Ziua 9 – Plimbare prin Quirinal

Nu-mi place penultima zi dintr-o călătorie! Dacă în ultima zi eşti deja resemnat şi fixat pe probleme de genul: „Cât e ceasul? Să avem grijă să nu pierdem avionul!” în penultima zi ai timp să realizezi că trebuie să te întorci acasă, că nu ai apucat să vezi câteva locuri în care ţineai musai să ajungi, că nu ai reuşit să respiri suficient din aerul acela autentic local, că ţi se va face dor şi aşa mai departe.

Încercăm totuşi să nu picăm în capcana asta şi „să facem tot posibilul pentru” a ne bucura din plin de această penultimă zi. Avem în plan Quirinalul, zona rezidenţială a Romei din timpuri imperiale, trecând prin vremuri regale şi ajungând să găzduiască, în prezent, palatul prezidenţial.

San Carlo alle Quattro Fontane

Coborâm la staţia de metrou Barberini şi de acolo intrăm pe Via delle Quatro Fontane pentru a ajunge la bazilica cu acelaşi nume, San Carlo alle Quattro Fontane*, cunoscută şi ca San Carlino. Atracţia mai mare o reprezintă cele patru fântâni din intersecţie dar nici biserica nu este de trecut cu vederea. Creată de Boromini, aceasta impresionează prin ovalurile sale şi stucaturile albe, luminoase. În curtea interioară găsim cea mai frumoasă scenă a naşterii domnului. O miniatură minunat realizată, animată, cu scene de muncă şi căsuţe mici-mici în care nu s-au neglijat nici măcar interioarele, întrezărite prin uşiţele deschise.

 

Sant’ Andreea al Quirinale

Ceva mai la vale se găseşte capodopera lui Bernini, Sant’ Andreea al Quirinale**, a treia biserică destinată ordinului iezuit după Il Gesu şi San Ignazio de Loyola despre care am povestit în ziua 3. Foarte mică şi ea dar la fel de valoroasă ca o bijuterie de colecţie. Admirăm picturi care se văd când bagi fisa (desigur, cum altfel?), mozaicul, sculpturile şi… ups, ceva crăpături în plafon.

Piazza della Republica

De aici plecăm spre Piazza della Republica, trecând pe lângă construcţii care ne confirmă caracterul rezidenţial al zonei. Întâmplător intrăm într-o biserică anglicană în care nu e nimeni iar cineva repetă la orgă. Ne odihnim pe o băncuţă în timp ce sunetele grave sau înalte se plimbă printre coloane, în drumul lor către suflet.

Facem încă o pauză mai mare apoi pe marginea Fântânii Naiadelor, din piaţă. Alex o face pe japonezul iau eu o admir pe toate părţile şi din toate unghiurile. E adevărat că ziua cu soare ne ajută să o vedem în toată splendoarea dar pot spune cu mâna pe inimă că este una dintre cele mai impresionante din toată Roma, indiferent de vreme.

Vis a vis se află bazilica Santa Maria degli Angeli e dei Martiri***, pe care era cât pe ce să o ratăm. În Roma rişti să dezvolţi o saturaţie faţă de biserici şi aşa poţi rata adevărate opere de artă, numai pentru că simţi că nu mai poţi intra şi aici, şi aici…. Dar biserica aceasta ne-a atras mai ales prin faţada simplă, veche, parte din termele lui Diocleţian, care nu ar trăda nicidecum un lăcaş sfânt. Construită iniţial de Michelangelo şi destul de modificată în timp, aceasta ne-a suprins prin poarta modernă şi prin sculpturile avangardiste din interiorul onramentat fără zgârcenie, contrastând cu plafonul simplu. Pardoseala este traversată de un meridian, creat la comanda papei de către Francesco Bianchin (astonom / mathematician / arheolog / istoric şi filosof!), pentru a verifica acurateţea calendarului gregorian. La ora prânzului lumina pătrunde printr-un orificiu de sus, din perete, urmărind solstiţiile, echinocţiul şi zodiile. Galilei este şi el cinstit în interiorul bazilicii.

Relaxare pe iarbă

Ieşim din nou la soare şi între San Carlo alle Quattro Fontane şi Sant’ Andreea al Quirinale observăm un părculeţ mic şi verde, în care câţiva tineri stau întinşi pe iarbă. Nu ne trebuie o invitaţie specială pentru a ne întinde şi noi printre flori, pentru încă o binemeritată pauză. Vorba aceea, cheia marilor succese…

Schimbarea gărzii la palat

După ce ne coacem bine la soare (în mod plăcut, nu uitaţi că e februarie) pornim şi către Piazza del Quirinale. Aici ne aşteaptă de vreo 400 de ani un obelisc şi statuile colosale ale lui Castor şi Polux, copii ale originalelor greceşti din secolul 5 îHr. Ne cerem respectuos scuze de întârziere şi apoi ne trezim îndrumaţi de către poliţişti dincolo de un gard, instalat pe loc de maşini de armată. Avem aşadar norocul să fi nimerit fix la schimbarea gărzii – iar noi nici nu ştiam că se poate vedea aşa ceva!****

Coborâm apoi încet spre Fontana di Trevi, bântuind pe străduţe mai puţin cunoscute, printre care Vicolo Skandenberg sau Vicolo dei Modelli, pe care locuiau în trecut modelele pentru sculptori şi pictori.

O poveste din Piazza Trevi

În Piazza Trevi căutăm un anumit punct, legat de o poveste. Se pare că, în timp ce îşi construia fântâna, Nicola Salvi era deseori criticat de pe margine, de către un bărbier. Ca să îl facă să tacă, Salvi i-a plasat un vas în faţa frizeriei, în aşa fel încât acesta să nu mai poată vedea evoluţia lucrării. Am verificat, nu se vede nici acum mare lucru de acolo! Astăzi în locul frizeriei e un magazin de genţi.

La un pahar de cultura berii

Nu aruncăm nici de data aceasta niciun bănuţ în Fontana di Trevi ci mergem mai departe către Teatrul Quirino şi apoi pe Via di San Marcello, unde se află un alt loc de „cultură”: Berăria Peroni, aflată acolo din 1906. Interiorul, citatele de pe pereţi şi berea bună chiar merită încă o pauză! Nici mâncarea nu e rea!

În Piazza Santi Apostoli facem o ultimă încercare de a intra într-o biserică. Mi-e clar că a fost prea mult, nu mai ţin minte nimic din ea, în afară de cei 13 apostoli de pe faţadă.

Nimerim apoi, cu totul întâmplător, un pasaj superb pictat, un loc în care toţi turiştii sunt luaţi prin surprindere, vedem asta după privirile lor.

Mesajul Capucinilor

Este deja seară când ne întoarcem de unde am pornit, la Tritonul lui Bernini.

Cu un ultim efort, dăm o fugă până la Cripta Capucinilor, decorată cu oasele a 4000 de călugări capucini. Ideea este destul de înfricoşătoare dar efectul este deosebit, aş putea spune aproape frumos dacă nu mi s-ar părea ciudată alăturarea acestui cuvânt de oase şi cranii. Fotografierea nu este permisă aşa că va trebui să mergeţi să vedeţi cu ochii voştri şi să îmi spuneţi cum vi s-au părut decoraţiunile florale delicate, realizate din oasele corpului uman! Toată povestea aceasta nu este tocmai întâmplătoare iar inscripţia din interior lămureşte mesajul, dacă mai era nevoie: “Ce eşti tu acum, noi am fost. Ce suntem noi, vei fi şi tu”. Promiţător, nu?

Şi ca să parafrazăm şi să îndulcim finalul: Unde am fost noi prin Roma vă dorim să ajungeţi şi voi! Mai avem o ultimă scurtă zi de povestit dar greul şi ceea ce a fost mai important a trecut…

Citeşte şi despre celelalte zile în jurnalul 10 zile la Roma.

Bine de ştiut:

* Program San Carlo alle Quattro Fontane: 10:00-13:00; 15:00-18:00

** Program Sant’ Andreea al Quirinale: 8:00-pranz; 16:00-18:00 (închisă în anumite după-amiezi în august)

*** Program Santa Maria degli Angeli e dei Martiri: 7:00-19:00

****Schimbarea gărzii, dacă am reţinut bine, are loc în fiecare zi pe la ora 15:00.

 

Bugetul zilei (pentru două persoane):

Bilete transport: 4 Euro

Mâncare (masă şi bere la Peroni + cină): 63 Euro

Intrare cripta capucinilor: 2 Euro

Total: 69