călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Jun
2010
Călătorind cu copiii
Pentru că astăzi este 1 iunie, vreau să dedic acest articol tuturor părinţilor şi să vă împărtăşesc câteva dintre ideile mele legate de un subiect interesant: a călători împreună cu cei mici.
În primul rând trebuie să depăşim impresiile greşite conform cărora copiii sunt o piedică în faţa „avântului călătoresc” al părinţilor. Subiectul acesta l-am mai abordat în Copii vs. călătorii? şi am primit completări bune şi interesante, merită să aruncaţi un ochi.
Tot ce trebuie să facem este să ne vedem în continuare de drum, arătând ceva mai multă flexibilitate şi acceptând unele modificări ale stilului de a călători, bucurându-ne de oportunităţile pe care ni le oferă noua formulă. Fireşte că nu vom putea cere unui copil să parcurgă 800 de kilometri pe jos sau să înţeleagă rolul unui pelerinaj. Desigur că nu muzeele sau locurile sacre îl vor încânta pe un copil de 3-5 ani. Aşa cum la unele ambiţii trebuie să renunţăm (sau să le amânăm), pentru altele putem fi puţin creativi şi găsi o cale pentru a îmbina aşteptările noastre cu aşteptările copilului. Pentru mult timp în mintea fetiţei mele Austria a fost egală cu piscinele cu bulbuci (a se citi Bad Blumau), aşa că puteţi înţelege de aici cum văd cei mici o călătorie şi cât de tare contează pentru ei numărul de ţări sau de oraşe vizitate!
Am să vă spun câteva idei după care ne ghidăm noi pentru a avea o călătorie plăcută, deşi sunt conştientă că nu există metode sau reţete universale.
ÎN MAŞINĂ
În primul rând am obişnuit-o pe LumeaMică din primele zile de viaţă să meargă cu maşina. Aşa am reuşit să călătorim şi 900 de kilometri într-o zi fără să avem parte de crize de isterie.
În al doilea rând avem la noi un set de jucării, cât mai variate. Şi ca să împiedicăm mutarea tuturor jucăriilor din casă în maşină, responsabilitatea de a le alege îi revine tot ei, sub ochiul nostru vigilent şi într-un spaţiu limitat – se dă un rucsac şi cât întră în el atâta e…
Există locuri de joacă la toate benzinăriile OMV sau măcar la multe dintre ele. Cât se face plinul şi se bea un ceai, copilul se poate zbânţui şi dezmorţi
LA DESTINAŢIE
Încercăm mereu să căutăm locuri în care ştim că vom găsi şi noi ceea ce ne interesează dar vor fi şi motive pentru recompensă sau chiar „şantaj”. De genul: mergem mai întâi să vizităm X lucru şi dacă te comporţi frumos după-amiază mergem la piscină.
Ne interesăm de programele pentru copii: multe obiective s-au gândit înaintea noastră că s-ar putea să venim cu copilul. Aşadar vedeţi dacă nu cumva există spaţii sau activităţi dedicate lor! Găsiţi în Viena pentru copii un exemplu de câte atracţii se pot găsi într-un oraş mare.
Gândiţi vacanţa cu copilul ca în busines, trebuie să fie o situaţie win-win ca să iasă bine. Aşadar combinaţi mereu plăcerile voastre cu joaca celui mic şi totul va fi ok!
CU UN MIC AJUTOR…
Având un singur copil şi fiind mereu victime ale nevoii ei de a se juca cu cineva, chiar şi în cele mai neplăcute momente – de genul începe ploaia şi cortul nu este încă pus, am fost foarte încântaţi când am călătorit împreună cu o altă familie. Ba chiar mai mult, atunci când am plecat la mare, în Croaţia, ne-am încumetat să luăm o altă fetiţă cu noi – lucru care a fost din nou o situaţie în câştig, atât pentru ambii copii cât şi pentru noi. Atenţie însă, nu faceţi asta dacă nu cunoaşteţi bine celălalt copil!
Apoi mai e o vorbă, cine n-are bătrâni să şi-i cumpere! Varianta de a călători în formula de trei generaţii poate fi un succes dacă vă înţelegeţi bine cu proprii părinţi. LumeaMică e foarte fericită când suntem cu toţii împreună, iar noi mai avem parte de nopţi în care putem dormi singuri şi de seri în care putem să ne plimbăm până mai târziu, fără să fim nevoiţi să respectăm ora de culcare a copilului!
BUGETUL DE CĂLĂTORIE
Tentaţiile sunt multe: suveniruri, dulciuri, jucării prin benzinării, jocuri, tobogane, maşinuţe, trenuleţe, bărcuţe… Cu un copil suficient de hotărât rişti să îţi termini bugetul pe două săptămâni în două zile. Când am ajuns cu LumeaMică la Viena, în mijlocul târgului de crăciun – vă daţi seama ce nebunie!, i-am stabilit un buget zilnic. Nu vreţi să ştiţi în ce copil cumpătat s-a transformat!
Pe subiectul ăsta aş putea să mai scriu însă mă tem să nu vă plictisesc. Poate ar fi mai bine să completaţi voi cu propriile idei şi tactici care vă ajută să petreceţi vacante reuşite faţă de cei a căror zi o sărbătorim astăzi!
La mulţi ani copii, la mulţi ani părinţi cu suflet de copii!
Articole similare:
Articole similare:
- Copii vs. calatorii?
- Un brăduţ călător pentru un copil
- Cum ajungem oameni mari?
- Atenţie, dinozauri!
- Cum să convingi copilul să se bucure de o drumeţie în natură
9 Comentarii la “Călătorind cu copiii”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
[...] This post was mentioned on Twitter by movalinda, Cenusa de Trandafir and Nicu, Roxana Farca. Roxana Farca said: Revenind la oile noastre, voi cum calatoriti cu cei mici? Ceva sfaturi, idei? http://bit.ly/a1nR6s #1iunie [...]
Buna,
Mare adevar ai spus, nu copiii ne impiedica sa calatorim, ci mentalitatea. Noi avem o fetita de 7 luni si pana acum, in afara vizitelor la bunici am fost un weekend la Bran si am mai facut plimbari de o zi la iarba verde. La Bran cel putin a fost super, copilul era mascota pensiunii, ne-am plimbat, am avut si vreme buna. Drumul de intors a fost mai zbuciumat, de unde am ajuns la concluzia: nu mai plecam la drum lung cu copilul dupa ce a dormit bine inainte :d
La vara planuim un Maramures, sa vedem ce-o iesi…
La cat mai multe plimbari frumoase cu copiii,
Iulia
@Iulia, multumesc mult. Bun sfat! Pentru cei care calatoresc cu copii mici, mai bine mai intarziati putin plecarea si trageti o joaca inainte, ca somnul in masina sa fie binevenit!
Eu tocmai am fost in Maramures, e drept ca singura, dar poti gasi impresii pe site. Si daca vrei ceva idei personalizate, da-mi un mail si te ajut cat si cum pot!
Multa lume crede ca din momentul in care apare un copil s-a cam terminat cu distractia (macar pana mai creste putin). Eu cu sotia am incercat ne continuam hobby-urile. Am luat coilul cu noi cu masina din primele zile (era obisnuit din burtica cu leganatul masinii). De la 6 luni l-am luat la munte, in plimbare prin padure si de atunci mergem regulat cu el pe diferite trasee. In masina incepuse sa isi piarda rabdarea dupa vreo 2 ore, dar de pe la 1 an si jumatate a inceput sa ceara singur cu “tututu” si rezista si 7 ore de mers. S-a obisnuit cu plimbarile dese, cand isi vede rucsacul cu care il car in spate cere singur sa il pui in el. Ne-am “modelat” si noi dupa programul lui si toata lumea e fericita !
Frumos, felicitari Mircea!
Alexa de la consiliervacante.ro a scris şi ea un articol interesant pe această temă, vi-l recomand: http://www.consiliervacante.ro/index.php/component/content/article/16-ponturi/250-vacante-cu-lipici-la-pici.html
Nici n-ai idee ce mult m-a bucurat articolul tau
. Sunt la varsta la care unii incep sa aiba copii si odata cu ei isi ineaca orice elan de calatorie si se uita la mine ciudat cand spun ca eu daca as avea un copil l-as pune in rucsac si l-as lua cu mine. Probabil exagerez, in necunostinta de cauza. Dar iti sunt recunoscatoare pt articolul asta!
Ma bucur ca gandim la fel!
[...] aici de toate: de la îndemnuri de a vă lua copiii după voi când plecaţi şi ce jucării e bine să aveţi la îndemână, până la călătorii temerare sau amintiri din [...]