Simbolul orasului: Nu-l lasati sa piara.

Cu tristeţe, din România: Cazinoul din Constanţa

Un pic în contratimp cu celelalte declaraţii de fericire de pe site, aş vrea sa vă fac... o declaraţie de tristeţe. Permiteţi?

N-o să încep povestea cu primul moment din viaţa mea când l-am văzut, pe la vreo 7-8 ani, când am fost cu tata la mare şi nici cu momentul când mai târziu, adolescentă, am fost invitată la o nuntă şi am pătruns înăuntru. N-o să vă povestesc nici de senzaţia pe care am avut-o atunci văzând-o pe mireasă într-un moment de respiro când a ieşit pe terasa Cazinoului, în bătaia uşoară a vântului, învăluită discret de lumina lunii scânteind pe valurile mării...

Nu, nu despre asta e povestea noastră. Nici vorbă. Aş putea să încep însă cu reîntâlnirea de astă-vară, când am trecut în fugă, o plimbare de o oră poate, pe faleza de la Constanţa unde pe vremuri stătea mândru Cazinoul. Acum stătea cam ponosit.. ba... dacă te apropiai mai t...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.