiu multe persoane care s-au plâns în aceste privinţe, poate că am fost norocoşi, dar totul a fost mai mult decât bine.
Ar mai fi atât de multe de spus, dar m-am lungit deja prea mult. În Roma vrei, nu vrei, devii turist entuziast şi te porţi ca atare, pendulând cu harta în mână între diversele obiective. Roma m-a făcut să nu mai privesc atât de critic diferenţa dintre „călător” şi turist. E la modă acum (şi am susţinut chiar şi noi acest punct de vedere) să îi judecăm pe cei care circulă în grupuri organizate, să zâmbim superior în faţa japonezilor şi aparatelor lor de fotografiat, să avem senzaţia că noi înţelegem mai bine cum trebuie să călătorim. În Roma am privit mai atent la toţi aceşti oameni pe care îi numeam până acum, uşor ironic, turişti. Şi în loc să mă deranjeze i-am admirat. Mi-am dat seama că nimeni nu îmi dă dreptul să îi critic pe cei care vin mânaţi de aceeaşi curiozitate ca şi noi, pe cei care vor să cunoască lumea, indiferent de forma în care o fac!
Vom continua cu mult mai multe detalii şi fotografii. Şi vom reveni cu siguranţă la Roma chiar dacă nu am aruncat niciun bănuţ în Fontana di Trevi! 
Articole similare:
- Ce v-a plăcut mai mult la Roma?
- Punem pariu că plecăm la Roma?
- Pasionaţii de artă să meargă la Roma. Acum!
- Zece zile la Roma (4)
- Cartierul Coppede – în afara traseelor turistice din Roma
5 Comentarii la “Roma, o introducere”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
Bine ati revenit! Eu nu as merge la Roma, insa imi place sa citesc ce scrii tu, Roxana! Si fotografiile sunt superbe. Va pup.
[...] This post was mentioned on Twitter by excursie la munte, Integro. Integro said: Roma, o introducere: Înainte să va povestesc cu lux de detalii cum a fost la Roma simt nevoia să îmi cern puţin … http://bit.ly/i0x0vb [...]
Îți dai seama că eu am stat o săptămână doar… și mamă câte ma aveam de văzut…
[...] Roma, o introducere Thu Feb 10, 2011 8:39 am Înainte să va povestesc cu lux de detalii cum a fost la Roma simt nevoia să îmi cern puţin amintirile şi să încep cu un amestec de idei, sentimente şi concluzii. În primul rând 10 zile sunt insuficiente. Nu e nicio descoperire în asta, toată lumea ştie cât are Roma de oferit… Au rămas astfel [...] [...]
[...] peste prea mulţi români nu am dat şi dacă da, aşa cum am şi scris în Roma, o introducere, am încercat să înteleg pe toată lumea şi să judec mai puţin. Cred că am avut baftă şi nu [...]