Sarmale … (re)inventate

Sarmale … (re)inventate

Acum sincer, inventate sau nu, sunt multe variante şi variaţii: cu carne, fără carne, în frunze de varză, viţă-de-vie sau ştevie, turceşti, româneşti, ungureşti, greceşti, libaneze, siriene, sârbeşti şi cine mai ştie de care. De fapt putem şti, iar Radu Popovici a adunat la un loc etimologia, naţionalismul, variantele şi variaţiile. Timp să ai să le încerci în tihnă.  Noi, românii, nu ducem lipsă de imaginaţie în ceea ce privesc compoziţia şi metoda de preparare. O simplă privire în Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti a lui Radu Anton Roman îţi aduc în faţă sarmalele ardeleneşti, cu păsat, de post, călugăreşti, munteneşti, olteneşti, din peşte, de praz, în foi de ştevie, în cuib, în varză dulce, cu ghiză, moldoveneşti…

O definiţie frumoasă găsim în aceeaşi carte:

„Sarma – cuvânt de origine arabo-turcă, trimiţând la o balcanică frunză de viţă umplută cu  orez şi stafide, se încarcă în Carpaţi de magnifice şi grele semnificaţii daco-romane, devenind de Crăciun o importantă componentă a ritualului creştin ortodox român, ceea ce face îndepărtată şi străină clorotica sa formulă originară”.

„Miroase a sarmale pestem munţii Carpaţi

Miroase de-ţi vine să mori!” (Ion Nicolescu)

Um amestec libanezo (copyright Crazy Mother Cooker) – româno – unguresc în acelaşi timp uşoare şi parfumate este ceea ce vă propun mai jos. Dacă am reuşit vă las pe voi să judecaţi :).

Adunăm la un loc: carne tocată de vită, carne tocată de curcan, orez integral, orez cu bob rotund, stafide, ceapă roşie, ouă şi condimente. Să vedem ce iese.

Călim două cepe tăiate mărunt în puţin ulei de măsline. Adăugăm orezul – câte o cană din fiecare sortiment.

Amestecăm uşor la foc mediu timp de 10 minute. E timpul să aruncăm ceva condimente, aşa că îşi găsesc locul: turmeric, boia de ardei, cimbru, piper şi sare. Adăugăm apoi 200 g stafide şi omogenizăm cu delicateţe amestecul.

E timpul pentru lucrurile „grele”  – cele două tipuri de carne, cam jumătate de kilogram din fiecare, îşi fac loc în tigaie. Încă 15 minute de legături strânse şi întoarse, după care luăm de pe foc amestecul şi-l lăsăm un pic să se răcorească. Spargem 2 ouă şi omogenizăm din nou.

Frunzele de viţă-de-vie aşteaptă să le vină rândul.

Şi cum rândul le-a venit, le luăm şi învelim amestecul de mai sus. Sarmalele astfel formate le aşezăm într-un vas de lut.

Vom fi generoşi cu roşiile tăiate (am folosit din conservă), să acopere toate sarmalele.

Aranjate astfel vor sta la foc domol vreo 3-4 ore, după zeamă şi după putinţă.

Un iaurt gros aşteaptă să le îmbrace un pic, la timp pentru a fi degustate.

Sarmalele nu trebuie să fie grele, ba chiar putem să le ducem, uşor, uşor în zona dietetică, potrivită şi pentru persoane care apreciază acest lucru.

Cum au ieşit? Păi de-abia am reuşit să mai fotografiez produsul final (ultimele rămase) :).

Poftă bună!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

De profesie farmacist, Alexandru este pasionat de fotografie și gastronomie. Sunt două hobby-uri care de multe ori se împletesc foarte bine. Îi place să călătorească, să surprindă prin lentila aparatului natura, oamenii şi locurile pe care le descoperă.