Curiozităţi din viaţa unui bătrânel bicentenar: Oktoberfest

Îmi doream de multă vreme să ajung, am trecut de atâtea ori prin München şi totuşi nu ştiu, zău, cum de nu s-a brodit niciodată să mă aflu în capitala bavareză în perioada festivalului lunii octombrie. Habar nu aveam eu în tot acest timp de ce, însă anul acesta am elucidat într-un final misterul: pentru că nici anul trecut, nici acum doi ani, nici acum cinci-şase ani când începeau, timid, călătoriile mele, Oktoberfest nu ar fi împlinit, încă, 200 de ani! Recunosc aşadar că nu aveam nici cea mai mică idee de această aniversare importantă atunci când, ascultându-mi… să zicem… intuiţia feminină, am insistat mai mult ca oricând anul acesta să ajung la München, fie şi numai pentru câteva ore. Zis si făcut, într-o duminică, în jurul prânzului, puneam piciorul în sfârşit pe Theresienwiese…

Cum se distrează în mod normal petrecăreţii veniţi de pretutindeni la Oktoberfest vă puteţi lesne imagina şi dacă nu aţi participat niciodată la festival, aşa că nu vă plictisesc cu astfel de amănunte. S-ar putea să vă intereseze însă câteva curiozităţi legate de Oktoberfest pe care sunt aproape sigură că mulţi dintre voi nu le ştiaţi:

1. Având în vedere că cea mai mare parte a festivalului se desfăşoară anual în cursul lunii septembrie, prima întrebare care se naşte inevitabil pe buzele oricui este de ce Oktoberfest nu se numeşte mai degrabă… Septemberfest?  Să vă explic de ce. Predecesorul Oktoberfest-ului, care a constat la vremea respectivă într-o măreaţă cursă de cai, a avut loc între 12 şi 17 octombrie 1810 pentru a celebra căsătoria prinţului moştenitor Ludovic I al Bavariei cu Therese von Sachsen-Hildburghausen, prinţesa al cărei nume îl poartă şi astăzi  locul de desfăşurare al festivalului. Sărbătoarea s-a repetat şi în anii următori, când a fost mutată în septembrie pe motiv că vremea din această lună era mult mai potrivită pentru un astfel de eveniment în aer liber. Oktoberfest se termină însă de fiecare dată tot în luna octombrie, iar numele i-a rămas neschimbat în amintirea primelor festivităţi.

2. Începând de anul trecut, avioanelor le este interzis să survoleze Theresienwiese la o altitudine mai mică de 860 m. Elicoptere ale poliţiei stau pe poziţii, pregătite să intervină în caz de încălcare a acestei interdicţii, iar piloţii care nu respectă aceste reglementări sunt pedepsiţi penal.

3. Chelnerii angajaţi să servească în cadrul festivalului muncesc din greu, dar şi câştigă pe măsură. În cele două săptămâni ale Oktoberfest-ului se câştigă în medie 5.500 de euro. Dacă au noroc să se ocupe de vedetele prezente la festival, câştigurile lor pot depăşi chiar 10.000 euro. Vă gândiţi cumva să vă luaţi de pe acum concediu de Oktoberfest pentru la anul? 😛

4. 2010 este primul an în care fumatul nu mai este permis în nici unul dintre corturile festivalului.

5. Poate aţi mai auzit poveşti cu pahare, căni sau halbe pe care unii sau alţii şi le îndeasă în geantă prin baruri ori la diverse târguri după ce le-au golit, „uitând” să le plătească. Nu cumva să vă treacă prin gând una ca asta la Oktoberfest, peste tot sunt afişe care interzic în mod expres această practică. În caz contrar, s-ar putea să vă treziţi (pe bună dreptate!) urmăriţi penal pentru furt şi cu siguranţă nu vă va salva nici faptul că nu înţelegeţi limba germană. În schimbul sumei de 7,50 euro veţi putea lua cu voi în mod legal ditamai halba aniversară. Ceea ce eu una am şi făcut.

6. Din anul 1810 de când a luat naştere tradiţia Oktoberfest-ului, festivalul a fost anulat de 24 de ori din cauza războaielor, epidemiilor de holeră şi hiperinflaţiei. Oktoberfest celebrează, ce-i drept, 200 de ani de la debut, dar anul acesta a avut loc abia ediţia cu numărul 177 a festivalului.

7. În anul 2008 vizitatorii au pierdut 4.600 de obiecte la Oktoberfest. M-am perpelit de râs aflând cam ce se găsea printre acestea: un costum de Superman, o pereche de ochelari de scafandru, o pereche de clăpari, patru verighete, un stativ de partituri, un extinctor, o scară de aluminiu şi o dantură falsă :-D.

8. Multă lume îşi ia concediu special pentru a munci pe Theresienwiese pe durata Oktoberfest-ului. Cred şi eu, având în vedere punctul 3 de mai sus!

9. Cea mai lungă pauză din istoria Oktoberfest-ului a avut loc între anii 1939 şi 1948. În timpul celui de al Doilea Război Mondial festivalul a fost anulat complet, la sfârşitul anilor ’40 fiind înlocuit temporar cu mai micuţul  „Herbstfest” (Festivalul toamnei).

10. Ediţia aniversară din anul 1985 a adus cei mai mulţi vizitatori la Oktoberfest. În 1985 Oktoberfest exista exact de 175 de ani, deşi – având în vedere cele 24 de ediţii anulate – la momentul respectiv se desfăşura de fapt abia festivalul cu numărul 151.

11. Cel mai mare cort al tuturor timpurilor a fost cortul Pschorr-Bräu-Rosl din anul 1913. Acesta avea o arie de 5.500 mp şi o capacitate de 12.000 de locuri. În prezent, cel mai mare cort aparţine halei Hofbräu, capabilă a găzdui 10.000 de vizitatori.

12. Atât aniversarea din anul 1835 (25 de ani), cât şi cele din anii 1910 (100 de ani) şi 1985 (175 de ani) coincid cu apariţia cometei Halley. Pasămite aşa petreceri de pomină au loc la nemţi, dom’le, încât nici măcar cometele nu pot sta departe :-D.

Fiind prima mea prezenţă la Oktoberfest, n-aş şti să vă spun dacă anul acesta petrecerea a fost mai îndrăcită decât cu alte ocazii sau nu. Ce pot să vă spun însă este că n-am văzut în viaţa mea atâta puzderie de lume la un loc, n-am mirosit nicicând atâtea minunăţii de arome amestecate, n-am admirat niciodată atâtea costume tradiţionale, n-am crezut vreodată să curgă undeva atâta bere! Și mai ales n-am savurat nicicând ca acum liniştea oraşului aproape pustiu la lăsarea serii, în timp ce la Oktoberfest, probabil, petrecerea era în toi.

Ioana este filolog şi jurist, pasionată dintotdeauna de cărţi, călătorii şi limbi străine. Călătoreşte serios de acum vreo 5-6 ani, timp în care a văzut deja peste 130 de oraşe în 25 de ţări din Europa, America şi Asia. Îi place să ia pulsul locurilor vizitate participând la spectacole şi festivaluri specifice şi căutând oraşele mici care păstrează cel mai bine spiritul locului. Iubeşte pescuitul, teatrul, skiul şi înotul. Consideră că investiţiile ei cele mai de preţ sunt amintirile, iar călătoriilor le datorează unele dintre cele mai frumoase amintiri.