Dimineața de 7 mai 2016. O rază de soare mă gâdilă pe față și mă trezesc, greu, dar mă trezesc. Mă uit la ceas și sar ca ars. E ora 8.10 și doar 50 de minute până la start. Nu, nu particip la maraton, dar nu aș vrea să pierd startul. Mă îmbrac repede, trag geanta foto după mine și înghit un sandviș pe fugă. Așa a început o zi lungă cât trei anotimpuri.
Pentru startul celor mari m-am urcat pe deal ca să surprind cum șarpele maratonist se scurge pe vale, pornind spre bucla 1.
Am urmat zburătorii, așa le-am zis celor mici și foarte mici care au luat startul la EcoKids. La ora răcoroasă a dimineții parcă aveau aripi, abia atingeau pământul.
Timpul a trecut repede și semnele că primii maratoniști se apropiau de finalul buclei 1 începeau să apară. Poteca care făcea intrarea în bucla 2 m-a primit cu noroi și apă curgătoare, dar nu a contat, ținta mea era zona deschisă aflată în imediata apropiere a punctului de control La Cruce. M-am așezat pe iarbă să îmi trag sufletul dar nu am avut foarte mult răgaz la dispoziție.
Primul maratonist urca deja limba de deal – Viorel – căștigătorul EcoMarathonului 2016. În urma lui au început să apară și ceilalți. Urcau ușor, zâmbind când mă vedeau. Am simțit că am adus un pic de bucurie printre maratoniști. Mi-a fost greu să plec de acolo, dar trebuia să fac cale întoarsă și vremea nu părea că va rămâne prietenoasă, ploaia simțindu-se deja în aer.
Ieșirea din bucla 1
Turna deja de ceva vreme și mă îndreptam înfrigurat către Centrul de Ecologie Montană din Moieciu ca să mă încălzesc. Ploua mărunt și rece. M-am uitat în spate pentru o fracțiune de secundă și instinctiv am dus aparatul la ochi.
Tot Alin Tănase a publicat pe Facebook următorul comentariu la fotografia de mai sus:
“In 2015 Mihai Orleanu, sufletul EcoMarathon, m-a întâmpinat la sosire și m-au copleșit emoțiile, pentru că atunci îmi realizam un record personal 3h50’37” (locul 6 general). Anul acesta m-am bucurat nespus de mult pentru că la coborarea din potecă, fix când am intrat pe asfalt, m-a întâmpinat din nou Mihai cu o bătaie de palmă prietenească și apoi am sprintat către sosire spre un nou record personal 3h48’49” și locul 5 general.
Imagini ca aceasta redau atmosfera dintr-un concurs de excepție și spun mai mult decat 1000 de cuvinte…
Îi mulțumesc nespus de mult fotografului că a fost pe fază și a suprins momentul.”
Și eu îi mulțumesc lui Alin pentru cuvintele sale și tuturor maratoniștilor care au participat și care s-au bucurat la vederea fotografiilor. Mai multe imagini pot fi găsite aici.
În final, alergarea copiilor mari, la care a participat și Petra, a încheiat EcoMarathon 2016.
Felicitări organizatorilor, voluntarilor și tuturor celor care fac acest eveniment posibil. Sper să ne vedem și la anul!
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
