Cu tristeţe, din România: Cazinoul din Constanţa

Un pic în contratimp cu celelalte declaraţii de fericire de pe site, aş vrea sa vă fac… o declaraţie de tristeţe. Permiteţi?

N-o să încep povestea cu primul moment din viaţa mea când l-am văzut, pe la vreo 7-8 ani, când am fost cu tata la mare şi nici cu momentul când mai târziu, adolescentă, am fost invitată la o nuntă şi am pătruns înăuntru. N-o să vă povestesc nici de senzaţia pe care am avut-o atunci văzând-o pe mireasă într-un moment de respiro când a ieşit pe terasa Cazinoului, în bătaia uşoară a vântului, învăluită discret de lumina lunii scânteind pe valurile mării…

Nu, nu despre asta e povestea noastră. Nici vorbă. Aş putea să încep însă cu reîntâlnirea de astă-vară, când am trecut în fugă, o plimbare de o oră poate, pe faleza de la Constanţa unde pe vremuri stătea mândru Cazinoul. Acum stătea cam ponosit.. ba… dacă te apropiai mai tare, cam ciobit pe la colţuri. Cam pustii ferestrele sparte, cam scorojit şi ruşinat şi mânjit de rugină.

Am plecat.

Weekend-ul ăsta am ajuns din nou acolo, iar ce căutam la mare în miezul toamnei reci n-o să mai explic. Însă tot pe faleză am ajuns, l-am văzut şi mai trist în vântul rece. Brusc, mi-am amintit că văzusem o ştire cum că ar fi deschis pentru public. Am intrat, probabil cu curiozitatea celui care vede un accident şi nu-şi poate întoarce ochii.

Mi-e greu să vă explic cum am simţit înăuntru degradarea în care a fost lăsat acest monument să ajungă. La intrare, nişte domni de la o firmă de pază ne dădeau căşti de protecţie şi pliante care îţi explică „Cum a ajuns Cazinoul un monument în paragină”. Sincer, nu l-am citit, pentru că începe cu nişte oameni care dau vina pe alţi oameni şi cu o înşiruire de contracte de cesiune din care rezultă ba vina unora, ba a altora. Îl pun la dispoziţie oricui vrea să îl vadă, mie mi-a făcut impresia unei fiţuici care aruncă în stânga şi în dreapta cu vină şi care arată cu degetul. Nu cred că arătat cu degetul mă interesează, mai degrabă aş vrea să văd care e planul de reabilitare.

Ca să ne întoarcem însă în Cazino, vreau să vă spun că degradarea şi paragina pe care le văzusem de afară nici măcar nu se apropie de ce se poate vedea înăuntru. Am privit şi am ascultat la ceilalţi vizitatori, unii dintre ei probabil constănţeni, care îşi aduceau aminte de zilele de strălucire de mai demult, de acustica foarte bună de la concerte, şi aşa am priceput şi de ce aproape la fiecare colţ al tavanului era câte o gaură: s-au furat ornamentele.

Am văzut cum şi-au făcut porumbeii casă în monumentul Art Nouveau şi cum şi-au marcat teritoriul. Am văzut terasa din poveşti pe care o ştiam de acum câţiva ani. Şi printre mucegai, scorojeli, rugină, cioburi şi găinaţ, am întrezărit cum-ar-fi-trebuit-să-arate.

Am întors spatele şi am plecat. Am luat cu mine ruşinea şi tristeţea.

Vă las cu galeria de poze.

Articole similare:

• Când normalitatea devine o calitate
• La drum spre Sziget
• Leapşa: Locul meu preferat din România
• Salvând-o pe Zoe
• 1 AN de impresii din România

Ina a absolvit pshihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.

Ina

Website-ul meu

8 Comentarii la “Cu tristeţe, din România: Cazinoul din Constanţa”

1. akafix says:

   November 16, 2011 at 3:20 pm

   Acum 2 luni am scris si eu un articol despre Constanta (http://www.funtur.ro/blog/2011/09/14/de-ce-sa-nu-mergi-pe-litoralul-romanesc/) tristetea mea fiind cu atat mai mare cu cat jumatate din sangele meu de-acolo vine. Eu am avut insa norocul ca n-am vazut Cazinoul in interior. Mare noroc pt. ca numai vazand pozele tale am lacrimi in ochi! Imi vine sa-mi cumpar macar o pusca cu capse.
2. Ina says:

   November 16, 2011 at 3:24 pm

   Da, am vazut. Culmea aveam pe birou pliantul de care ziceam in articol, si a venit la mine un domn de la audit sa verificam ceva… Am inceput discutia vorbind despre Cazino, ca si el era din Constanta. Cred ca pe multi ii atinge acest subiect.
3. Cu tristeţe, din România: Moara lui Assan | impresii din lumea mare says:

   January 4, 2012 at 3:21 pm

   [...] Cu tristeţe, din România: Cazinoul din Constanţa Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, scrie despre călătoriile pe care le face cu familia sau cu motocicleta, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare. Roxana Website-ul meu Urmareste-ma pe Twitter   < Un altfel de şotron [...]
4. Ana Maria says:

   February 10, 2012 at 7:14 pm

   Dar se poate intra ?….Si eu mergeam in fiecare am la mare cu ai mei…ma duceau mereu pe faleza, sa veizitam acvariul, moscheea…Toata copilaria mea am visat sa ma marit acolo …pacat ca un asemenea monument arhitectonic este lasat de izbeliste
5. Alina says:

   February 10, 2012 at 11:21 pm

   Asta-i o intrebare foarte buna. O chem pe Ina in ajutor…
6. ina says:

   February 12, 2012 at 11:21 am

   Salut Ana, sincer nu prea stiu ce sa-ti spun despre perioada asta, mai ales ca , din cate am vazut la stiri in ultima vreme, e destul de periculoasa faleza din cauza vreamii si a furtunilor, am vazut ca ziceau ca a si zburat o bucata de nu stiu cate tone din balustrada din cauza vantului. Cand am fost eu se putea intra, asta era cam prin toamna. O sa incerc insa sa strang ceva informatii despre asta, si revin. Ok?
7. Ana Maria says:

   February 12, 2012 at 1:13 pm

   Stai linistita…oricum eu nu locuiesc in tara…si vin rar acasa…te intrebasem pentru ca si eu am fost acum vreo 2 ani, dar era tot baricadat…si imi doream mult sa il vad inauntru…macar sa vad ce a mai ramas din el…ca daca o sa cotinue asa …nu o sa mai ramana nimic…tipic romanesc…vrem sa ne mandrim cu tara noastra , dar nu suntem in stare sa conservam ceea ce avem (((…oricum daca mai afli ceva in legatura cu argumentul asta ti-as fi recunoscatoare daca ai mai publica…probabil nu sunt singura interesata .
   Si felicitari si pt articolele care pun in lumina si locuri cu relevanta istorica ce nu sunt ingrijite…de obicei vedem doar partea frumoasa a tarii…e bine sa stim si unde nu se face efectiv nimic
8. ina says:

   February 13, 2012 at 11:14 am

   Sa stii ca si eu am privit cu mare durere in suflet degradarea si paragina in care fost adus si lasat sa ajunga. Nu stiu ce mai pot afla, o sa mai incerc cand o sa mai ajung la fata locului. La momentul vizitei, asa cum ziceam si in articol,am primit si un pliant (ulterior l-am si citit) al unui partid politic care arunca cu diverse (nu, nu scuzati cacofonia, era cu directie) inspre alt partid politic care ar fi facut si-ar fi dres de asa maniera incat a lasat cazinoul sa ajunga asa. Nu stiu ce sa cred despre chestiile astea cu o prea mare coloratura politica, insa chiar sper ca cineva la un moment dat va face ceva. Chiar, mai are cineva si alte informatii?