|
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Intro:
Început de zi - plecat la şcoală, uitat ghiozdan acasă. Întors după ghiozdan, pierdut în total 2 ore jumătate pe drum, distrus complet planurile pentru dimineaţă şi automat pentru toată ziua. Final de zi - 5 suflete într-o maşină: doi adulţi, un copil, un câine bătrân şi băşinos, o căţeluşă tânără şi agitată care băleşte abundent. Bătrânul e prea bătrân, cu probleme care probabil nu îşi vor găsi rezolvare. Tânăra e prea agitată, greu de suportat chiar şi de copilul încercat de uşoare regrete (“mami, nu ar fi fost totuşi mai bine să avem un bichon?”).
Punct culminant:
La un moment aerul din maşină devine imposibil de respirat. Copilul întinde gâtul spre locurile din faţă, geamul se deschide şi se închide încercând să asigure o doză necesară de oxigen, câinii se tolănesc în cele din urmă ocupând aproape toată bancheta din spate, Petra cântă ţinându-se de nas “într-o nu ştiu care seară, într-o nu ştiu care vară…” – şi poate că nu o sa credeţi dar ăsta a fost cel mai fericit moment al zilei! Prin normalitatea lui, prin amestecul acela ciudat de bucurii şi probleme care face tot farmecul vieţii!
Pe voi ce v-a făcut fericiţi ieri?
dap, subscriu: un moment special tocmai prin normalitatea lui!
Ce zi ai avut, Roxana! Mi-o si imaginez pe Petra visand la un bichon langa un caine basinos si unul balos
))
Ieri m-a facut fericita un drum de 30 km in afara Bucurestiului; atmosfera, ca sa vezi coincidenta, tot din masina, a fost extraordinara; am cantat, am spus bancuri si ne-am oprit sa cumparam covrigi calzi de la cea mai urata fabrica din cate am vazut vreodata
minunat!
Cred ca ma apuc si eu sa le scriu pe ale mele. Fiecare zi are macar cateva momente frumoase…
[...] pic în contratimp cu celelalte declaraţii de fericiri de pe site, aş vrea sa vă fac… o declaraţie de tristeţe. [...]
e un exercitiu f bun, merita! Cel mai important insa, pana la urma e sa fii constient de momentele astea, fie ca le scrii sau nu
[...] la revedere. Cu doar o seară înainte mersesem la doctor şi povestisem râzând despre asta, în declaraţia anterioară. Ieri l-am scos moale şi rece din cuşcă, plângând cu toţii, de la cei mai mici [...]