De când am sosit înapoi de la Carnavalul de la Veneţia îmi caut şi îmi strig cuvintele potrivite şi nu-mi răspund decât fragmente dintr-o poezie pe care o iubesc foarte mult, ca şi pe autorul ei.  Aşa că astăzi zi nu îţi voi spune nici cum a fost, nici dacă mi-a plăcut sau nu. Te voi invita doar la contemplare, te voi lăsa să intri în magia şi nebunia carnavalului de la Veneţia, să vezi minunate costume de carnaval şi fascinante măşti, să îţi pui întrebări sau să renunţi la ele, toate alături de Nichita Stănescu şi Învăţăturile cuiva către fiul său:

Dragule, caută şi te însoţeşte că să nu rămâi prea singur.
Vei vedea şi tu, atunci când vei iubi, cine îţi va fi soaţă,
aşa cum arborele cel mare, pe timpul soarelui în toi,
vede care îi este umbra.

Venice_01671

Pe timp de durere, lasă-te singur ţie.
Şi cerul se acoperă cu nori când plouă.
Numai când ninge, ninsoarea e umbră de la stele.
Dar atunci, dragule, e foarte frig şi chiar ceea ce este
frumos vederii poate să ţină loc de cămaşă.

Venice_0297

Dacă ţi-e foame, caută să nu te mănânci pe tine însuţi
în libera vedere a altora.

Venice_0268

Pândeşte şi tu sărbătorile.
Orice sărbătoare este masa pe care cel care a învins îl
mănâncă, în talgere de aur, pe cel învins.
Fii atent : tot ceea ce există are o sărbătoare a sa.
Iar tot ceea ce există aproape că nu are loc de ceea ce
există unde să se sărbătorească pe sine.

Venice_0219

Fii cuviincios şi vei fi invitat şi tu la masă.

E bine să fii invitatul caprelor.
E şi mai bine să fii invitatul cailor.
Dacă-ţi este foarte foame, şi eşti în stare să vorbeşti
cu dreptate şi leneş; ai putea să fii invitatul pietrelor
la masa tăcerii de piatră.
Dar cel mai bine ar fi să poţi să fii, mosafirul
Zeului.

Venice_0426

Dragule, dacă te opreşte oricine altcineva din mersul
tău, sau din somnul tău, că să te întrebe, cu sărut
sau cu urlet, cine eşti, tu nu-i răspunde pentru că nu
ştii cine eşti şi pentru că cel ce te întreabă
îngrozitoarea întrebare “cine eşti?” te întreabă cu gând
ascuns să te piardă.
Te întreabă cu gând de batjocură şi smintit că ai putea
să ştii cine eşti şi să-i răspunzi cine eşti;
şi raspunzandu-i cine eşti tu, dragule, să-l faci pe
el să se prăpădească de un venin râzând şi de o înălţime
străină.
Şi în hohote, – cine eşti, ştiindu-te, să nu mai poţi să fii.
Deci taci din gură când nu ai ce spune!

Venice_0419

Stând pe lângă foc, de vei simţi un oarecare lucru, un
fel de sorbitură că te mişcă şi te trage din loc;
dacă te cade o încetinire de zile;
şi dacă fierbinţeala mare ţi se arată ca şi cum te-ai
vedea pe însuţi tine de la o depărtare arsă;
dacă o spaimă moale cu coarne de melc te călătoreşte
cu dureroasă atingere prin mădularele trupului că ai
putea după somn, aidoma zilei de ieri, să te trezeşti
şi mâine;
dacă tăierea şi scoaterea maţelor mielului te doare
în pântecul tău numai gândind-o că se întâmplă;
dacă ruperea stelei în două şi ruperea cifrei unu în şapte
îţi străbat creierul cu sfâşietoare lumină;
dacă taina sfântă a trădării te cumpără pe un ochi triun¬ghiular în frunte;
dacă limbii tale i se face gust de Făt-Frumos
cu jugulara ruptă;
dacă nu-ţi smulgi ochii tu însuţi înfiorat de vedere;
dacă nu-ţi astupi urechile cu două stele;
dacă refuzi jertfa de un miros plăcut,
dragule,
lasă-te prădat de melancolie
şi lasă-te
jefuit de tristeţe
Stai tu melancolic, dragule,
stai tu melancolic
Melancolia nu se petrece şi nu se mişcă,
melancolia se stă
Stai tu.

Venice_0191

Ce n-am făcut eu, măcar tu să faci
Ce am trăit eu, – prea mult este
aşa că-ţi ajunge şi ţie
să ai de dat
în stânga şi în dreapta.

Nu mă întreba pentru că nu ştiu să-ţi spun
nimic despre stânga soarelui
şi nimic despre dreapta lunii

Dragule, aşază-te şi tu cum poţi mai bine
cu spinarea pe o oră mai fericită
Ce crezi tu că ţi-e dreapta ?
Dacă eşti în stare să-i porunceşti
ea chiar îţi va fi dreapta
Stânga, pe dânsa, trebuie numai să o iubeşti,
Ea eşti chiar tu şi dacă o iubeşti
te va sluji ca o roabă.

Venice_0405

Despre fericire, dragule, nu pot să-ţi spun decât
foarte puţine cuvinte,
bunăoară :
cel mai miraculos fapt al existenţei
este faptul că este
De aceea,
dorinţa fierbinte de a fi fericit
este legitimă şi miraculoasă.

Ar fi absurd ca existenţă să fie absurdă.
Caută, dragule să fii fericit
cât timp eşti tu de faţă,
cât timp vei avea faţă;
fereşte-te vreodată să porţi mască;
nenorocul te recunoaşte
chiar înainte de a te naşte.

Venice_0466

Dormi cât mai puţin cu putinţă,
visează cât mai mult cu putinţă.

Venice_0184

Ceea ce există, este.
Frumos luceşte masculul
din neputinţa de a naşte.
Dacă nu poţi luci, dragule, cântă.
Dacă nu poţi cânta, dragule,
varsă sânge.
De născut, dragule, naşte numai cosmosul.
Căută şi fă rost de scutece, dragule!

Venice_0207

Nu te grăbi să alergi.
Stai locului !
Chiar şi miezul fierului
curge leneş prin lăuntrul fierului.

Uită-te la fier şi aseamănă-te lui.

Venice_0244

Şi acum, dragule, am să te învăţ
ce trebuie să faci
când n-ai să mai poţi să fii

Spală-te şi curăţeşte-te!
Păsării Phoenix nu-i plac
hoiturile şi murdăriile!

Venice_0257

Dragule, nu mă uita
că să nu te uite,
la rândul tău, alţii.

Dragule, lasă măcar un cuvânt de-al tău
să-mi fi lespede.

Spune, când spui sunt,
cu gândul dus la mine.

Eu te-am născut pe tine, dragule.
Renaşte-mă tu.

Venice_0156

Fotografii de la Carnavalul de la Veneţia 2013, Alex Farca.

Este interzisă reproducerea, modificarea şi transformarea acestor imagini, în orice mod, fără acordul scris al autorului.

Administratori şi iniţiatori al proiectului LumeaMare, Roxana, Alex şi Petra alcătuiesc o familie şi o echipă care călătoreşte cât de frecvent poate împreună, practicând un turism responsabil. Roxana și Alex sunt pasionați de fotografie, dar pe Alex nu-l întrece nimeni la gătit. Iar Petra este cea care testează destinaţiile din punctul de vedere al unui copil.