călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Mar
2011
Jumătate de Amsterdam
Nu vă aşteptaţi să vă impresionez cu poveşti lungi şi interesante din Amsterdam. Nici nu aş fi scris despre scurta vizită acolo dacă nu mi-ar fi fost milă de câteva imagini nevinovate, condamnate să nu vadă lumina zilei. Ce să zic, nasol la Amsterdam… mai ales când trebuie să pleci după o zi jumătate. Înţelegeţi acum de unde vine oful!
Am parcat în Amsterdam (sau mai bine zis sub un mare stadion de la marginea oraşului, pentru că altfel de parcări ar fi găurit rău bugetul – ex 4 Euro pe oră) pe o ploaie torenţială, un moment nu tocmai potrivit să umblăm din uşă în uşă pentru a găsi un loc de dormit. După câteva propuneri înfiorătoare de cazare am găsit ceva mai de soi: un fel de hotel cu debarale de închiriat, ca mai toate camerele din Amsterdam, reduse în dimensiuni ca să ajungă “uscatul” la toată lumea. Degeaba, tot nu ajunge, locuinţele s-au mutat şi pe apă, în ambarcaţiuni.
Simplificând totul aş putea să împart Amsterdamul în două părţi egale: prima a fost ocupată de vizita la Muzeul Van Gogh. Van Gogh este unul dintre pictorii mei preferaţi aşa că m-am dus acolo ca trasă de o sfoară invizibilă, ca şi cum nu ar fi existat nimic altceva de văzut în oraş. Era totuşi să mă împiedic de Rijksmuseum, pe care aş fi poftit de asemenea să îl văd şi m-am ferit de biciclişti de pe drum, nu de alta dar siguranţa pietonului zăpăcit nu părea să fie prioritatea lor numărul 1.
A doua jumătate de Amsterdam s-a împrăştiat pe canale, printre poduri şi faţade înguste, strâmbate de timp. Dacă vă uitaţi bine inclusiv ramele ferestrelor şi-au pierdut de mult unghiurile drepte. Ne-am plimbat cu barca, ne-am plimbat cu piciorul, am adulmecat anumite cafenele şi am privit stupefiaţi instrucţiunile din magazinele cu ciupercuţe, trecând mai departe fără să ne propunem experienţe ale căror urmări nu le-am fi putut anticipa.
Amsterdam are o mare încărcătură erotică, e imposibil să nu o remarci. Dacă în Bucureşti nu am intrat în vreun sex shop, acolo chiar am vizitat câteva. Iar plimbarea de seara prin dreptul ferestrelor roşii a fost de-a dreptul fascinantă. Mă ştiţi optimistă aşa că nu vă aşteptaţi să deplâng soarta fetelor îmbrăcate sumar din spatele geamurilor. Erau vesele şi unele dintre ele arătau chiar bine, iar lumea se distra inocent făcându-le cu mâna şi privindu-le ca la zoo. Cred că mai bine ar pune taxă la intrarea în Cartierul Roşu, că eu una nu am văzut să fie prea mulţi potenţiali clienţi… neînsoţiţi de neveste. Am găsit şi variantele horror, pe străduţe mai lăturalnice, dar sunt convinsă că îşi aveau şi ele clientela lor. Nu fac acum pe lupul moralist pentru că nu îmi place în general să mă bag în viaţa şi corpul nimănui.
Am reuşit să prindem în imagini canale, bărci, clădiri, poduri şi biciclete. Nu am reuşit însă să surprindem erotismul, mai ales pentru că era interzis (vă imaginaţi cum ar fi să se dea liber la pozat prin Cartierul Roşu!). Aşa că vă invit mai departe să zapaţi printre puţinele dar frumoasele noastre amintiri vizuale:
Ce aş fi vrut să văd, dacă aş mai fi avut măcar două zile:
Rembrandthuis - casa în care Rembrandt a cunoscut mai întâi gloria, apoi suferinţa şi sărăcia, timp de 20 de ani. Am ajuns până acolo dar era închis.
Muzeul figurilor de ceară – ce reproduce atmosfera atelierelor lui Rembrandt şi Bosch sau viaţa oraşului în Secolul său de aur (17)
Rijksmuseum – pe lângă care am trecut oftând. Lasă că am găsit timp de Cartierul Roşu, iata cum sexul vinde mai bine ca arta!
Şi aşa mai departe… Completaţi voi, vă rog, cu ceea ce ar mai merita văzut? 
Nu-i nimic, există cu siguranţă un „next time”!
Bine de ştiut:
Hotelul în care am stat este situat foarte bine (în cartierul muzeelor) şi se numeşte Acro. Dacă îmi aduc aminte bine la recepţie am plătit 60 de euro/camera mică (cele mai mari erau mai scumpe), ceea ce a fost mai puţin decât apare acum pe booking.com.
Articole similare:
Olanda într-o zi şi două jumătăţi
Articole similare:
- Rembrandt Huis, Amsterdam
- Olanda într-o zi şi două jumătăţi (1)
- Rezumatul săptămânii 28 martie-3 aprilie
- Cu suflet de copil în Rijkmuseum
- Olanda într-o zi şi două jumătăţi (2)
12 Comentarii la “Jumătate de Amsterdam”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
Uite cum mi-ai amintit ca am fost in Amsterdam, dar chiar as mai avea ce face si ce vedea acolo …
ps. Casa Anei Frank ai vazut-o? Pe mine aia m-a impresionat mult, dar la vremea aia nu facusem cunostinta cu VanGogh
N-am vazut-o
Pssst, sa nu mai spui! Iar data viitoare sa nu o ratezi, e incredibila.
http://www.annefrank.org/
Imi imaginez! Pai am spus de la inceput ca nu am mare lucru de povestit
Eu cand am fost in Amsterdam, l-am ignorat pe VanGogh. Si acum regret, dar uite asa, cu trecerea timpului se rafineaza placerile si bunul gust
. E frumos cand intr-un oras iti mai ramane ceva de vazut si de facut si pentru data viitoare. Eu asa am simtit in singurul oras in care m-am intors a doua oara, si anume in Paris. Il vezi cu alti ochi, la alta varsta si s-ar putea sa nu aiba nimic in comun cu celalalt Paris.
Muzeul Nemo, centrul de stiinta si tehnologie. Muzeul in sine e superb, de forma unei nave verzi iar copiii se vor distra de vor uita ca mai e de mers si acasa
.
.
Si pt ca sotul tau e pasionat de fotografie, muzeul Foam.
Apoi Vondelpark ca sa te relaxezi.
As sugera si Haarlem, un mic orasel f. aproape de Amsterdam care mie mi s-a parut mai frumos decit fratele lui mai mare, dar ies din topic
Roxana, pot sa povestesc eu despre Amsterdam… da’ fara poze??!?!?
)
Nu ca as fi calcat, spre marea mea rusine, prin vreun muzeu
Iar pe langa casa annei frank doar am trecut.
Dar am cateva istorioare de-acolo…
Liliana, ai foarte mare dreptate!
Maria, multumesc de idei, nu stiam de Nemo, foarte fain!
Ina, te rooooog, cum sa nu?
Amsterdam-ul este prietenul meu cel mai bun ….. de escala (Montreal – Amsterdam – Bucuresti. Acum 2 ani am stat 4 zile in escala din Amsterdam unde am colindat cu masina inchiriata Anvers, Brugge, Bruxelles si 2 zile in Amsterdam. Cand am ajuns in nebunaticul asta de oras am fost foarte dezamagiti dupa arhitectura minunanta si romantica din Belgia … dar sa stiti ca imediat am intrat in starea eforica din Amsterdam. Nu am avut prea mult timp, dar “am fugit” printre canale, stradute, cladiri cochete cu fatadele lor specifice ca sa cunoastem cat mai mult Amsterdam-ul. Am fost doar la muzeul Van Gogh si muzeul diamantelor Gassan si amandoua mi-au placut mult.
Nu stiu cum faci Roxana dar iarasi mi-am amintit lucruri frumoase din vacantele mele … mergi inainte ca tare merge treaba!!!
Va las si un link cu poze din Amsterdam pe care tare il iubesc …
http://good-times.webshots.com/slideshow/565011151LDiMDa
Ah, Dana, nu stiu cum exact comentariul tau intrase in spam. Se vede treaba ca e nevoie sa vii mai des prin LumeaMare
Merci de link, foarte frumoase si pozele voastre!
[...] Jumătate de Amsterdam [...]