Există locuri în Lumea asta Mare în care, dacă tot mă duc, îmi doresc să le simt cât mai îndeaproape, să le miros, să stau printre cei care nu sunt acolo doar în vizită, să mă amăgesc, măcar pentru câteva nopţi, că sunt de-a casei. Un astfel de loc e Veneţia. Poate am eu o idee preconcepută în cap, dar nu m-aş caza în Mestre dacă tot am ales să călătoresc la Veneţia. Am primit des întrebarea asta, după ce am publicat articolul despre transportul spre şi în Veneţia. Nu ştiu ce să spun şi nu am date ca să fac o comparaţie obiectivă, ştiu doar că în Mestre e mai ieftin şi nici nu se pierde mult timp pe drum, la cât de bine pus la punct este transportul. Poate că Mestre are un farmec al lui. Dar eu tot în Veneţia mi-aş căuta cazare.
Am ştiut de la bun început că e turistic până peste poate, mai ales când am decis, anul trecut pe vremea asta, că vom merge în perioada renumitului Carnaval de la Veneţia. Dar am ales să ne cazăm acolo, aproape de un canal, la un preţ care în altă parte ni s-ar fi părut inacceptabil. Şi nu am regretat deloc, motiv pentru care îţi recomandăm şi ţie apartamentul. Se cheamă Ca’ Fontanea şi acelaşi proprietar are mai multe variante, de la camere duble până la apartamente cu un dormitor. Noi am luat apartamentul cu un dormitor şi cu anexă.
Aşezat în zona Cannaregio, un cartier liniştit chiar şi în perioada Carnavalului, cu o staţie de autobuz pe apă la botul calului şi o piaţă cu peşte proaspăt colea la primul pod, la o distanţă rezonabilă de gară (ne-am tras bagajele după noi până acolo fără probleme).
Ca’ Fontanea a fost locul acela în care ne-am simţit ca acasă, nici luxos, dar nici golit de personalitate, aşa cum se mai întâmplă în interioarele de tip IKEA. Casele din zonă sunt suficient de vechi încât să aibă o aură istorică sau boemă, oricum le-ai mobila. Bucătăria (chicineta) mică-mică nu l-a oprit pe Alex să se desfăşoare şi a fost suficient de incomodă pentru ca eu şi Ina să ne eschivăm elegant de la gătit (pe motiv că oricum nu aveam loc). Pe etajere erau albume şi cărţi la discreţie, pe care am apucat să le răsfoim parţial. Dormitorul a fost confortabil pentru noi trei (doi adulţi şi un copil de 9 ani), canapeaua nu cred că a fost tocmai un vis pentru Ina, dar nu s-a plâns prea tare. Oricum în luna februarie la Veneţia e foarte frig şi după o zi de umblat printre canale, după un pahar de vin seara la o caracatiţă capturată de dimineaţă din piaţă, era imposibil să nu dormim. Iar în apartament era cald şi bine…
Tot apartamentul a costat 180 de Euro pe noapte, la un search pe Booking am văzut că preţul mai scade în martie, la 130 de Euro. Noi tot pe Booking am rezervat, neştiind prea bine la ce să ne aşteptăm, dar am avut noroc şi ne face plăcere să dăm mai departe informaţia.
Mai multe detalii și prețurile la zi pot fi verificate mai jos:
Booking.com
Iar dacă mergi şi tu cu copilul, nu uita să citeşti şi articolul Veneţia pentru copii.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
