Ştiu că Hărmanul nu e un cartier din Braşov. Şi ştiu că am văzut de atâtea ori indicatorul către Hărman şi am vrut să văd biserica fortificată de acolo dar nu am apucat niciodată. Şi mai ştiu că îmi doream de ceva vreme să o cunosc mai bine pe Marcela Cosnean.
Ok, uită de mine şi uită ce am scris până acum şi hai să pretinzi că eşti un turist străin şi că vizitezi pentru prima dată România. Alegi Braşovul pentru că e un oraş lăudat, aproape de Peleş sau Bran. Te uiţi în Lonely Planet şi găseşti o recenzie frumoasă pentru The Country Hotel (asta nu e nimic inventat, chiar există recenzia!). Aşa că te decizi că e musai să ajungi acolo.
Ajungem noaptea târziu, obosiţi, nu atât de drum cât de o săptămână grea şi încărcată. Dar de cum trecem pragul şi ne întâmpină Marcela ca pe nişte buni şi vechi prieteni, oboseala dispare şi în locul ei se instalează buna dispoziţie. În bucătărie miroase bine, interiorul nu are nimic a face cu un hotel ci seamănă mai degrabă cu o casă pe care ţi-ai dori să o ai la ţară, cu locul în care ai vrea să fugi de stres, de grabă, de responsabilităţi. După masa copioasă la care am uitat că nu e bine să ne îndopăm la astfel de ore şi alte principii sănătoase, ne instalăm în apartamentul enorm, ce are bucătărie, şemineu şi două camere, fiecare cu baie proprie. Peste tot se simte influenţa bunului gust şi a detaliilor pregătite cu scopul de a oferi relaxare. Un săculeţ brodat umplut cu levănţică împodobeşte o uşă, săpunul de la baie e natural, cât despre aşternuturile de in… dormi atât de bine în ele încât le vrei şi pentru acasă. Apropo, Marcela se ocupă şi de un atelier în care poţi arunca un ochi, măcar virtual.
Micul dejun e un chin. Ca orice altă masă gătită de Marcela, asta mai ales când ai fotografi şi bloggeri cu tine. Pentru că până nu fotografiază ei minunatul aranjament din toate unghiurile stai şi salivezi şi nu te poţi atinge de bunătăţi. Dar şi când se stinge lumina… Cum? Nu ştii la ce mă refer? Încearcă asta atunci când mai rămâne o singură prăjitură pe farfurie pe care nimeni nu se încumetă să o ia :-). Că Marcela e un excelent designer şi bucătar o să intuieşti şi tu din poze. Sper să ai odată ocazia să mergi acolo şi să constaţi cu propriile tale papile gustative şi, cum am “furat” şi o reţetă, o să te provocăm altădată să o încerci şi tu.
După cum se vede sunt chiar entuziasmată şi mă bucur că am ajuns acolo atât ca Roxana cât şi ca turist, sau însoţind un turist stăin. Căci da, Ancutza şi prietena ei din Franţa au fost cu noi. Am fost mândră că am putut să arăt că în România există oameni faini care fac lucruri bune şi de calitate. Mai departe pozele grăiesc de la sine.
Despre Marcela mai povestim, pregătim un interviu cât de curând!
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
