Poveste repovestită
Cred că v-aţi gândit deja la Etna, cel mai important vulcan al Europei situat în Sicilia; vă puteţi imagina ce au simţit prietenii noştri Liliana şi Matei Georgescu când, după ce aveau avionul achitat, bagajele şi toate rezervările făcute cu patru luni în urmă, au aflat că în noaptea dinaintea plecării Etna a început să erupă (aprilie a.c.)! După o scurtă şovăire au plecat totuşi şi au aterizat la Catania învăluită de fum negru, situaţie care nu a ţinut mult aşa că nu şi-au ratat excursia plănuită. Îndrăgostiţi de peisaje ei nu au stat într-un singur loc: au luat trenul şi au văzut după Catania bineînţeles, Caltagirone, Siracuza, Taormina şi Messina.
Taormina
Pe locul I la concursul de frumuseţe a câştigat Taormina, staţiunea de la poalele muntelui Etna; oraşul se caţără pe coastele muntelui Tauro, de unde se coboară pe un drumuşor luuung, şerpuit, răsucit, pavat cu piatră vulcanică, Via Pirandello. Acesta trece sub formă de stradă îngustă printre locuinţe şi pe sub balcoane din fier forjat şi felinare, nu numai pe lângă sau sub cactuşi uriaşi, lămâi, portocali, plante căţărătoare şi multe, multe flori. Se coboară privind ampla panoramă cu splendidele ei culori; roşul stins al acoperişurilor, rozul teraselor, albastrul piscinelor. Aproape toată staţiunea este pietonală; circulă maşini dar pentru odihnă acestea se adăpostesc într-o uriaşă parcare din centru. De urcat spre vârf, la Castelmolo adică, este preferabil a se lua autobuzul. Priveliştea este neasemuită; în marea Ioniană, albastră şi clară, stă cuminte o insuliţă, Isola Bella, îmbrăcată în vegetaţie mediteraneană şi plante exotice; aşezată aproape de plajă, se merge la ea prin apă până la genunchi. Din centru un drum al crucii urca până la sanctuarul Madona della Rocca. De Paştele catolic, pe treptele unei fântâni copiii şi-au expus creaţiile făcute din grâu înverzit, flori şi voal, aranjamente sărbătoreşti dedicate acestui eveniment şi primăverii. Ruinele amfiteatrului greco-roman, teatrul Odeon (construit în secolul III î.d.H.) descoperit în 1898 amintesc de grandoarea construcţiilor romane din epoca imperială. Palatele Ciampoli şi Corvala, catedrala din secolul al-XIII-lea, Palatul Ducilor de San Stefano, sunt exemple de elegantă arhitectură siciliană medievală. În puzderia de terase şi mici restaurante se poate mânca gustosul peşte spadă stropit cu vinul Castelmolo. Îngheţata este delicioasă. Micile magazine expun ceramică dar şi obişnuitele şi internaţionalele suveniruri.
Peisajele, vegetaţia luxuriantă, plaja, excursiile cu barca în peşteri, arhitectura din epoci diferite, gastronomia, au adus la Taormina renumiţi poeţi şi romancieri: Ovidiu, Plinius cel Bătrân, D.H. Lawrence, Maupassant. Pare a fi un ţinut ideal şi chiar ar fi dacă nu te superi pe vântul care vrea uneori să-ţi rupă capul, odată cu schimbările instantanee de temperatură; când îţi pui geaca şi două pulovere, când rămâi în tricou de vară.
Siracuza
Acest oraş întemeiat de corintieni (734 î.d.H.) a rivalizat cândva cu Atena; în prezent superbele sale monumente greceşti şi romane, mai bine zis vestigiile lor, rămân o atracţie importantă a locului de naştere al lui Arhimede. Teatrul Grec săpat în întregime în stâncă, unul dintre cele mai mari ale lumii greceşti, exponatele Muzeului Arheologic Naţional din Piaţa Domului evocă măreţia artelor şi arhitecturii antichităţii, bisericile construite în evul mediu sau mai târziu îmbogăţesc şi ele patrimoniul cultural al insulei. Din al treilea amfiteatru roman, ca mărime după Roma şi Verona, a rămas doar amintirea sub forma unei mari gropi. Nu lipsesc frumuseţile naturale: Urechea lui Denis şi Grota Cordari, foste cariere de piatră cu forme ciudate, fluviul Anapo cu cheile Pantalica. Legată de Siracuza prin patru poduri, insula Ortiga este un loc de hoinăreală, cu străzi şi clădiri medievale, unele în ruină, cucerite de vegetaţia abundentă, altele elegante ca şi localnicii. Există o piaţă largă şi un dom, terase şi restaurante, faleze lungi pentru plimbare, magazine de suveniruri cu ceramică locală, viu colorată sau prea viu colorată şi cu Trinacria, simbolul Siciliei, un personaj mitologic cu trei picioare (cele trei unghiuri ale Siciliei) şi şerpi în jurul capului ca Gorgona, meniţi să-i sperie pe răuvoitori. Piaţa de crustacee şi vieţuitoare marine este un tablou viu colorat, ademenitor. Undeva în apă creşte papirusul, vestita planta pe foiţele căreia s-a scris şi pictat secole de-a rândul.
În Sicilia sunt mulţi conaţionali de-ai noştri, sătui de Champs-Elysees sau Roma; sunt foarte multe biserici, este nevoie de “personal”; poliţia îi tolerează pentru că “sunt peste tot în lume şi nu fac rău”. Ei şi-au repartizat oraşele: în Siracuza “lucrează” clanul din Dorohoi, în Catania, din Botoşani, la Messina, din Călăraşi şi îşi respectă frontierele cu orice preţ. Unii au chiar două “servicii”, ziua cântă din acordeon, seara sunt pe treptele bisericii. Toată familia este pusă la treabă, de la bunica la mama cu copilaşi, fiecare la locul lui, curaţi şi grăsuţi. Hm!
În toate hotelurile prima întrebare este “de unde sunteţi?”. La răspunsul “din România” s-au iscat zâmbete largi: cineva avea vânzătoare românce, altcineva construia ceva cu tineri tot romani şi patronii erau foarte mulţumiţi de calitatea muncii şi de seriozitatea românilor. Se cunoşteau în Sicilia chiar şi oraşele mari din România. Ura!
Caltagirone
Tocmai răsfoiam cartea “Cele 100 de minuni ale Italiei” şi mă îndrăgostisem de Caltagirone pe care nu-l găsisem în niciun ghid, când am vorbit cu prietenii noştri, menţionaţi mai sus. Le-am recomandat cu căldură să viziteze acest orăşel, ne-au ascultat şi nu au regretat.
Numit “La regina dei monti”, oraşul reconstruit după un cutremur puternic (1693) în stil baroc şi cu ceva urme medievale, s-a urcat pe munte şi este împodobit de culoare; ceramica colorată face parte din ziduri, frontoane, balcoane, stâlpii de lumină. Numit capitala ceramicii, aici se pot găsi minunate (şi scumpe) farfurii, vaze şi decoraţii. În fiecare a treia duminică a lunii aici are loc târgul de antichităţi şi spectacole de teatru de păpuşi; scara monumentală care urcă la Santa Maria del Monte leagă parta de jos de partea nouă a oraşului şi este mândria urbei. Foarte frumoase sunt şi parcul, Piazza del Municipio cu minunate palate şi Via Vittorio Emanuele, pentru plimbare, cumpărături, expresso şi… îngheţată neapărat!
Catania
Cu muntele Etna în cap, distrusă de o erupţie violentă în 1669 şi scuturat bine de cutremurul din 1693, Catania se încăpăţânează să renască. Chiar dacă piatra vulcanică neagră sau gri predomină în construcţii şi nu îi dă oraşului un aer prea vesel, este de văzut Via dei Crociferi, pe care sunt patru biserici şi Via Etnea, de la catedrală până la vulcan, principala arteră comercială, pietonală, pavată cu piatră vulcanică, plină de magazine, terase şi baruri, cu o agitată viaţă de noapte; bogata piaţă de peşte este cea mai veche şi mai mare din Sicilia. Specialităţile gastronomice locale sunt Pasta alla Norma (la Catania s-a născut compozitorul Bellini, autorul operei Norma), Arancini di riso şi Cassata Siciliana.
Messina
Cutremure şi molime (ciuma şi holera) au distrus acest oraş, aproape în întregime refăcut şi sistematizat ţinând cont de norme antiseismice (străzi foarte largi). Există însă, pe lângă modernele blocuri, o impunătoare catedrală, frumoase biserici, fântâni, monumente (nici nu se putea altfel în Italia), portocali şi arbori decorativi, plajă şi mare albastră, ambarcaţiuni. În Muzeul Arheologic Naţional sunt opere de artă de mare valoare; pictură, sculptură, teracotă, gravuri şi stampe, opere antice şi moderne, artă religioasă şi laică, bijuterii făcute manual, mobilier, monezi şi ceramică.
Situat între periculoasa strâmtoare Messina unde stâncile Scyla şi Caribda ameninţau corăbiile (caută pe Wikipedia) şi munţi, oraşul este aproape de Reggio – Calabria ale căror lumini se văd seara, dincolo de mare.
De peste tot se arată puternic, cu vârful acoperit de zăpadă, cu o căciulă de nori albi sau negri formaţi din gazele evacuate, Etna, vulcan activ. Compoziţia lavelor sale a determinat fertilitatea terenurilor cultivate în prezent cu viţă de vie, plantaţii de măslini şi migdali. Cu un teleferic se poate urca până la 2935 m unde este Observatorul Vulcanologic. Noaptea, în enorma gură a craterului se poate vedea fierberea infernală din interior iar răsăritul soarelui văzut de acolo este grandios.
Timpul a trecut repede şi cu folos iar în ziua plecării cine fumega duios? Tot Etna! Aşadar, strecurându-se printre erupţii, Lliana şi Matei au plecat acasă cu sufletul plin de frumuseţile văzute.
Costuri
Avion – 60 euro dus – întors / persoană Bacău – Catania
Bilete de tren de la un oraş la altul – 3,50, 4, 4,5 euro / pers.
Camere de hotel rezervate din decembrie – minim 60 de euro (Catania, fără mic dejun), maxim 85 de euro în Taorminia
Am început şi vreau să închei cu acelaşi lucru: prietenii noştri mi-au oferit informaţiile şi fotografiile, nu m-am îndurat să le las să doarmă în calculator şi cum vară se apropie, m-am gândit că ar prinde bine să fie cunoscute de iubitorii de insule în particular şi de Italia în general.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
