Aur şi fântâni – Palatul de basme al lui Petru cel Mare

Undeva, la câţiva kilometri sud de St. Petersburg, se află un complex realmente superb – Petrodvarets. Este replica rusească la splendoarea Versailles-ului şi a fost unul dintre proiectele în care ţării şi ţarinele Rusiei au investit mulţi bani şi timp de la Petru cel Mare până la Ecaterina cea Mare timp de aproape un secol. Şi deşi am văzut destule palate, pentru mine, Petrodvarets-ul este unic – datorită integrării incredibile ale fântânilor într-un peisaj de basm.
Povestea Petrodvarets-ului începe ca şi în cazul St. Petersburg-ului cu ţarul Petru. Măreţul său proiect menit să europenizeze Rusia a inclus şi construcţia unui palat în afara oraşului care tocmai se năştea cu greu în mlaştinile de la capătul unui golf baltic. În perioada lui Petru palatul era doar un pavilion modest, dar ulterior a fost transformat într-un uluitor complex de către urmaşii (şi mai ales urmaşele) lui. Ca multe locuri construite de Petru, complexul iniţial avea un nume germanic – Peterhof… Din 1944 numele a fost rusizat şi acum se numeşte Petrodvarets, dar pe multe microbuze care se îndreaptă spre palat încă scrie Peterhof (sau Fontani). Complexul a fost bombardat şi aproape distrus în al doilea război mondial de către aviaţia sovietică – Peterhof-ul căzuse în mâinile armatei germane şi spionajul sovietic aflase că Hitler plănuia o mare sărbătoare a victoriei în palatul ţarist, aşa că Stalin a hotărât ca palatul să fie făcut praf şi pulbere.
Nu vă fie frică. În ultimii 70 de ani, complexul a fost refăcut în cele mai mici detalii, nici nu îţi dai seama că de fapt nu este originalul. Totul pare încremenit în vremea ţarinelor.
Am ajuns în Petrodvarets cu mashrutka, un maxi-taxi foarte popular în spaţiu ex-sovietic luat de la o gură de metro din Petersburg (Avtovo). Cealaltă opţiune era cu vaporul din spatele Ermitajului, poate o opţiune mult mai

Intrarea din spate (cu coada de dimineata)

spectaculoasă, dar primul vapor pleca cam târziu, la sfârşitul dimineţii şi eu voiam să ajung cât mai repede. Oricum, mashrutka m-a lăsat la doi paşi de intrarea în parc.
Am intrat în parcul din spatele palatului. Accesul aici este gratuit dar şi aşa este o operă deosebită a grădinarilor. Dacă nu aş fi văzut Lower Garden, aş fi spus că este o capodoperă a grădinarilor, dar acum trebuie să mă abţin… M-am apropiat de palat unde, deşi era relativ devreme (cam 10:00 dimineaţa), am dat peste o coadă consistenţă de grupuri de turişti veniţi la Petrodvarets. Am luat hotărârea să mai aştept şi să mă plimb prin restul parcului şi bine am făcut… În jurul orei prânzului nu mai era nimeni la coadă aşa că câştigat aproximativ o oră.
După ce am plătit biletul de intrare, m-am pregătit sufleteşte să văd minunea… Chiar era vreo minune sau doar publicitatea? Dar în momentul când am văzut complexul de fântâni, am rămas ca la fotograf şi imediat am pus mâna pe aparatul de foto şi pe cel video. Palatul este construit pe un mic deal în faţa căreia se desfăşoară o esplanadă elegantă. Dedesupt, la picioarele acesteia, se află fântânile care uda din belşug zeci de statui aurite. Dacă ai lua element cu element ai mai strâmba din nas, dar tot ansamblul este incredibil – statui aurite, fântâni violente, pajişte verde, canale care duc până la Marea Baltică şi nu în ultimul rând covoarele florale formate mai ales din lalele multicolore cum nu am mai văzut decât în Olanda (Petru cel Mare a trăit în Amsterdam pentru o perioadă şi a învăţat cum să construiască vapoare trainice).
Nu neg, am stat zeci de minute în şir, uitându-mă, pozând, filmând. Evident, nu eram singur, sute şi mai apoi poate de mii de aparate se declanşau simultan. Pe lângă lac, puteai să te pozezi cu înalta societate a Rusiei ţariste – tipe şi tipi îmbrăcaţi în costume de epocă forfoteau în căutarea muşteriilor. Iar pe fundal, apa ţâşnea cu putere printr-un sistem gândit înainte de apariţia curentului electric, pe lângă statuia lui Samson omorând leul, monument gândit să sărbătorească victoria tarului asupra suedezilor…
Deşi greu, am reuşit să mă desprind de zona fântânilor. Merită să o iei la picior şi prin restul parcului – mici vile elegante găseşti cam peste tot, fie că e vorba de mică căbănuţa a lui Petru numit Monplaisir sau palatul Marly, toate merită vizitate la pas.
În ciuda faptului că am fost într-o zi foarte călduroasă (există aşa ceva şi în Rusia !), pădurea şi marea creau o răcoare plăcută… şi cu cât înaintăm mai mult în după-amiază, mii de petersburghezi luau cu asalt parcul care a devenit arhiplin. Cu greu am reuşit să iau loc la o cafenea mică, lângă Monplaisir!
După prânz am reuşit să intru în palat. Fără coada, fără nici o problemă. Arată ca Versailles-ul de lângă Paris sau Schonbrunn-ul vienez. Acelaşi stil, aur, oglinzi, totul este în stil european. Ca aproape orice în St. Petersburg, a fost construit de italianul Rastelli, al doilea ctitor al Petersburgului după Petru. Dacă Petru a ordonat, Rastelli a desăvârşit! Toate camerele sunt împodobite, înzorzonate… imperiale. Ultima cameră este spartana, simplă, parcă venită din altă lume. Singura cameră care a rămas din palatul iniţial al lui Petru cel Mare… iar restul reflecta gustul ţarinei Ecaterina cea Mare (de origine germană).
Spre sfârşitul zilei, am zis să mă dau în bărci aşa că am luat-o alene pe malul golfului pentru a cumpăra bilet de vapor… Aici, ţeapă! Nu sunt foarte multe curse şi mai erau locuri doar la cursa de 10 noaptea (la sfârşit de mai, soarele apune cam pe la miezul nopţii), aşa că oricât de frumos era parcul, am zis că nu mai stau şi am luat-o la picior înapoi la autobuz, la mashrutka.
În orice caz, tot răul spre bine. Nu am revenit în St. Petersburg în style cu vaporul, în schimb am putut vizita o biserică splendidă, Sfinţii Petre şi Paul, construită într-un neobişnuit stil bizantino-rusesc cândva prin ultimii ani ai ţarismului în Rusia.


Cum ajungi acolo
La St. Petersburg poţi să ajungi cu avionul schimbând pe undeva prin Europa de Est. Verificaţi preţurile Aeroflot (prin Moscova), Malev (prin Budapesta) sau Air Baltic (prin Riga) pentru un preţ cumsecade.
Ca să ajungi la Petrodvarets, fie luaţi un vapor (hydrofoil) din spatele Ermitajului sau cu mashrutka de la staţia de metro Avtovo.
Unde locuieşti
Se spune că cea mai mică monedă din St. Petersburg este hârtia de 5 euro. Oraşul este scump. Eu am stat într-un hostel dintr-un bloc nu foarte departe de oraşul vechi:
Preţurile încep de la 15 euro în sus în extra-sezon, camera de 4 şi variază în funcţie de cameră, facilităţi, etc. Tipul care conduce hostelul vorbeşte bine engleza şi este foarte de ajutor. El te poate ajuta şi cu cea mai mare problemă care este…
Viza
Ei bine, ai nevoie de viză pentru Rusia. Iar dificultatea constă în a obţine o invitaţie. În principiu, dacă rezervi la un hotel, acesta îţi va trimite o invitaţie pentru fix zilele în care ai rezervat la ei (vizele se dau fix pe zilele din invitaţie, se dă viză şi pe 2 zile). Igor de la Zimmer.ru lucrează cu o agenţie de turism care îţi dă invitaţie pe orice perioadă vrei, indiferent dacă vei sta sau nu la hostelul Zimmer. Trebuie însă să trimiţi 30 euro cu Western Union… Nu vă fie frică, tipul e serios. Eu am primit invitaţia pe fax în 3 ore de când am trimis mailul cu codul de confirmare.
Restul de documente sunt tipice – poza, bani, formular, bilet avion, asigurare călătorie, etc.
Atenţie – odată ajuns în Rusia, trebuie ca hotelul în care locuieşti să te înregistreze la poliţie. Dacă stai la cineva în casă, trebuie să te duci personal la poliţie şi să te înregistrezi (obligatoriu să vorbeşti rusă), Igor te poate înregistra dacă stai la hostelul lui.
Limba rusă
Dacă eşti un călător independent, este obligatoriu să ştii ceva-ceva rusă. Cel puţin alfabetul – nu prea există nimic cu litere latine. Şi nu glumesc, am prieteni care pot să depună mărturie cât de bine este să ştii baremi câteva cuvinte în rusă.
Când să te duci
Vara! Nu că iarna îngheţi bocnă ci doar pentru simplul motiv ca fântânile de la Petrodvarets fac toţi banii. Fântânile sunt pornite în aprilie – măi, iar deschiderea lor oficială are loc la sfârşitul lui mai când începe şi perioada “nopţilor albe”.

Imperator e un tip care lucrează în marketing şi comunicare cam de 15 ani... Travellingul îi ocupă timpul mai demult, de vreo 37 de ani, iar cucerirea meridianelor din afara României de 19 ani. Până acum a fost în 75 de ţări pe 5 continente, iar printre celelalte pasiuni poate enumera istoria, sportul (in general fotbalul) şi alte culturi. În timpul liber, scrie poveşti din locurile prin care a fost pe blogul personal sau in LumeaMare.