O zi prin Braşovul meu, cu hashtag #

Avertisment: acest articol va fi des întrerupt de pauze de publicitate şi se recomandă a se citi înainte de a consulta medicul sau farmacistul.

Aşa cum aţi putut afla din articolul nostru despre adopţii Braşovul este unul dintre locurile dragi din Lumea Mare pe care am decis să le adoptăm şi despre care am vrea să scriem mai mult, mai des. De fapt nu este oraşul meu ci al Lorenei dar s-a nimerit să am eu ocazia să scriu prima (sau a doua, după Octavia…)

Pauză de publicitate: consultaţi lista cu adopţii şi, dacă vreţi să vă alăturaţi iniţiativei noastre şi să ne transmiteţi mai multe idei legate de alte locuri din lume, vă aşteptăm cu drag!

Aş merge mult mai des în Braşov dacă nu ar fi drumul până acolo. Am făcut din Bucureşti până în Braşov aproape 5 ore, ceea ce mi se pare inadmisibil!

Pauză de publicitate: bine măcar că nu am mers singură ci am avut în maşină companie aleasă, pe Elena Cîrîc, Toma Nicolau, Claudia Tocilă şi Bogdan Dăscălescu, cel căruia îi datorez şi invitaţia la eveniment. Şi că ne-a aşteptat acolo o masă bună la Sergiana, un loc pe care l-am părăsit la ora 1 noaptea pentru că se închidea, că altfel…

A doua zi am intrat pe mâna lui Eftimie care ne-a alergat prin Braşovul lui, pe care îl cunoaşte foarte bine şi despre care e capabil să scoată o grămadă de poante. A fost cel mai original ghid pe care l-am avut în vreo preumblare, îmi pare rău numai că nu am putut să ţin mereu pasul dar sper să mai avem şi alte ocazii să povestim. Traseul propus e bun de recomandat pentru oricine are doar o zi în Braşov.

Am pornit prin spatele zidurilor până la Turnul Alb (cu scări nerecomandate seniorilor!), am continuat spre Turnul Negru, am ieşit apoi din vechea cetate a Braşovului pentru a-l revedea în Şchei, la Prima Şcoală Românească, pe minunatul domn Oleanu – mult mai grăbit de data aceasta, sub presiunea grupurilor care tot veneau (o surpriză plăcută!), dar suficient de inspirat încât să includă şi nişte aluzii legate de bloguri printre glumele sale obişnuite.

Pauză de publicitate: avem articole mai vechi care povestesc despre locaţiile de mai sus: Prima Şcoală Românească, Pe străzile Braşovului – după ziduri

                  

De la Şcoala Românească am făcut dreapta împrejur spre Tâmpa, cu o trecere obligatorie pe Strada Sforii. Am urcat apoi cu telecabina pentru a admira priveliştea din locul în care sunt montate literele Braşovului şi am luat-o la vale pe jos, pe cele 25 de serpentine dintr-un traseu pe care ursul s-a încăpăţânat să apară, probabil adulmecase deja zăpada “ce va să vină”. Până jos am reuşit să mă pierd undeva între două fragmente din grup dar am purtat o conversaţie plăcută cu Sergiu, lucru care m-a ajutat să mai ignor frigul.

                    

Pauză de publicitate: Ciucaş a creat o broşură foarte utilă cu trasee pentru iubitorii de munte, o recomand cu căldură şi vă invit să o descărcaţi de aici. După plimbarea prin natură, la nişte grade neobişnuit de mici, comparând cu ziua anterioară, o oprire la Brutăria Germană din Piaţa Sfatului ne-a uns pe suflet şi ne-a umplut stomacul cu bunătăţi. Neapărat intraţi când sunteţi pe acolo!

După pauza de masă Eftimie ne-a mai convis, nu ştiu cum (că deja visam la căldurica din hotel), să mai dăm o fugă până la Bastionul Pânzarilor. Şi nu am regretat pentru că aici am avut parte de cel mai frumos moment al zilei, fiind întâmpinaţi cu ceai cald şi muzică interpretată de Cvartetul Corona

  

Pauză de publicitate: profit de încă o pauză pentru a vă spune că am toată admiraţia pentru felul în care am fost primiţi de domnul Cristian Macedonschi, preşedinţele Asociaţiei pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului din judeţul Braşov. Sau că hotelul Aro Palace, la care am avut onoarea de a fi cazată şi în care ne-am retras după o zi friguroasă, arată foarte bine. Ceilalţi s-au mai cazat pe la Pensiunea Noemi sau la Hotel Kolping.

Regret că nu am apucat să vedem şi Cetatea Prejmer, care era iniţial în plan, doar ploaia e de vină! Dar a scris deja Octavia despre ea, aşa cum mai găsiţi detalii despre oraş într-un alt articol: Prinţ şi cerşetor pe străzile Braşovului.

Dimineaţa de duminică m-a găsit uitându-mă uluită pe geam la asta:

  

Felicitări pentru organizare, mulţumesc tuturor celor care au făcut posibil acest weekend şi care s-au îngrijit de noi pentru a avea încă o serie de amintiri frumoase din Braşov. Vom reveni cu siguranţă prin Braşov, cu sau fără hashtag, de cât mai multe ori!

Şi să ne încălzim la final cu puţină muzică, nu e aşa?

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.

8 Comentarii la “O zi prin Braşovul meu, cu hashtag #”

  1. […] afara lui. Omenii ăştia văd mai bine oraşul pe care noi îl ignorăm. Daţi un ochi pe-aici, pe-aici sau pe-aici să vedeţi ce […]

  2. […] Julius Constantinescu, Bogdan Dăscălescu, Dragoș Asaftei, Sergiu Vasile, Roxana Farca (de la lumeamare.ro), Codruța  și Mădălina […]

  3. […] record traseul de coborare de pe Tampa, Elena Ciric, Toma Nicolau, Sergiu V Vasile, Claudia Tocila, Roxana Farca si Dragos […]

  4. […] plimbare prin Braşov este întotdeauna […]

  5. Lori says:

    La Sergiana am mancat si noi cand am fost la Bv saptamana trecuta, o sa va povestesc ce si cum :)

  6. Alexandra says:

    Păcat că ai ratat Cetatea Prejmer :) Data viitoare poate-ți faci un plan să le vezi pe toate. Cetățile și bisericile fortificate sunt superbe :)

  7. […] Germană, pentru a face provizii cu bunătăţi pentru mai departe. Cam acelaşi traseu ca „Prin Braşovul meu”, varianta prescurtată, pentru copii! Cu bonus o vreme rece dar cu mult soare şi o toamnă în […]

  8. […] mai revad) : Elena Ciric, Toma Nicolau, Sergiu V Vasile, Julius Constantinescu, Claudia Tocila, Roxana Farca. Dragos Asaftei si Bogdan […]

Lasa un Comentariu

Comments links could be nofollow free.