Străin în oraşul meu (10) – #prinbucureştiulmeu reloaded
Sâmbătă am luat-o pe LumeaMică de o aripă şi am pornit alături de un grup mare şi entuziast de bloggeri într-o excursie prin Bucureşti. Cu autocar, traseu, ghid şi tot ce trebuie ca să te simţi cu adevărat turist, deşi eşti în propriul oraş – o idee frumoasă care mă bântuie de ceva vreme (vezi serialul Străin în oraşul meu) şi pe care Corina a implementat-o atât de bine încât a fost preluată şi de alte oraşe. Numai noi am mai ajuns aşa la Arad sau la Târgovişte, dar au mai fost şi alte acţiuni.
Despre dragostea dintre oameni se spune că durează 3 ani. Sau mai mult. Sau mai puţin. Nu cred că poate fi găsită o cifră aşa cum nu cred că dragostea moare vreodată – poate se transformă, poate îşi schimbă obiectul adoraţiei, poate că înşală şi revine… Ce se întâmplă însă cu dragostea pentru un oraş?
Când scriu aceste rânduri sunt la o terasă în centrul vechi şi privesc decoraţiunile minunate ale unei clădiri din faţă. Cum să nu iubeşti Bucureştiul?
Nu-l poţi iubi din autocar, asta e clar. Deşi am făcut un tur istoric al acestuia pe traseul Piaţa Victoriei – Calea Victoriei – Academia Militara, Dealul Mitropoliei, centrul vechi, dacă aş fi fost un simplu turist n-aş fi avut suficient timp să mă bucur de frumuseţea anumitor clădiri şi n-aş fi înţeles decât câteva date istorice pe care le-aş fi uitat la prima oprire (bine că le-au notat Andreea sau Corina). Ca orice oraş Bucureştiul trebuie luat încet, pe jos. Trec pe lângă Muzeul George Enescu (Palatul Cantacuzino) aproape zilnic, de doi ani, şi tot nu am încetat să îl admir. Sunt sigură că dacă m-ai pune în faţa unei fotografii cu un anumit detaliu nu m-aş prinde de unde îl cunosc. Dragostea adevărată nu apare decât atunci când ai privit destul de mult aluniţa de pe obrazul partenerului încât să îţi devină dragă – deci un nu hotărât unui tur maratonic prin orice oraş, nici călare, nici pe jos.
Bucureştiul trebuie iubit aşa cum e. Nu există relaţie perfectă dar poţi avea o relaţie frumoasă dacă eşti de acord să îl iei pe celălalt cu bunele şi relele lui. Aşa cum e, uneori maiestos (sau monumental! cum spunea frecvent ghidul nostru, referindu-se la clădiri) alteori decăzut. Bătrâneţea, mizeria şi neglijenţa nu-i şade bine nimănui, poate ne întristează, poate ne revoltă, dar uneori suntem prea mici şi prea puţini pentru a o opri.
Muzeul Ţăranului Român este o perfectă îmbinare între tradiţiile şi obiceiurile frumoase ale poporului român şi urâţenia colectivizării. Mergeţi şi veţi înţelege la ce mă refer.
Bucureştiul poate fi părăsit din când în când, nu se va supăra. Nu voi vorbi despre aglomeraţie, trafic, nervozitate. Toate acestea sunt problemele noastre, nu ale oraşului. Bucureşti e o capitală şi e normal să adune astfel de tensiuni. Nu voi vorbi nici despre faptul că am văzut astăzi doi turişti bătrâni gâfâind pe scările de la Pasajul Universităţii – de aceea s-au pus scări rulante noi, ca să nu meargă. Voi închide ochiul la toate acestea, gândindu-mă că există India sau alte exemple poate chiar mai pitoreşti decât Bucureştiul. Şi mă voi depărta de el de fiecare dată când mă va dezamăgi, măcar pentru a mă linişti la malul lacului de lângă Palatul Mogoşoaia. Suntem nomazi cu toţii, chiar dacă nu recunoaştem asta, avem nevoie să plecăm şi să ne întoarcem. Poate că îl vom părăsim de tot la un moment dat, dar el nu ne va părăsi pe noi, pentru că locurile în care stai devin parte din tine, iar partea e cu atât mai mare cu cât le acorzi mai mult din timpul tău. Eu una port cu mine atât dragostea pentru Bucureşti cât şi pentru Piatra Neamţ, Roma, Hallstatt…. Mai frumos decât mine, despre Bucureştiul din interior, a scris Miruna.
Bucureştiul poate fi înţeles şi iubit diferit în funcţie de vârstă. După vizita la Laser Maxx LumeaMică a declarat: “Ăsta e cel mai tare lucru din lume! Ba nu, în afară de Disney. Deci e cel mai tare lucru din Bucureşti“. No bine, fiecare iubeşte în felul lui!
Închei revenind la întrebarea de mai sus, adresată atât celor care locuiesc în Bucureşti cât şi celor care trec ocazional prin el. Puteţi iubi acest oraş? Dacă nu de ce? Dacă da, cât credeţi că va dura şi ce v-ar putea schimba sentimentele?
#PrinBucureştiulmeu este un proiect organizat de Blog de Turism cu susţinerea Paralela45, Hotel Răzvan, Groupon România şi Laser Maxx
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
