Un prânz delicios la Cetatea Carului

Ştiu oameni care nu se împacă deloc cu feluri de mâncare exotice, asiatice, bazate pe fructe de mare, peşte sau alte ingrediente mai puţin obişnuite la noi în ţară. Sunt oameni pentru care o masă bună înseamnă o ciorbă, o friptură bine făcută sau o pastramă de berbecuţ la grătar şi o porţie de papanaşi aurii la final. Noi ne aflăm undeva la mijloc, suntem înnebuniţi după orice gust care iese din tipar dar putem aprecia şi un fel de mâncare tradiţional românesc, cu condiţia să fie nu bine, ci foarte bine gătit. Adică să nu ne rupem dinţii în pastramă iar ciorba să nu aibă gustul ăla comun, o zeamă în care se schimbă doar carnea pentru a deveni fie ciorbă de văcuţă fie ciorbă de pui.

Când eram la Moeciu l-am sunat pe Doru ca să ne recomande o cârciumă bună în zonă – apropo, Doru a făcut o listă foarte faină pe care ar trebui să o aveţi la îndemână de fiecare dată când sunteţi pe drum (noi nu o aveam, de aceea spun!). Şi am aflat că putem merge cu încredere spre Fundata, la Cetatea Carului. Pe site scrie că locaţia se află pe fostul loc al unei cetăţi şi a fost punct de observare în perioada celor două războaie mondiale. De observaţii ale naturii eram deja  plini şi îngheţaţi, după o plimbare prin Cheile Dâmbovicioarei aşa că abia aşteptam să trecem la observarea unui meniu! Când am ajuns noi acolo locul era gol. Ne-a fost puţin frică la început dar am fost întâmpinaţi cu căldură aşa că ne-am relaxat şi ne-am aşezat la o masă de unde puteam vedea bine şemineul dar şi peisajul. Meniul  e destul de scurt şi la obiect, lucru care uneori garantează faptul că se acordă suficientă atenţie felurilor respective)  Aşa cum ne aşteptam mâncarea a fost senzaţională iar servirea de excepţie, gazda locului fiind de nota 10 cu plus: amabilă, generoasă, ne-a adus din partea casei prăjituri şi ne-a împărţit pe două farfurii, fără să o rugăm noi, unica porţia de ştrudel. Ba chiar ne-a sugerat să luăm o carafă cu vin şi să rămânem peste noapte în pensiunea de la etaj, iar dacă am fi fost mai în bani zău că am fi făcut-o, priveliştea de la geamurile acesteia fiind superbă!

Şi nu am spus nicio clipă că suntem de la LumeaMare sau că am putea scrie despre restaurant! Iar acest post nu este sponsorizat, aşa că nu am avut noi vreun tratament special. Ne-am plătit nota şi am plecat mulţumiţi, ca orice alţi iluştrii anonimi… ce suntem.

Vă lăsăm mai departe să vă convingeţi din imagini şi recomandăm restaurantul, dacă ajungeţi prin zonă. Şi dacă ajungeţi poate ne spuneţi şi nouă ce altceva v-a mai plăcut din meniu!

Notă importantă:

Acest articol şi opiniile exprimate în el sunt valabile la momentul publicării. Dacă nu reuşim să revenim, nu avem cum să ştim dacă s-au produs schimbări, pozitive sau negative. Te rugăm, aşadar, să citeşti şi comentariile sau să ne laşi un comentariu şi să ne spui părerea ta, dacă ai fost de curând şi ai trăit o experienţă diferită. 

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.