Asemeni Moldovei, zona Olteniei este celebră pentru mânăstirile sale. Pe drumul național care leagă Râmnicu Vâlcea de Târgu Jiu, călătorul va vedea numeroase indicatoare spre mânăstiri mai mult sau mai puțin celebre, toate având farmecul și povestea lor ce merită descoperite.
Noi am vizitat Bisericuța dintr-un lemn chiar în ziua de Paști, la întoarcerea din minivacanţă organizată cu această ocazie. Îndreptându-ne spre Râmnicu Vâlcea, am văzut indicatorul spre mânăstire și am hotărât să ne abatem puțin de la drum și să vedem despre ce e vorba. Aceasta se află în comuna Frâncești, județul Vâlcea, și este greu de ratat întrucât drumul te aduce chiar în fața intrării.
Bisericuța dintr-un lemn se află la poalele unui deal împădurit. Chiar sub ea a fost ridicată mânăstirea propriu-zisă, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, cunoscută mai degrabă drept Mânăstirea dintr-un lemn. Biserica de piatră a mânăstirii adăpostește cu grijă celebra icoană a Maicii Domnului, descoperită în scorbura stejarului din care a fost ridicată bisericuța dintr-un lemn. Încă de la intrarea în incinta mânăstirii vedem anul 1845 scris deasupra celei de-a două porți. De aici, totul este vechi.
Traversând mânăstirea de maici, ieșim pe o poartă şi mergem deasupra acesteia. Peisajul este de poveste şi bisericuța mică, de culoare neagră, are în jur stejari seculari falnici. A fost construită integral din lemnul unui stejar secular, chiar pe locul acestuia. Până și cuiele și elementele de îmbinare sunt făcute tot din lemn. Se spune că a luat ființă în secolul XVI, iar prima însemnare despre acest loc sfânt o avem de la diaconul Paul de Alep, care a călătorit în Țara Românească la mijlocul secolului XVII. Acesta povesteşte că un localnic a găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular și aceasta l-a îndemnat să construiască o biserică din lemnul acelui arbore. În interiorul ei sunt expuse icoane din lemn, unele foarte vechi, care privite în lumina abia întrezărită a lumânărilor facilitează trecerea călătorului înapoi în trecut.
Bisericuța este păstrată în formă ei originală, în jurul ei fiind o mică grădină în care sunt îngropate maicile mânăstirii. Ea este o mărturie a tradiției, precum și icoana Maicii Domnului, considerată miraculoasă și care impresionează prin dimensiunile sale, înaltă de 1,5 m și lată de 1,1 m. Dintre mai multe teorii referitoare la originea acesteia, cea mai plauzibilă este aceea care spune că ar fi fost realizată la Bizanț sau Muntele Athos înainte de secolul XV. Cum a ajuns în scorbura acelui stejar rămâne un mister.
Fiindcă era chiar duminica de Paști a fost destul de multă lume și destul de multă agitație şi nimeni nu se uita le persoana de lângă. Noi am profitat de acest lucru. Am găsit o ușiță care urcă la clopote și am profitat o clipă de liniștea de sus, admirând în același timp și mânăstirea, și bisericuța, și stejarii seculari.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
