călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Jul
2010
Prin Arad nu pe lângă Arad!
Aşa cum am anunţat şi aici, în weekend am avut şansa de a vizita un oraş pe care până acum îl vedeam doar ca pe un prag de trecut, nu ca pe o destinaţie. Dacă Arad era un fel de punct de salvare, locul în care ştiam că am scăpat de cea mai grea parte a traseului (drumul prin România) acum ştiu că poate fi un loc în care te poţi plimba şi vedea lucruri frumoase, un loc în care aş vrea să revin pentru a reîntâlni prieteni. Aşa cum spune şi titlul, am fost prin Arad nu am trecut doar pe lângă el!
Haideţi aşadar să vă povestesc cele mai importante lucruri pe care le-am aflat şi făcut în aceste două zile.
Carpatair este o companie foarte faină, a fost prima dată când am zburat cu ei, într-un avion mic. Personalul este cu adevărat amabil şi chiar dacă aeronava e miniaturală şi vrând nevrând mai dai cu capul de chestii, eşti consolat de stuardeze că şi ele păţesc aşa chiar dacă zboară atât de des…. Cu toate acestea ai loc suficient pentru picioare, lucru extrem de util atunci când trebuie să stai locului pe un scaun, chiar şi pentru 50 de minute. Iar revista are articole excelente, le-am devorat pe cele ce povesteau despre Crimeea sau Atena şi nu numai. Da, Carpatair a fost unul dintre sponsorii acestui tur însă cuvintele mele de laudă sunt sincere.
Deşi atât de aproape de vest, Aradul păstrează contrastele specifice României: arhitectură veche frumoasă, cu arome vieneze (de care arădenii sunt foarte mândri, numindu-şi oraşul Mica Vienă), în mare parte lăsată să se piardă. Vedeţi mai jos câteva imagini ilustrative, specifice tristeţii care te cuprinde în orice oraş din ţară, contrastând cu umorul şi inventivitatea specifice acestui popor, în felul în care s-au acoperit, de exemplu, nişte pereţi exfoliaţi.
Tot la capitolul creativitate, am găsit în Arad şi ilustrarea perfectă a masculinităţii la o maşină. Vă rog să priviţi unde trebuie, adică între roţi!
La polul opus, clădirile frumoase din centru chiar te transportă cu gândul în alte părţi din Europa, sau poate mai corect spus într-o Românie aşa cum ar putea să fie. Mi-au plăcut în mod special Gara, Primăria şi clădirile din jurul ei, Catedrala Catolică sau statuile din Piaţa Reconcilierii.
Gazdele noastre din Arad s-au dovedit a fi oameni extraordinari, ne-au prezentat oraşul şi multe detalii din culisele istorice ale acestuia, făcându-se să ne simţim aproape ruşinaţi de ignoranţa noastră. Adrian a fost un ghid ideal iar Cristina şi Daniel ne-au însoţit indiferent de caniculă, oră târzie sau matinală, cu o enegie şi pasiune care ne-au molipsit şi ne-au făcut să ne simţim şi mai apropiaţi de acest oraş.
Turul a pornit de la Gară, a cărei arhitectură a reuşit cumva să scape de tendinţele comuniste, continuând pe lângă caterdala ortodoxă ce a distrus un parc (din spusele lui Crazy, al patrulea arădean care a înfruntat căldura alături de noi), apoi pe bulevardul cu liniile de tramvai străjuite de copaci, ajungând la impunătoarea clădire a BNR sau alba Primărie.
Spectaculoasa Catedrală romano – catolică mi-a rezervat o mare surpriză, în plus faţă de frumuseţea ei: pe frontispiciu se poate vedea o copie după Pieta lui Michelangelo, un grup statuar pe care încă nu am avut ocazia să îl admir la Roma (deşi îmi doresc asta foarte mult) dar uite că am reuşit să îl văd aici! Mulţumesc Arad!
Puţin mai încolo este Teatrul clasic la a cărui deschidere a fost prezent însuşi Franz Iosef al Austriei. Vedeţi, ne apropiem din ce în ce mai mult de Austria…
După ce ne-am târât efectiv pe lângă Biserica Ortodoxă veche, am încercat o mică oprire la umbra Statuii Libertăţii din Piaţa Reconcilierii, cunoscută şi ca Monumentul celor 13 generali. Nu am reuşit să rămân prea mult la umbră, frumuseţea acesteia făcându-mă să vreau să îi dau ocol. Statuia a fost realizată cu ocazia comemorării morţii a 13 generali din armata maghiară, executaţi de către autorităţile din Viena. Am citit ulterior că silueta feminină centrală simbolizează Ungaria iar cele 3 grupuri alegorice reprezintă spiritul de luptă, sacrificiul, moartea eroică şi forţa regeneratoare. Grupul statuar a fost dezmembrat pe timpul comuniştilor şi ţinut, dacă puteţi să credeţi, într-un grajd şi în cetatea care este totodată şi unitate militară. Poveştile continuă şi sunt foarte interesante şi controversate, însă nu vreau să vă plictisesc (puteţi citi un articol cuprinzător în Revista 22). Eu una mă bucur pentru că am văzut monumentul din punct de vedere artistic, aspectele politice mă afectează mai puţin. Vis a vis se află replica, un monument dedicat românilor – de unde vine şi ideea de reconciliere.
Căldura ne-a doborât aşa că ne-am bucurat să ajungem din nou la răcoare în cafeneaua Boema, pentru întâlnirea bloggerilor. Aici limbile s-au dezlegat destul de greu, abia am reuşit să spunem cine suntem şi ce vrem noi de la viaţa şi blogurile noastre. Preiau şi eu lista participanţilor de la Daniel, mi-a fost greu să reţin pe toată lumea: Lucian Valeriu, Maddy, Denis, Crazy, Gabi de la WWMP, Adi Pica , Bernadette , Tomckat, Vasile de la Vestic …
Diploma de cetăţean doipedoi ne-a mai înviorat puţin, atât cât să reuşim să ajungem în răcoarea de la hotel pentru un duş şi un somn stilul buştean, de cel mult două ore.
Spre seară am poposit pe malul Mureşului, într-un ştrand animat şi plin de terase. Am stat chiar lângă apă, am mâncat ceva bun şi am râs cu lacrimi observând felul în care online-ul a pătruns chiar şi în limbajul de restaurant. Chelnerul nostru, un tip spontan pus pe şotii şi poante, ne-a tratat cu expresii de genul “brb” sau “you got mail” la sosirea notei. Unice în toată experienţa mea de mers prin restaurante au fost petalele fresh şi cât se poate de reale, de trandafir, găsite în notă.
Spuneam că Adrian a fost un ghid extraordinar? Pot să o mai spun încă o dată, pentru că după o zi atât de lungă şi după ce toţi ceilalţi au cedat şi s-au dus la culcare, a continuat să meargă doar cu noi doi, într-o incursiune nocturnă destul de lungă, prin acelaşi Arad.
Aşadar încă o noapte cu prea puţine ore de somn… după care am halit omleta din dotarea hotelului şi am pornit fuga spre Muzeul de artă, unde la galeria Clio am prins o expoziţie foto foarte interesantă. Mai aveam ceva planuri ce includeau muzeul de istorie dar am realizat că nu mai este timp şi ne-am încheiat periplul la înălţime, prin amabilitatea celor de la Hotelul Astoria care ne-au lăsat să mergem în turmă pe terasa unui restaurant gătit de nuntă, pentru a face ceva poze panoramice.
Cam asta a fost… Am început în avion şi am finalizat tot acolo, nevenindu-ne să credem că a fost atât de scurt! Ne-am întors aşadar în Bucureşti, eu şi Alex plus ceilalţi 3 călători – invitaţi din Bucureşti, alături de care ne-am simţit excelent: Adrian Ciubotaru, Corina Georgescu şi Bogdana Dumitru.
La final vreau să îl felicit pe Daniel pentru că s-a zbătut mai mult decât vă puteţi imagina pentru a pune în practică această incursiune în oraşul său. Îi mulţumim din suflet aşa cum mulţumim Eximtur, Carpatair sau Glsa, cei care au înţeles că promovarea României, chiar şi cu paşi mici, poate fi un lucru benefic pentru toată lumea. La mai multe astfel de manifestări şi să ne revedem cu bine Arad! E clar că de acum înainte nu te vom mai ocoli!
Voi încerca să pun mai jos impresiile tuturor, pe măsură ce apar, sper să nu uit pe nimeni. Oricum nu vă jenaţi să mă trageţi de mânecă sau să mă completaţi în comentarii.
În primul rând, un set mai amplu de imagini marca Alex găsiţi aici. Cu această ocazie vă reamintim că imaginile nu pot fi preluate şi folosite fără acordul prealabil al autorului!
Alte poveşti şi imagini:
Doipedoi, glsa, Maddy’s blog, Adrian din Arad, Cristina Dima, Crazy, Adrian Ciubotaru, Corina Georgescu
Articole similare:
- În sfârşit văd Aradul!
- Cum staţi cu împlinirea viselor pe 2011?
- Melk: trecut, viitor şi prezent
- Un pas înainte… spre Arad
- Dacă nu ştii unde să te cazezi în Salzburg…
21 Comentarii la “Prin Arad nu pe lângă Arad!”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
[...] Prin Arad nu pe lângă Arad! Mon Jul 19, 2010 8:00 am Aşa cum am anunţat şi aici, în weekend am avut şansa de a vizita un oraş pe care până acum îl vedeam doar ca pe un prag de trecut, nu ca pe o destinaţie. Dacă Arad era un fel de punct de salvare, locul în care ştiam că am scăpat de cea mai grea parte [...] [...]
foarte frumoase poze!
am citit cu placere articolul si am aflat lucruri noi despre orasul meu
ma bucur ca v`ati simtit bine si ca v`a placut Aradul.
din pacate toata lumea trece pe langa arad, nu “prin”… de nevoie am intrat data trecuta in oras, cautand o farmacie… n-am apucat sa vedem prea mult, dar am mers incet si-am cascat ochii.
dar trebuie sa recunoastem, la arad ori incepe, ori se sfarseste “cosmarul”. poate vine o zi… cand isi va pierde aceasta semnificatie.
[...] This post was mentioned on Twitter by piticu21, Sorin Rusi, Alexandru Farca, anabulgar, Nicu and others. Nicu said: Foarte fain! RT @LumeaMare: Iata si povestea noastra de #prinarad , inca un loc de vazut #prinromania http://bit.ly/aGy1hZ [...]
Prea frumos!
o descriere extraordinar de frumoasa despre orasul nostru…
imi pare nespus de rau ca nu am putut si eu sa va insotesc dar programul nu mi-a permis acest lucru…
Wow!
superbe pozele, fain articol, multumim!
[...] acesta am fost parţial plecată, la Arad, am povestit deja pe LumeaMare despre asta. Iar la întoarcere am fost luată de proaspătă de [...]
Wow, niciodata nu am vazut Aradul mai frumos ca in aceste fotografii… Multe amintiri ma leaga de Arad, e foarte aproape de locul meu natal: Ineu
Multumim pentru frumoasele cuvinte asternute pe piedestalul orasului nostru. Sper sa mai fie astfel de “plimbari” la pas prin istoria oraselor. Desi caldura a muiat oleaca entuziasmul descoperirii urmelor epocale pe frontispiciile cladirilor istoria nu a ramas ascunsa de privirile devoratoare de stil ale invitatilor si nu numai.
Sper sa ne mai intalnim (chiar mai multi) la o alta “devorare” de arta citadina
[...] LLE mai găsii un articol cu impresii despre plimbărica prin Arad. Aciulea! [...]
Un articol deosebit, simplu, dar la subiect, iar pozele sunt deosebit de reusite. Din pacate, zilnic, mii si mii de oameni trec pe langa toate aceste frumuseti, si nu stiu nimic despre ele…pacat, dar poate cu timpul se v-a schimba si asta…potential ar fi.
Marius
pacat ca nu ai reusit sa fotografiezi si Cetatea Aradului de tip Vauban cea mai bine conservata cetate de acest tip din Europa inca este baza militara dar in 2-3 ani va fi obiectiv turistic vizitabil
Multumim tuturor pentru cuvintele frumoase, ne simtim onorati!
Am fi vrut noi macar sa vedem cetatea dar nu am reusit sa ajungem si oricum am inteles ca nu e tocmai indicat sa o fotografiezi acum
[...] au scris ceilalți participanți găsiți aici: Alex Farca (poze), Lumea Mare, Corina Georgescu și Bogdana Dumitru, iar din partea locului au scris Daniel Mitre, Glasul [...]
[...] mulţumesc şi sponsorilor: Carpatair, Eximtur, Glsa şi American Built . Au mai scris: Alex Farca, Roxana Farca, Bogdana Dumitru, Adrian Ciubotaru, Daniel Mitre, Glsa, Adrian Rotar, Maddy, Cristina Dima şi [...]
superb.!!!!!!!!!!!
[...] Prin Arad nu pe lângă Arad [...]
[...] Roxana aka Lumea Mare: Prin Arad nu pe langa Arad [...]
[...] atât de bine încât a fost preluată şi de alte oraşe. Numai noi am mai ajuns aşa la Arad sau la Târgovişte, dar au mai fost şi alte [...]