Copii vs. calatorii?

Sau copii in calatorii?

Am citit ieri un articol al carui titlu mi s-a parut frumos si in acelasi timp contradictoriu: Family vs. Travel: The Regret of the Road Not Taken. Mi-a placut mult cum suna “the regret of the road not taken”, insa prezentarea prin opozitie a familiei si calatoriei, in contextul regretului fata de drumuri pe care nu le-ai facut, mi-a ridicat o spranceana in sus si m-a lasat pe ganduri. Nu m-au tinut gandurile prea mult, probabil ca am avut ceva mai urgent de facut decat sa cuget.

Dar astazi, in timp ce asteptam in troleu, cu ochii la ploaia de afara si cu capul golit de urgente – uite de aceea prefer transportul in comun masinii – mi s-a ridicat din nou spranceana. Si pentru ca traficul era … ca intr-o zi cu ploaie, iar troleul abia se misca, am avut ragaz suficient sa merg cu gandurile mai departe.

In articolul cu pricina, autorul sugereaza ca prezenta unui copil ar influenta in mod negativ decizia de a calatori. El recunoaste ca exista familii care calatoresc dar ca acest lucru i s-ar parea in clipa de fata prea mult. Ceea ce poate fi foarte corect din punctul lui de vedere si nu ar avea de ce sa se simta vinovat pentru faptul ca s-a casatorit cu sotia sa si totodata cu pasiunea de a calatori (foarte frumos spus, din nou) dar ca nu isi doreste inca un copil. Toate bune, astfel de decizii trebuie luate in viata si uneori “nu vreau un copil” este mai cinstit si mai corect fata de tine insuti decat “ar trebui sa am un copil”.

Ceea ce nu inteleg este ce treaba are copilul cu decizia de a calatori si familia cu pasiunea de a vedea locuri noi. Sau mai bine zis, de ce se opun una alteia? Da, nu am nevoie de exemple, vad cu regret in jurul meu multe familii care considera ca trebuie sa isi sacrifice pasiunile in numele copilului, familii care nu isi permit nici un fel de ajutor (bunici sau alte variante) sau adulti care calatoresc fara copii “pana cand acestia se vor face mari”.

Nu e gresit sa preferam calatoriile si sa ne dorim un copil in acelasi timp. Singura greseala este sa cadem in extreme. Viata noastra este complexa si nu putem fi posedati de o singura pasiune, nu putem sa avem o singura sursa de bucurii. O calatorie, o colectie de pictura, un fel bun de mancare, o petrecere cu prietenii, o plimbare pe strazi cunoscute, primul portret pe care ti-l face copilul, recitirea povestilor din copilarie, toate pot fi motive egale de incantare. Putem sa ne organizam viata in asa fel incat sa nu fim nevoiti “sa facem sacrificii” si sa ne bucuram de ea si de toate nimicurile acelea care o umplu.

Copilul, daca este invatat de mic, este un mare amator de calatorii si va fi elementul acela necesar ce va va ajuta sa vedeti lumea si din alta perspectiva: a lui. Poate ca vreti doua sapatamni in care sa nu vedeti tobogane? Foarte bine, mergeti singuri si bucurati-va de o iesire romantica, asa cum faceati inainte. A avea un copil nu inseamna a semna un contract de exclusivitate. Vreti sa simtiti in mana strangerea unei palme micute si sa auziti in urechi intrebari hazlii si curioase? Si mai bine, e vremea sa luati copilul cu voi.

Acum doua veri am intalnit, intr-un camping din Grecia, o familie de olandezi. Doua fetite blonde si carliontate calatoreau alaturi de parintii lor, intorcandu-se dintr-un periplu prin tari in care nu mi-as fi imaginat ca poti indrazni sa iti iei copilul (ex. Iran). Am inteles atunci ca, daca esti cu adevarat infectat cu virusul calatoriei, nimic nu te poate opri sa iti vezi de drum. Iar ca cei care se plang ca viata de familie ii impiedica sa vada lumea nu fac decat sa caute scuze in loc sa accepte faptul ca sunt sanatosi, nevirusati si multumiti.

Inchei articolul cu o confesiune: si eu astept sa creasca fetita mea mare. Imediat dupa ce o voi vedea pe drumul ei, cu scoala si obligatiile mele (financiar vorbind) incheiate, ma voi sui pe motor si voi pleca in lumea mare (aceea pe bune, nu site-ul acesta). Aceasta dorinta insa nu exclude o speranta mica si anume ca ea ma va insoti. Dar … toate la vremea lor!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.