O lună în Europa (4)

O lună în Europa (4)

Ne-am trezit cu noaptea în cap, iar nu mai aveam stare. Dar de data asta eram hotărâţi să vedem oraşul cu pliantele şi harta în mână. Am tras draperiile de la fereastra hotelului şi mare mi-a fost mirarea să văd un peisaj dezolant, gri şi efectiv urât. Nu ne-am lăsat dezamăgiţi, eram recunoscători că am găsit hotelul în noaptea precedentă. Am gustărit puţin din micul dejun, am luat bagajele şi cu ghidul Veronei în mână şi am plecat spre centru – păi dacă opera lui Shakespeare începe într-o piaţă din Verona, evident că acolo ne îndreptăm şi noi.

Cu cât ne apropiam cu atât mi se părea mai frumos oraşul. Şi pentru că mi-a plăcut în mod deosebit am să vă povestesc tot ce am văzut, implicit recomandările mele pentru când ajungeţi acolo.

Înainte de toate harta cu centrul Veronei. E bine că majoritatea locurilor importante sunt exact în centru la distanţă mică de mers pe jos (mie mi-a prins bine căci deja „Samburica” din burtică îşi făcea simţită prezenţa).

Ce e de văzut?

Am parcat maşina aproape de Castelul San Pietro (nr. 1 pe hartă) pe care l-am văzut doar de la distanţă –erau scări de urcat şi deşi priveliştea panoramică asupra Veronei ar fi meritat nu am făcut efortul până sus (ruşine mie).

Am lăsat castelul în spate şi după colţ la stânga am dat de Teatrul Roman (nr. 3 pe hartă) care este cel mai vechi monument roman din Verona. Alături este şi un Muzeul Arheologic, dar era închis nu ştiu din ce motive.

Am continuat explorarea per-pedes a Veronei şi am ajuns Biserica Sfântul Stefan (nr 2 pe hartă) care era şi aceasta închisă aşa că habar n-am cum arată pe dinăuntru.

După ce ne-am lămurit cu biserica am luat-o spre centru trecând Ponte Pietra (nr.4 pe hartă), în traducere Podul de Piatră, care trece peste Aldige şi îţi oferă o panoramă foarte frumoasă. Podul are structura clasică a podului roman în arc iar prima dată a fost construit în anul 100 iHr. Să nu uităm că istoria Veronei începe din anul 1iHr.

Apropiindu-ne de centru am observat că majoritatea turiştilor erau tineri (16-22 ani). Treceau pe lângă noi ţinându-se de mână, uitându-se pierduţi unul în ochii celuilalt. Eram fericită pentru ei şi bineînţeles că şi noi făceam acelas lucru. După pod am văzut un indicator spre Duomo Di Verona (nr. 5 pe hartă) şi evident-hai şi noi să îl vedem. Superb.

După ce am admirat Domul am vizitat Bazilica Sant’Anastasia (nr.6 pe hartă). Aceasta este cea mai mare biserică din Verona, construită în stil gotic: acolo am admirat şi picturi ale unor importanţi pictori italieni. Apoi ne-am îndreptat spre Piazza del Erbe (nr. 9 pe hartă) pe drum admirând şi Pallazo della Ragione (nr.7 pe hartă) şi Torre dei Lamberţi (nr. 8 pe hartă). În Piazza del Erbe am băut un espresso “Italian style”. Din păcate al meu era decaf dar ce era să fac? Eram în oraşul Juliettei cu Romeo al meu şi deşi tânjeam după un espresso tare m-am resemnat şi mi-am sărutat soţul cu pasiune – să simt espresso de pe buzele lui. Că aşa se poartă la Verona. Am mai cercetat harta până ne-am băut cafelele şi mi-am dat seama că am suntem foarte aproape de Casa Julietei, aşa că ne-am intreptat înspre ea.

Casa di Giulietta (nr. 11 pe hartă), balconul şi statuia sunt puncte de reper pentru oricine ajunge la Verona. Cum spunea cineva, Casa di Giulietta e Turnul Eiffel al Veronei. Implicit, când am ajuns şi noi, am găsit o mare lume care se perinda în jur. Unii scriau biletele şi le introduceau în crăpături, alţii legau lacăte cu numele lor inscripţionate. Iar pe balconul Juliettei era bătaie, fiecare domnişoară dorea să se pozeze acolo, evident, n-am ratat ocazia şi m-am pozat şi eu. Am vizitat casa, dar cum era foarte multă lume nu prea am reuşit să o facem în stilul lent. Vă spun sincer atâţia tineri pe metru pătrat sărutându-se şi făcându-şi declaraţii n-am mai văzut nicăieri în lume. Mi-a plăcut foarte mult încrederea lor, iubirea şi sper să li se îndeplinească dorinţele şi să fie fericiţi toată viaţa. La mormântul Juliettei n-am ajuns dar tot prin centru pe undeva e, la o mănăstire. V-aş povesti mai multe despre iubirea dintre Capulet şi Montague dar vă las pe voi să mergeţi să o descoperiţi.

Unde mănânci?

După atâta iubire ni s-a făcut foame şi ne-am orientat spre un restaurant. Am ajuns la 12 Apostoli, unde am mâncat la superlativ (vă recomand restaurantul). La masa ne-am dat seama că deja e trecut de ora 2 şi ar fi bine să ne hotărâm ce o să facem în continuare – daca mai rămânem la Verona sau plecam mai departe. Gândindu-ne că mai avem de văzut multe în zona ne-am decis să mai rămânem o seară. Am terminat prânzul, am plecat după maşină, am găsit cazare la un hotel unde ne-am şi odihnit puţin.

Unde faci cumpărături?

Spre seară am ieşit la plimbare şi cumpărături. Cumpărăturile la Verona se fac pe Via Mazzini unde găseşti de la haine de firmă la magneţi pentru frigider. A tot acolo găseşti şi renumitele bomboane „Baci di Giulietta” (Sărutul Juliettei) şi „Sospri di Romeo” (Suspinele lui Romeo). După tura de shopping am mers la Arena di Verona (nr. 15 pe hartă) – celebră pentru luptele de gladiatori în trecut dar şi concertele susţinute acolo în vremurile prezente. Iar după aceea ce crezi? Ni s-a făcut iar foame. Am ales un restaurant aproape de Piazza Bra (nr. 16 pe hartă), am mâncat iar apoi ne-am relaxat, cum spun italieni „dolce far niente”.

Şi să nu mai lungesc povestea noastră veroneză, un rezumat la ce am mai văzut după cină:

12. Porta Leoni

13. Ponte Navi

14. Biserica di San Fermo

17. Ponte Scaligero

18. Castelvecchio

Verona este un oraş care cere să fie vizitat, asta este recomandarea mea de final.Am ajuns târziu la hotel şi cred că am adormit instant. A fost o zi obositoare dar superbă. Pe unde ne-a mai tăiat capul să plecăm în dimineaţa următoare, voi spune în episodul viitor. Stay tuned!

Articol şi fotografii de Maria T.