Zece zile la Roma (3-2)

Zece zile la Roma (3-2)

Ziua 3 – partea 2

Santa Maria Sopra Minerva, Il Gesu şi St Ignazio di Loyola, Piazza di Spagna, Fontana di Trevi

În prima parte a celei de-a treia zi am fost la biserica San Luigi dei Francesi şi la Pantheon. Continuăm să mergem prin zona Piazza della Rotonda, ocolind Pantheonul prin dreapta. Undeva pe o străduţă mică se vede o altă biserică, St Eustachio, care îmi atrage atenţia prin capul de cerb cu o cruce între coarne. Mai târziu aflu legenda acestuia care spune că în timpul unei vânători, generalului Placidus i s-a arătat un cerb cu o cruce luminoasă între coarne, motiv pentru care s-a convertit la creştinism şi a fost martirizat, în 118.

Nu intrăm ci mergem mai departe, conştienţi că avem deja prea multe biserici pe listă. Între timp, facem ceva constatări lumeşti, cum ar fi scăderea preţului la croissant şi cafea, pe măsură ce ne depărtăm de Pantheon. Cum spuneam şi când vă povesteam despre Piaţa Navona, în toate marile oraşe nu plăteşti niciodată produsul sau serviciile, ci locul sau momentul special pe care îl poţi avea. Mare atenţie însă cu mâncarea care, de cele mai multe ori, nu numai că nu merită banii în locurile de top din punct de vedere „privelişte” dar nu merită nici gustată!

Plazza della Minerva

Nouă încă nu ne este foame decât de frumos aşa că ajungem la Plazza della Minerva, mai ales pentru puiul de elefant creat de Bernini ce poartă în spate un obelisc egiptean, simbol al virtuţilor morale creştine şi înţelepciunii (elefantul că obeliscul cred că a fost doar o chestiune la modă). Elefantul e puţin înnegrit şi mă încearcă o mică dezamăgire, mă obişnuisem să îl văd alb şi frumos prin poze. Mă gândesc la LumeaMică, ei sigur i-ar fi plăcut, chiar şi aşa.

Santa Maria Sopra Minerva*

În schimb rămân marcată de plafonul albastru şi de cromatica interesantă din bazilica Santa Maria Sopra Minerva. Adică biserică peste un fost templu al Minervei.

Un Cristos purtând crucea semnat de Michelangelo poate fi găsit în faţa altarului, pe partea stângă. E şi aparatul de fise undeva tot pe stânga dar sincer nu e nevoie, aproape că poţi să îl atingi cu mâna aşa că se şi vede destul de bine. Ca să facem poză băgăm totuşi o fisă dar lumina e atât de anemică încât mai rău strică decât ajută!

Sub altar găsim şi mormântul Sfintei Ecaterina de Siena, o figură mistică cu o poveste de viaţă impresionantă, foarte respectată de catolici, declarată Doctor al bisericii (uite că am mai aflat ceva!).

Gesu**

Mergem mai departe către Gesu, prima biserică iezuită construită în Roma. Cu o faţadă masivă şi impunătoare, aflată la o intersecţie de străzi aglomerate, biserica ne rezervă o mare surpriză vizuală la interior. E drept că ştim surpriza dar tot nu poate fi înţeleasă cu adevărat până nu ajungi să vezi cu ochii tăi. Aşa cum nici pozele de mai jos nu vor putea surprinde ideea.

Din tavan, printr-o serie de suprapuneri şi trucuri, personajele urcă sau coboară spre tine, într-un efect 3D foarte reuşit. O oglindă mare te ajută să te uiţi mai bine la plafon, fără să îţi suceşti gâtul. Mesajul? Catolicii cuminţi urcă în rai, protestanţii îţi cad în cap. Nu în cap, în iad. Sau iadul din capul fiecăruia, dacă îmi permiteţi gluma şi interpretarea. Frumos, foarte frumos, ca şi restul decoraţiunilor şi altarelor. Cel dedicat Sfântului Ignaţiu de Loyola e auriu şi opulent. Caut informaţii şi aflu că a fost fruntea grupului care a pus bazele Societăţii lui Isus, cea care a adăugat celor trei ordine cunoscute pentru călugări (ascultare, castitate, sărăcie) unul nou: ascultarea absolută faţă de papă. Ca să nu judecaţi prea aspru, iezuiţii au făcut totuşi şi lucruri bune, în educaţie de exemplu, cum ar fi chiar… Universitatea din Cluj? Mai multe nu ştiu şi nu mă simt pregătită să comentez.

Ideea e că aceluiaşi sfânt îi e dedicată şi următoarea oprire:

Biserica Sant’Ignazio di Loyola

În drum spre biserică trecem pe lângă Palazzo Doria Pamphilj, moment critic în călătoria zilei, pentru că eu trag la galerii precum fluturii la lumină. Trebuie totuşi să renunţ, ştiind că avem Galeria Borghese rezervată pe seară şi o altă vizită ne-ar da tot planul peste cap. Trecem aşadar mai departe şi, pe zidul din dreapta al clădirii Banca di Roma, găsim încă o veche fâtână: Fontanella del Facchino. Alături de Pasquino, aceasta era una dintre statuile vorbitoare ale Romei şi se spune că ar fi portretul unui cărăuş care a şi murit ducând butoaie de apă.

Piaţa di Sant’Ignazio e mică şi frumoasă, ne bucurăm de liniştea ei pentru o scurtă reculegere, înainte de a intra în biserică. Ca şi dincolo interiorul e impresionant şi rezervă surprize. Avem şi aici iluzii optice, atât în picturile decorative cât şi în cupola care nu este cupolă ci un joc de linii care te induc în eroare, mai ales când eşti la intrare. Desigur, 50 de cenţi ca să vezi mai bine, se putea altfel?

După atâta sfinţenie la suflet, merge şi ceva păgân la stomac, de genul mâncare şi îngheţată. Aşa că mergem şi noi la pomul lăudat: Caffe Giolitti, fondată în 1900, o rămăşiţă a vremurilor Belle Epoque. Aşa scrie în ghid, la faţa locului găsim salonul acela luxos din poze în renovare, fiind nevoiţi să apelăm la împinge tava şi stat în picioare. Ah, cât aş fi apreciat un scaun, dar e prea târziu să ne aşezăm pentru că am luat deja de mâncare şi nu ne lasă… dacă am fi comandat la masă ar fi fost mai scump, ca în toate cafenelele din Roma****.

Piazza di Montecitorio / Piazza Collona

De la cafenea ajungem foarte repede în piaţa largă din faţa palatului Montecitorio, proiectat iniţial de Bernini şi finalizat de Carlo Fontana, în prezent cameră a deputaţilor, parlament, ceva de genul acesta. Faţada este impresionantă iar spaţiul în sine al pieţii, uşor în pantă şi înţepat de încă un obelisc al Romei, are ceva aparte şi conferă mai multă forţă palatului. Locul acesta îmi place, îmi inspiră ceva, nu pot să definesc însă ce anume….

Nu dăm bine colţul şi descoperim şi columna lui Marcus Aurelius. Suntem, cu noroc, într-o zonă pe care nu o inclusesem în niciunul dintre tasee, iar despre această a doua columnă nu am citit.

Poate că e poziţia acesteia de vină dar parcă îmi place mai mult decât cea a lui Traian. Şi dacă pe columna lui Traian statuia împăratului a fost înlocuită de cea a Sf. Petru şi aici Marcus Aurelius este înlocuit de Sf Pavel. Cei doi sfinţi importanţi ai Romei stau la loc victorios, de cinste, pe cele două columne. Detaliile sunt greu de urmărit, ca şi la cea a lui Traian, ar trebui mult timp pentru studiu sau pentru a le descifra. Aşa că privim şi noi ca afonii ansamblul, bifam şi plecăm mai departe.

Departe însemnând chiar mai departe, anume spre cartierul Coppede. Căruia i-am dedicat un articol şi o galerie foto.

Impresionaţi de ceea ce am văzut acolo ne întoarcem spre parcul şi Galeria Borghese, poate că unul dintre cele mai frumoase muzee pe care le-am văzut până acum. Chiar dacă nu avem poze din interior va trebui să mă suportaţi când o să vă spun că şi acest subiect va fi tratat separat, nu mă pot limita la câteva cuvinte oricât m-as strădui.

Piazza di Spagna – Fontana di Trevi

Încheiem ziua cu o plimbare pe jos, adunându-ne ultimele forţe şi ignorând faptul că picioarele noastre ne-ar putea durea… oare de ce? În Piaţa Spaniei este ceva lume dar nu atât de multă încât să nu găsim un loc de odinhă pe marginea Bracaccia – fântâna scufundată creată de tatăl lui Bernini. Mă miră faptul că tocmai aici apa nu avea debitul necesar unei fântâni la înălţime, dar soluţia găsită îşi are farmecul şi originalitatea ei. Vânzători de trandafiri încearcă să ne convingă că florile lor aduc noroc dar nu îi credem!

Şi plecăm mai departe căutând Trevi, spre care în cele din urmă ne duce zgomotul. Sunetul apelor care se revarsă, amplificat de pereţii clădirilor ce înconjoară mica piaţă, mi-a rămas în amintire, o amprentă aproape mai puternică decât cea vizuală. E sunetul care crează anticiparea, elementul neaşteptat, intriga din poveste. Fântâna o cunoşti deja din poze sau filme dar sunetul…

V-am spus că nu am aruncat bănuţ. Am revenit totuşi şi în alte zile şi sunt sigură că vom reveni. Şi chiar dacă nu, lumea e atât de mare încât nu vom avea timp să regretăm…

Citeşte şi despre celelalte zile în jurnalul 10 zile la Roma

Bine de ştiut:

* Santa Maria Sopra Minerva – deschisă 7 am – 7 pm, ocazional închisă duminica

** Gesu – deschisă 6 am – 12:30 pm; 16 pm – 19:15 pm

*** Sant’Ignazio di Loyola – deschisă 7:30 am – 12:30 pm; 16 pm – 19:15 pm

**** Preţurile diferă mult de la bar la masă, de la simplu la triplu de obicei.

La Galeria Borghese e bine să sunaţi să faceţi rezervare, noi aşa am procedat şi nu am avut dureri de cap. Ultima intrare era la ora 17:00. Mai multe detalii aici.

Bugetul zilei:

Cafenea (3 feluri de mâncare, de la bufet, o îngheţată) pt 2 persoane – 18 Euro

Cina (paste + 1 carafă de vin) pt 2 persoane – 25 Euro

Intrarea la Borghese / transport – inclusă în Roma Pass

Total: 43 Euro

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.