Ultima transhumanţă?

Ultima transhumanţă?

Pe Dragoş Lumpan l-aţi întâlnit la Poveşti din LumeaMare despre Etiopia. Ne-a povestit încă de atunci, pe scurt, de proiectul în care era încă implicat şi care a durat timp de 5 ani. Dragoş a urmărit fenomenul transhumanţei şi, ca un călător în lumea mare ce este, nu s-a oprit la România ci a ajuns şi în Albania, Turcia, Italia, Grecia sau Ţara Galilor. Până să îmi povestească el despre asta nici nu am realizat că ciobanii merg la drum cu oile şi în altă parte, deşi era cât se poate de firesc să fie aşa. Nu se ştie însă cât de firească va mai fi această tradiţie peste câţiva ani, chiar şi la noi.

Dragoş Lumpan a documentat acest obicei din curiozitate, din plăcere (îi place brânza) şi din teama că dacă nu o face acum, poate că nu va mai avea altă ocazie. Şi îmi permit să cred că Dragoş şi-a mai dorit să fie alături de ei pentru că s-a simţit atras de lumea şi calendarul cvasi-cosmic, aşa cum singur îl defineşte, al ciobanilor. A stat în frig alături de ei, a mâncat împreună cu ei, a mers ziua şi noaptea la drum, cu oile, sunt convinsă că a simţit viaţa şi timpul altfel.

După 5 ani, 40.000 km, 100.000 de fotografii, 70 de ore de material filmat, Dragoş spune: “După ce am umblat 5 ani şi am mers în 6 ţări – suficient cât să înconjor pământul – am aflat un lucru care tot timpul a fost şi este aici: noi, în România, avem oameni frumoşi, locuri frumoase, animale frumoase. Nu ne rămâne decât să observăm această frumuseţe şi să ne bucurăm de ea”.

Până acum, expoziţia a fost expusă în Marea Britanie, Austria, Germania, Franţa, Turcia şi Spania. După Muzeul Naţional al Ţăranului Român, expoziţia fotografică va fi prezentată în primăvară, în Italia. Pasul următor va fi lansarea filmului documentar, în 2012.

Vă invit aşadar să vă grăbiţi să o vedeţi! Şi nu vă spun cum sunt expuse imaginile,  păstrez surpriza!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.