Jumătate de Amsterdam

Nu vă aşteptaţi să vă impresionez cu poveşti lungi şi interesante din Amsterdam. Nici nu aş fi scris despre scurta vizită acolo dacă nu mi-ar fi fost milă de câteva imagini nevinovate, condamnate să nu vadă lumina zilei. Ce să zic, nasol la Amsterdam… mai ales când trebuie să pleci după o zi jumătate. Înţelegeţi acum de unde vine oful!

Am parcat în Amsterdam (sau mai bine zis sub un mare stadion de la marginea oraşului, pentru că altfel de parcări ar fi găurit rău bugetul – ex 4 Euro pe oră) pe o ploaie torenţială, un moment nu tocmai potrivit să umblăm din uşă în uşă pentru a găsi un loc de dormit. După câteva propuneri înfiorătoare de cazare am găsit ceva mai de soi: un fel de hotel cu debarale de închiriat, ca mai toate camerele din Amsterdam, reduse în dimensiuni ca să ajungă “uscatul” la toată lumea. Degeaba, tot nu ajunge, locuinţele s-au mutat şi pe apă, în ambarcaţiuni.

Simplificând totul aş putea să împart Amsterdamul în două părţi egale: prima a fost ocupată de vizita la Muzeul Van Gogh. Van Gogh este unul dintre pictorii mei preferaţi aşa că m-am dus acolo ca trasă de o sfoară invizibilă, ca şi cum nu ar fi existat nimic altceva de văzut în oraş. Era totuşi să mă împiedic de Rijksmuseum, pe care aş fi poftit de asemenea să îl văd şi m-am ferit de biciclişti de pe drum, nu de alta dar siguranţa pietonului zăpăcit nu părea să fie prioritatea lor numărul 1.

A doua jumătate de Amsterdam s-a împrăştiat pe canale, printre poduri şi faţade înguste, strâmbate de timp. Dacă vă uitaţi bine inclusiv ramele ferestrelor şi-au pierdut de mult unghiurile drepte. Ne-am plimbat cu barca, ne-am plimbat cu piciorul, am adulmecat anumite cafenele şi am privit stupefiaţi instrucţiunile din magazinele cu ciupercuţe, trecând mai departe fără să ne propunem experienţe ale căror urmări nu le-am fi putut anticipa.

Amsterdam are o mare încărcătură erotică, e imposibil să nu o remarci. Dacă în Bucureşti nu am intrat în vreun sex shop, acolo chiar am vizitat câteva. Iar plimbarea de seara prin dreptul ferestrelor roşii a fost de-a dreptul fascinantă. Mă ştiţi optimistă aşa că nu vă aşteptaţi să deplâng soarta fetelor îmbrăcate sumar din spatele geamurilor. Erau vesele şi unele dintre ele arătau chiar bine, iar lumea se distra inocent făcându-le cu mâna şi privindu-le ca la zoo. Cred că mai bine ar pune taxă la intrarea în Cartierul Roşu, că eu una nu am văzut să fie prea mulţi potenţiali clienţi… neînsoţiţi de neveste. Am găsit şi variantele horror, pe străduţe mai lăturalnice, dar sunt convinsă că îşi aveau şi ele clientela lor. Nu fac acum pe lupul moralist pentru că nu îmi place în general să mă bag în viaţa şi corpul nimănui.

Am reuşit să prindem în imagini canale, bărci, clădiri, poduri şi biciclete. Nu am reuşit însă să surprindem erotismul, mai ales pentru că era interzis (vă imaginaţi cum ar fi să se dea liber la pozat prin Cartierul Roşu!). Aşa că vă invit mai departe să zapaţi printre puţinele dar frumoasele noastre amintiri vizuale:

Ce aş fi vrut să văd, dacă aş mai fi avut măcar două zile:

Rembrandthuis – casa în care Rembrandt a cunoscut mai întâi gloria, apoi suferinţa şi sărăcia, timp de 20 de ani. Am ajuns până acolo dar era închis.

Muzeul figurilor de ceară – ce reproduce atmosfera atelierelor lui Rembrandt şi Bosch sau viaţa oraşului în Secolul său de aur (17)

Rijksmuseum – pe lângă care am trecut oftând. Lasă că am găsit timp de Cartierul Roşu, iata cum sexul vinde mai bine ca arta!

Şi aşa mai departe… Completaţi voi, vă rog, cu ceea ce ar mai merita văzut? 🙂

Nu-i nimic, există cu siguranţă un „next time”!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.