Cu Andreea Bălbărău am stat de vorbă după ce am contactat-o în legătură cu apelul făcut de Asociaţia Montană Carpaţi către cei care au şi pot dona găletuşe goale de iaurt pentru transportul vopselurilor cu care se remarchează traseele montane. Andreea este, în afară de iubitoare înfocată de munte şi natură şi autoarea blogului Arădeanca, şi Vicepreşedinte Comunicare şi unul dintre cei 245 (atenție, număr în continuă creștere) de voluntari în Asociația Montană Carpați (AMC), organizaţie non-guvernamentală care reuneşte iubitorii de munte şi natură deopotrivă şi care, în cadrul programului „Voluntar in Carpaţi”, desfăşoară activităţi de remarcare a traseelor montane, de recondiţionare a unor refugii montane şi monumente, de reamenajare a unor podeţe şi izvoare, precum şi de salubrizare a anumitor zone.

În plus, pentru că respectul faţă de natură se învaţă, asociaţia desfăşoară şi activităţi de educaţie montană pentru elevi şi preşcolari, care includ atât prezentări de educaţie montană, cât şi ture de iniţiere. Eu mă uit mai mereu pe pagina lor de Facebook unde se găsesc fotografii şi relatări din turele organizate de asociaţie care îmi stârnesc dorul de ducă prin munţi, însă până la materializarea acestuia să stăm puţin la poveşti cu Andreea.

L: Ne poţi spune cum ai ajuns să faci voluntariat la AMC şi cum consideri că te-a schimbat această experienţă?

A: Iubesc muntele de mică, dragoste insuflată de părinți. Ei m-au purtat din clasa întâi pe poteci vara şi pe schiuri iarna. În plus, copilăria petrecuta la Soveja, la poalele munților Vrancei, nu a făcut decât să accentueze aprecierea pentru înălțimi, aer curat şi miros de brad. Prima mea acțiune de voluntariat a fost împreună cu Asociația Montană Carpați şi a venit firesc deoarece loc mai bun decât Soveja primilor mei pași pe munte nu puteam găsi.

Remarcarea traseului Soveja-Zboina Neagră (cruce roșie) a fost, pe lângă primul voluntariat şi prima participare la o activitate a asociației în postura de membru asociat. S-au aliniat planetele frumos, nu-i aşa? Acțiunea s-a desfășurat pe perioada weekend-ului, la ea participând în jur de 25 de voluntari. Nu cunoșteam decât 5-6 dintre ei la început, dar, pe măsură ce urcam şi munceam în același timp, ne-am apropiat. Cu unii am devenit prietenă în timp, ne-am văzut foarte des de atunci şi la vopsit, dar şi la distracție. Pensula, găleata şi munca cot la cot leagă prietenii. Iar prieteniile legate astfel n-au preţ!

Nu știu cum m-a schimbat sau dacă m-a schimbat voluntariatul la înălțime, dar, privind în urmă, am rămas cu prieteni, mulțumirea unui lucru bine făcut, satisfacția că am redat comunității montane un traseu şi speranța că acesta va fi apreciat şi cât mai umblat. Avem zone montane extraordinar de frumoase, dar din păcate puțin cunoscute şi vizitate. Iar dacă prin eforturile mele şi ale celorlalți voluntari, ele sunt descoperite de cât mai mulți, pot spune că mă voi duce în fiecare seară la culcare cu zâmbetul pe buze.

L: Nu am putut să nu remarc diversitatea activităţilor AMC: remarcare, reamenajare, recondiţionare, salubrizare. Cine şi cum se stabileşte agenda de activităţi?

A: Ce ai enumerat în întrebare e doar o arie de desfășurare a activității din cele patru pe care le are asociația, şi anume: refacerea infrastructurii montane (remarcări, recondiționare refugii, amenajări izvoare, podețe, etc.), educație montană, ateliere de inițiere (escaladă, schi alpin, schi de tură, nivologie*) şi ture montane ce urmăresc socializarea, dar şi cunoașterea Munților Carpați.

Fiecare arie are membri dedicați, care se ocupă de buna desfășurare a „ostilităților”. Fiecare membru activează în direcția în care se pricepe sau care îl atrage cel mai mult. Agenda şi calendarul de activități se stabilesc de către cei menționați mai sus şi se definitivează în cadrul Adunării Generale a Asociației. Bineînțeles că pe parcursul anului suferă modificări, apar sau dispar activități, avem parte de noi inițiative, totul urmărind calea spre succes şi progres. Mereu la înălțime.

L: Cum a luat naştere această iniţiativă de remarcare şi reamenajare a traseelor montane?

A: În urma dezvoltării unei comunităţi a iubitorilor de munte şi de natură pe portalul carpati.org (lansat în 2004) în primăvara anului 2008 a luat fiinţă Asociaţia Montană Carpaţi. Membrii site-ului carpati.org îşi doreau un cadru „oficial” în care să poată organiza activități de remarcare şi AMC a oferit acest cadru, remarcările fiind practic primul obiectiv al Asociației. Restul direcțiilor (educație, ateliere, ture) s-au dezvoltat în timp, ca urmare a solicitărilor celor care merg pe munte.

Acum, în 2014, prin intermediul proiectelor desfăşurate, încercăm să promovăm activităţile cu caracter montan în rândul întregii populaţii, dar în special în rândul tineretului, să educăm şi să informăm populaţia cu privire la importanţa respectării patrimoniului montan şi a mediului înconjurător, precum şi să contribuim la extinderea, refacerea şi întreținerea infrastructurii necesare turismului montan pedestru în Carpații româneşti prin programul „Voluntar în Carpați”.

L: Cum se procedează la recunoaşterea traseelor pentru remarcare şi care sunt criteriile de selecţie a unor astfel de trasee?

A: Mai sus menționatul program „Voluntar în Carpați” a fost lansat în 2013 şi doreşte să continue realizările AMC din acest domeniu, din cei șase ani de la înființare şi până în prezent, şi le subordonează viziunii pe care am denumit-o Banda Roşie. Aceasta înseamnă, pe scurt, refacerea traseului de creastă al Carpaților româneşti, din Maramureş până în Mehedinți. Colaborăm cu consiliile județene şi locale pe raza cărora se află masivele muntoase, serviciile publice Salvamont din zonă, cabanele direct interesate, precum şi alte entități care doresc să sprijine eforturile în acest domeniu.

Cele de mai sus fiind zise, este relativ ușor de intuit că unul dintre cele mai importante criterii de selectare este „Banda Roşie”, scopul proiectului nostru. Bineînțeles, sau cel mai des, răspundem la solicitările colaboratorilor (servicii salvamont, cabane, etc.). Nu este lucru ușor ce ne-am propus, realizarea unei legături, continuități de traseu, între masive se poate face doar în timp, cu perseverenţă, multă muncă şi sprijin. Tocmai de aceea, în acest moment, „Banda Roşie” este, încă, viziune.

L: Cum se desfăşoară în mod normal o tură de remarcare? Cât durează şi ce materiale luaţi cu voi în astfel de ture?

A: Fiecare remarcare are particularităţile sale, legate de specificul zonei de lucru, de perioadă, de numărul de participanţi sau de starea traseelor de remarcat.

Referitor la durată, ele variază. Sunt acțiuni de weekend, acțiuni care durează o săptămână, dar şi ture mult mai lungi. În 2014 la capitolul acţiuni de lungă durată, tinzând spre infinit, avem remarcările din Făgăraș, zona estică (Sâmbăta de Sus, Urlea şi Sebeş) ce se desfășoară în perioada 25 iulie-10 august şi mega-remarcarea din Godeanu, acțiune ce se întinde pe toată luna august.

Munca efectivă constă, de obicei, în revopsirea marcajelor, defrişarea vegetaţiei şi îndepărtarea obstacolelor de pe poteci, conturarea sau consolidarea potecii, montarea unor stâlpi şi a săgeţilor indicatoare şi în reparaţii aduse refugiilor. Plus munci conexe, când e cazul: bucătar, paznicul corturilor, fotograful oficial, dar şi cărturarul oficial al expediţiei.

Uneltele mânuite sunt, în general, la îndemâna fiecărui participant, cu condiţia manevrării cu atenţie: rucsac, pensulă cu găleata aferentă, perie, ciocan, sapă, lopată, rangă, chei fixe, fierăstrău, aparat şi camera foto, pix şi foaie etc., în funcție de menirea fiecăruia. Pe măsură ce gradul de pericol în exploatare creşte (secure, macetă, drujbă) utilizarea e permisă cu tot mai multe restricţii, conform dictonului latin care zice: safety first!

L: Care a fost tura care ţi-a plăcut cel mai mult şi care ţi-a lăsat cele mai puternice amintiri?

A: Sunt atât de diferite încât nu mă pot hotărî. La nehotărârea mea contribuie specificul masivului, dar şi oamenii care participă, personalități diverse care au ceva în comun: dragostea de munte şi dorința de a face un traseu un pic mai sigur pentru cei ce vin în urma lor.

Cum trebuie să aleg una, dacă interviul era înainte de 28 iunie, aş fi răspuns: remarcarea din Munții Lotrului din 2013, când am purtat banda albastră de la fosta cabana Prejba până în Voineşiţa. O remarcare cu de toate: un masiv frumos, deluros şi păşunos, fix pe gustul meu, oameni faini şi muncitori, vreme bună, adrenalină cu ciobănești lătrători şi spumegători (cu cât se manifestau mai aproape, cu atât părea că se prinde vopseaua mai repede), totul încheiat cu o cină festivă la stână, cu mămăligă aburindă asezonată cu urdă şi brânză de burduf.

Dar cum interviul este după 28 ale lui Cireșar, când am fost în Iezer-Păpuşa în căutarea triunghiului roşu pierdut, declar că mi-am reconsiderat preferințele. Turele de recunoaștere pentru un traseu s-au așezat lângă sufletul meu mai mult decât remarcările. A fost o tură completă: activitate de detectiv cu harta şi flerul la purtător, o potecă redescoperită, adică o cale de acces către muntele meu de suflet, Iezerache, readusă în circuitul turistic. Iar adorm cu zâmbetul pe buze. O să fie mult mai mulți care vor ajunge să îi vadă frumusețile, să îl admire în toată splendoarea sa.

L: Aţi găsit turişti rătăciţi în turele voastre?

A: Da, au fost câțiva turiști găsiți, cei mai mulți în Făgăraș. Cel mai spectaculos caz a fost al celui găsit anul trecut de către voluntarii care remarcau unul dintre traseele ce coborau din creasta Făgărașului spre Cabana Suru. Respectiva victimă era în stare de hipotermie, iar voluntarii au stat lângă el şi au încercat să îi asigure condițiile de supraviețuire pe durata nopții până la sosirea echipei salvamont în zori de zi, echipă cu care s-a ținut mereu legătura pentru sfaturi referitoare la acordarea primului ajutor unui hipotermic. (n.a. Pe perioada nopții, la altitudini mari, temperaturile pot scădea dramatic şi acela a fost unul dintre cazuri.)

L: De unde sloganul „Fii om şi pe munte!” şi la ce se referă acesta?

A: Sloganul nostru este atât un îndemn, cât şi o rugăminte adresată celor care merg pe munte sub orice formă – pentru activități de drumeţie, cățărare, alpinism, cu schiurile, cu bicicleta, la ture foto etc.

Atunci când plecăm de acasă, când părăsim oraşul, nu trebuie să lăsăm bunele maniere în urmă şi nici să uităm faptul că muntele trebuie să fie pentru toți o oază de liniște, de bucurie fizică şi sufletească. Țipetele, laudele, aruncatul gunoaielor – în general, proastele obiceiuri – nu au ce căuta acolo. Poate că prima senzație pe care o ai este de „libertate totală”, în sensul că sus pe munte ai voie să faci orice pentru că oricum nu te aude şi nu te vede nimeni, oricum nu deranjezi pe nimeni, dar este un gând, desigur, extrem de greşit.

Astfel, nu uita să fii om şi pe munte – nu uita să te comporți civilizat, nu uita că mai sunt şi alții care doresc să se bucure de munte, nu uita să ajuți la nevoie, nu uita că ceea ce lași tu în urmă este moștenirea lăsată celor care vin după tine!

L: Ce recomandări ai pentru cei care merg în ture alături de voi?

A:

• Să fie echipați şi în acest sens să citească cu atenție tot ceea ce afişăm în anunțul ştirilor noastre deoarece sunt informații importante pentru securitatea lor, nu le scriem doar de dragul de a fi scrise.
• Să se informeze asupra condițiilor meteo înainte de participare deoarece fiecare își știe echipamentul, condițiile şi limitele de confort pe care le poate suporta.
• Să fie conștienți că fac parte dintr-un cadru organizat, că trebuie să respecte anumite reguli şi indicațiile organizatorilor deoarece lipsa de disciplină poate duce la lipsa de securitate.
•  Nu în ultimul rând, recomandăm diseminarea informației. Din gură-n gură merge informația foarte repede, mai ales de când mijloacele online au luat amploare. Astfel, acțiunile noastre ajung la cât mai mulți iubitori de munte, de natură, oameni care conștientizează că pentru un viitor la înălțime trebuie să fii „Voluntar în Carpați”.

L: Ce mesaj ai pentru iubitorii de munte şi natură, dar şi pentru cei care ajung ocazional la munte?

A:

Fii om şi pe munte!

Mai multe detalii despre Asociația Montană Carpați poţi afla de pe pagina oficială sau de pe pagina de Facebook. Tocmai au publicat raportul de activitate pentru anul 2013, şi n-ar strica să-l răsfoieşti ca să te convingi de treaba minunată pe care o fac aceşti oameni. Îi poţi susţine şi tu în demersurile lor entuziaste, fie prin voluntariat, fie prin donaţii. Nu se ştie niciodată când o să te afli în impas pe munte şi o să-i mulţumeşti cerului când o să găseşti marcaje vizibile cu ajutorul cărora te poţi orienta cu uşurinţă. Şi totul ca urmare a eforturilor de remarcare făcute de aceşti entuziaşti. Şi nu uita: dacă ai găletuşe goale de iaurt, nu le arunca, donează-le voluntarilor AMC, ei chiar au ce face cu ele!

*monitorizarea stratului de zăpadă, studierea şi prognoza avalanşelor.