|
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Cum treci de Suceava peisajul se schimbă. Bucovina se deschide cu dealurile ei line, pădurile se amestecă cu păşunile, căsuţe vechi şi garduri din lemn par aruncate ici-colo pentru a încânta trecătorul, iar semne ale tradiţiei păstrate până azi se văd la tot pasul. La Gura Humorului valea formată de râul Moldova începe să prindă contur. Pe la Câmpulung Moldovenesc versanţii devin ceva mai abrupţi şi deja ne aflăm sub Munţii Rarău. Ei bine, de aici se ramifică mai multe drumuri. Deciziile de moment sunt uneori foarte inspirate. Vremea ne juca feste. Vedem un indicator spre Moldoviţa. Astfel începe o călătorie de trei zile dintr-o mânăstire în alta, pe drumuri goale printre munți, peste Obcinele Bucovinei, în locuri cu totul noi dar care, să recunoaştem, trebuie văzute măcar o dată în viaţă. Ceea ce a urmat este greu de redat în cuvinte…
Ziua I
În localitatea Vatra Moldoviţei indicatoarele ne îndrumă spre mânăstire. Ajungem într-o parcare în faţa unui zid înalt acoperit de iederă, cu câteva turnuri ascuţite, ce se aseamănă mai mult cu un castel. Incinta nu este mare, dar este plină de turişti. Printre ei se amestecă maicile. Biserica este acoperită de picturile specifice cu diverse scene religioase, păstrate într-o stare destul de bună. Chiliile sunt introduse în zidul ce împrejmuieşte biserica. Aici se află şi un mic muzeu unde sunt păstrate manuscrise foarte vechi. Tot aici este expus jilţul domnesc al lui Petru Rareş. Construcţiile sunt din piatră, cu ferestre mici. Pereţii sunt plini de trandafiri căţărători şi flori viu colorate. În curtea aceasta mică şi veselă eram rupţi de exterior. Am ieşit pe Turnul masiv şi ne-am întors înapoi în lumea noastră.
Mânăstirea Sucevița
În continuare pe acelaşi
drum am ajuns la Suceviţa. Localitatea este deja dezvoltată din punct de vedere turistic. Pensiuni şi locuri de cazare se întâlnesc la tot pasul. În timp ce Moldoviţa se asemăna mai degrabă cu un castel ascuns, Mânăstirea Suceviţa seamănă cu o cetate. Biserica mare, a cărei turlă se poate vedea din depărtare, este împrejmuită de ziduri groase şi întreg ansamblul este impunător. Şi aici este plin de vizitatori, dar curtea este mult mai mare şi este mai uşor de găsit un colţ liniştit. Un farmec aparte al celor două mânăstiri vizitate este peisajul înconjurător. Amândouă sunt aşezate pe văi, sub munţi, locuri care îţi amintesc că omul se poate integra şi paşnic în natura plină de viaţă.
În Suceviţa am optat pentru o cazare sub cerul liber, cu cele mai bune condiţii, pe iarba mare şi moale, sub crengile unui molid care ne-a ferit de rouă. Astfel am încheiat prima zi a călătoriei noastre prin Bucovina.
Citeşte şi continuarea Călător în Bucovina (2)
Întotdeauna m-am întrebat cum pot dormi oamenii în aceste sarcofage
… eu dacă nu dorm pe burtă cu braţele lăbărţate în tot patul şi să mai scot câte-un picior de sub pătură când vreau eu, pur şi simplu mor
Frumoase pozele, aştept următoarele zile!
Laura, sa stii ca asa ziceam si eu! Si chiar l-am bestelit de numa numa pe Alex cand a indraznit sa ia niste saci din astia. Dar asta vara, cand am ajuns sa dorm la destul de putine grade in cort sau in fan, sa vezi ce bine mi-a fost. Pastreaza caldura si cand e frig oricum nu iti prea vine sa intinzi din membre
Iar gluga este geniala! Petra disparea cu totul ca sa nu ii ramana nasul afara..
Asadar trebuie sa incerc
iti recomand si manastirea Slatina, ctitoria lui Lapusneanu, dupa satul Malini.
Sunt convinsa ca mai sunt multe de vazut. Noi am apucat sa vizitam doar cateva dintre cele mai cunoscute, am avut trei zile la dispozitie pe care le-am folosit la maxim. Data viitoare…
[...] prima zi în care am călătorit în Bucovina și după o noapte petrecută sub stele ne-am strâns [...]
[...] s-a încheiat o călătorie de trei zile în Bucovina. Vezi prima si a doua zi. Fiecare mânăstire impresionează în felul ei, însă doar câteva au reuşit să [...]