Plimbare în Făgăraş

Plimbare în Făgăraş

ACEASTĂ POVESTE NE-A FOST TRANSMISĂ DE GGABI, CA PARTICIPARE LA CONCURSUL DE POVEŞTI PE 2 ROŢI REALIZAT CU AJUTORUL BARRACUDA MOTO.

Joi, sfarsit de octombrie.Intors de la servici, indeplinesc ritualul navigarii pe net:…stiri…forum muntomani…forum moto…meteo..Ups! pronostic pentru duminica: soare! Dupa cateva weekend-uri ploioase ma incanta o Iesire. Fagaras!  Traseul e “furat” de la niste baieti de pe forum (sar’mana inca o data). O regula a motociclistilor zice sa nu mergi pe coclauri singur, asa ca dau
strigare la lume. Zadarnic. Cui ii pasa?

Duminica dimineata am pornit, desi soarele promis la meteo e ascuns de ceata. Viteza binisor peste legala  atenueaza vag plictiseala pe autostrada. Dupa Pitesti, spre Curtea de Arges si apoi barajul Vidraru, mai usor, sunt multe sate si nu e de riscat.

Increderea in meteorologi este erodata serios de ceata care intristeaza tot. Asta e, o sa fie o tura pana la baraj si poate un pic mai incolo, pe curbele de pe malul lacului. Urc pe baraj si… intru in alta lume: soareeee!!!.

Panorama18Large Panorama3Large

Deci: poze scurt si apoi tunelul din capatul barajului ma conduce pe un drum neasfaltat pe malul lacului. Dupa cativa km, prima la stanga, drum forestier spre Curmatura Runcurelei si mai departe Topolog. Opresc un pic langa un cioban ce nu-si ascunde mirarea vazandu-ma. Imi confirma ideile despre traseu. OK. Trec in tromba pe langa o stana si…. tot inainte! Noroaie, padure, soare, mini cascade si paraiase ce taie drumul ma incanta in timp ce ma lupt sa tin motocicleta pe roti. Drumul se subtiaza vizibil si dupa o curba se
arunca intr-o vaioaga. Clar m-am ratacit, dar tentatia e prea mare. Merg  inainte, drumul devine o poteca ce traverseaza o poiana si se pierde in padure. Trebuie sa ma intorc si sa caut drumul bun, numai ca in entuziasmul explorarii am intrat cu motocicleta printre copaci  si intoarcerea fiarei de 200 kg de unul singur in locul ala ingust si inclinat e cam…  Regulile astea, cica nu singur pe coclauri… Miraculos, din padure apar trei localnici care venisera dupa ciuperci. Ma ajuta, aflu de la ei si unde era greseala de navigatie: la stana trebuia sa virez dreapta. Deci, pe cai!

DSCN0785Large Panorama11Large Panorama9Large Panorama10Large

Inca vreo cinci km pe forestier ma duc in valea Topologului, unde o iau in susul raului. Pe harta e o cabana chiar la inceputul drumului ce urca in creasta.  Opresc sa mai cer indrumari. Sunt avertizat ca in zona au fost adusi ursi de prin Bucegi. Incep urcusul cu ochii in paispe, dar in afara de niste mistreti care fug speriati de zgomotul motorului nu e nimeni.  Sus, la golul alpin, ma mai destind. Peisajele contribuie la starea de euforie pe care incep s-o incerc. In sud o mare de nori este zagazuita de culmi muntoase. Varfurile Fagarasului, albite de prima zapada a iernii ce vine, ocupa orizontul spre nord. Negoiu, Lespezi si Serbota sunt ispita suprema a zilei.

Panorama35Large DSCN0810Large DSCN0815Large Panorama15Large

Din Saua Podeanului pornesc in stea sase drumuri. Decid sa explorez trei: unul spre nord-vest, ce promite punctul cel mai apropiat de Negoiu unde as putea ajunge calare, si doua spre est, dintre care unul ar putea sa ajunga cumva la complexul Piscul Negru de pe Transfagarasan. Cu gandul ca poate cobor la asfalt pornesc intai spre vest. Dupa nici un km, drumul vireaza la stanga chiar pe o albie de torent. Pe o portiune de vreo trei metri latimea drumului e de maxim un metru. O greseala aici ar putea sa ma duca pe un topogan de stanca in fundul unei prapastii de zeci de metri. Ezit. Imaginez scenarii. Invinge exploratorul inconstient si fara sa mai las timp de
rasgandire, trec. Esteee!!

Panorama37Large Panorama33Large

Drumul mai merge cateva sute de metri si se pierde in iarba pe un plai. Savurez momentul: peisajul superb, aerul, linistea absoluta, reusita de a ajunge cu fiara mea aici. E perfect.

Panorama29Large DSCN0855Large Panorama22Large Panorama28Large

Ziua se apropie de sfarsit. Mai am mai putin de doua ore de lumina. Explorez si drumurile spre est, nici unul nu ajunge la sosea. Cu gandul la inserat si la ursi merg inapoi pe unde am venit spre “civilizatie”. Ca de obicei, am  fortat limitele timpului, dar am reusit sa cobor pe lumina prin padure. S-a intunecat inainte sa ajung in Curtea de Arges; alta regula motociclistica incalcata: mergi noaptea, cauti necazuri. Pana la autostrada merg mai incet. Alimentez fiara. Vanzatoarea de la benzinarie se uita lung la nebunu’ cu echipament ciudat,stropit cu noroi: “Cum,rezistati, nu va e frig?” Intr-un mod bizar, pe care motociclistii il inteleg, goana fiarei prin noapte catre casa alunga frigul.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.