PENTRU CĂ POT – la Odeon

La 22 de ani refuzam să mă apropii de computer. Pe vremea aceea nu era – ÎNCĂ – o necesitate, cel puţin nu pentru mine. Aveam senzaţia că maşinăria aceasta îmi va face mai mult rău decât bine şi nu ştiu dacă nu aveam cumva dreptate! Asta până în ziua în care la jobul pe care mi-l doream s-a impus condiţia de a şti să folosesc computerul şi am fost nevoită să îi descifrez tainele în trei zile şi trei nopţi, cu manualul alături! De atunci nu am mai scăpat dar am ajuns la concluzia că trebuie utilizat cu măsură şi moderaţie, ca şi alcoolul!

Sâmbătă am fost la premiera piesei PENTRU CĂ POT la Teatrul Odeon – de Arthur Kopit, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu. Şi nu am putut să nu mă înfior amintindu-mi cât de mult poate toată această tehnologie, ce aparent ne uşurează viaţa, să ne-o şi afecteze. Dar nu la modul de care mă temeam eu acum mulţi ani, al dependenţei, ci mai mult de atât, în felul în care cineva cu gânduri malefice ar putea să ne invadeze trecutul, modificându-l. Joseph şi Joanne Elliott ar putea fi un cuplu liniştit ce îşi consumă micile probleme maritale (un fost soţ obsesiv, puţină gelozie, poate că ceva infidelitate) fără ca acestea să ajungă să le distrugă căminul sau poziţia de succes la care au ajuns în carieră. În mod frapant povestitorul este un personaj negativ care te întâmpină încă de la intrarea în teatru şi apare în diverse locuri şi ipostaze întrerupând scenele de dialog. La început ai senzaţia că este vorba de o entitate fictivă, însă treptat realizezi că el este cel ce pătrunde pe uşa din dos a tehnologiei, folosindu-se de sistem pentru a modifica trecutul personajelor şi a le distruge viitorul. Bineînţeles că Astrakan (deci are şi un nume!) are păr lung şi ţinută de punker, clişeu care m-a deranjat puţin – dar tot e bine că nu a fost ales ca simbol negativ vreun motociclist!

Nu am simţit când a trecut o oră şi jumătate, cursul acţiunii fiind una de tip thriller combinat cu erotism şi destule necunoscute care să îţi dea de gândit. Chiar şi la final, nu poţi şti cât este adevăr şi cât este povestea ivită dintr-o minte bolnavă. Ultima replică lasă şi ea loc de interpretare, furând personajelor acuzate de fapte cumplite chiar şi şansa de a-şi salva propriile amintiri: “Totul va fi aşa cum îmi amintesc eu” – afirmă Costa Astrakan.

Mai multe nu vă spun, vă invit să mergeţi să vedeţi. Am mai reţinut doar o replică, cea la care toţi cei care folosim toate formulele posibile de socializare online ar trebui să ne gândim mai bine: “Eu am creat sistemul, tu ai curaj să îl foloseşti?

Regia Alexandru Mâzgăreanu
Scenografia Andrada Chiriac
Muzica Alexandru Suciu

Cu: Ionel Mihăilescu, Elvira Deatcu, Mihai Smarandache, Marian Ghenea, Ioan Batinaş

Durata spectacolului: 1h 30
Preţ bilete: 21,20 lei şi 12,72 lei

Următoarele spectacole: 6 şi 7 octombrie, ora 20.30, Sala Studio
Premiera din 6 octombrie are loc în prezenţa autorului Arthur Kopit

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.