Motto: ce fac peștii când se adună?
Bancuri.

Articol din banc în banc

O să fac o scurtă, minusculă introducere pentru cei-care-n-ați-fost-uite-ce-ați-pierdut ca să fie clar ce se petrece în acest articol.

Ne-am strâns noi vineri seara gașcă faină sus la Hotel Cumpătu pentru un weekend de călătorit pe Valea Prahovei (nu știam încă despre noi că suntem gașcă faină, eram un pic stingheri în hol și ne aciuiam care pe langă care ne mai cunoșteam), zic, după frăsuiala de început, am lins conștiincios vreo două (trei?) zmeurate-afinate-coacăzate-vișinate (nu mai știu ce erau ele și ce eram eu) și ne-am dat drumul la… gură, bancuri și distracție. În toate serile, în mașini, la foc, la stână, a fost o atmosferă strașnică.
Eu îs așa o tolbă de bancuri, de la d-acelea seci la din acelea x-rated, de la Ion și Măria, la Alinuța, porcușori, ciobani, rabini, etc. (Numa scoate-mă la o bere și-o să vezi!). Din păcate, asta mă pune în situația ca-n bancul cu polițiștii care nu mai spuneau povestea bancului, ziceau direct numărul (116. Hăhăhhă. 236. Pfuaahaaha. etc) pentru că le știau pe toate. Așa că e greu pentru mine să aflu câte unul nou și bun. Gata introducerea, să începem dară: o poveste altfel,  în poze și bancuri, a unui weekend la Sinaia a unui călător pe Valea Prahovei.

Cum spuneam, la intrare în holul hotelului primim niște băuturică-zmeurică. Hop, una, hop, două în jos, la vale, în stomac…

– Mai doriți una domnișoară?
Mai dorim că face cinste Hotel Cumpătu. Dar nu mai mult de două să nu pățim ca-n bancul cu sarmalele, să nu iasă cina la plimbare să-l cunoască și ea pe hotelul ăla care face cinste.

La intrare, ne priveau serioși niște încornorați… (imposibil de spus toate bancurile cu încornorați.) Mai bine le cânt: „Nu e plăcere pe lume mai mare/Decât vânătoarea în munții Carpați / Să prinzi căprioara s-o bagi în tufiș / Să nu te vadă cerbul…”

Ei na, m-am încurcat, nu erau căprioare, iar continuarea cântecului numai după 12 noaptea.

Apropo de cină, mâncarea a fost extraordinară și la hotel, și la stână (imediat zic și cu stâna), așa că toate intențiile mele bune s-au dus unde și-a înțărcat mutu iapa. (Mă mai gândesc, cred că știu și bancuri cu iepe). Știu cu cal.

E sec. Bancul, nu calul:

Un om avea un cal.
Și?
Și calul n-avea nimic împotrivă.

Cât despre servire, nota 10 cu felicitări, ne-au stat ospătarii la dispoziție pentru orice dorință. Cam așa:

Ospătarul către client:
– Doriți ciupercuțe?
– Nu, mulțumesc, mie îmi place să mi le culeg singur.
– Nicio problemă, vi le pot împrăștia pe podea!

A doua zi, dis de dimineața, am pozat munții, am aburcat în mașini (singurul care-mi vine în minte e ăla cu ciobanul și portiera, zău, prea se potrivește… dar tot cu prostioare e!) și ne-am hurducat conștiincios până sus pe creasta Baiului și apoi la stâna Zamora.

Pe drum, distracție și chiuituri, cântat în mașini, ba chiar și „comandantul” șirului de jeep-uri de la Escapade Aventura Park mai făcea glume, le auzeam prin stație:

– Vă rugăm să vă uitați în valea din stânga unde puteți observa un stol de delfini…

Sau așa ceva.

Am ajuns într-un final la stâna Zamora. Bulz, oaie, slană, urdă, mânz, afinată, pastramă și alte cuvinte grele ne-au întâmpinat acolo. Porc. Un banc cu porcușorul isteric doriți?

Porcușorul isteric în autobuz tren este rugat politicos de o doamnă să închidă geamul pentru că e frig afară.
– Nu vreau! Țipă el, isteric.
Doamna insistă de vreo cîteva ori, porcușorul se ridică, bufnește, trântește, închide geamul și zbiară:
– Na!! e mai cald afară acuma?!

Pe drum, ’napoi, cu jeep-urile. Îmi iese o glumă, de inspirație proprie: de la atâta hurducătură, îmi sare bulzul de-abia mâncat de jumate de metru în sus, de clămpăneam prin mașină precum câinele după muște, încercând să-mi prind îmbucătura înapoi.

Când ziceam c-am terminat cu greul și zdruncinătura, hop în parc la aventură. Pe undeva pe drum printre șleauri și coclauri am pierdut din curaju-mi bătăios și-am hotărât că mă dau doar pe un traseu de dificultate medie, cocoțată prin copaci, simțind în același timp cum mă străbate val după val de regret pentru că m-a apucat acrobația (bre, jur, eram sus!) și cum îmi testez și aprob teoriile evoluționiste: numai dacă te tragi din maimuță faci de bună voie așa ceva.
Bancul cu nebunii care vor să evadeze, sar 99 de garduri dintr-o sută, după care stabilesc că au obosit și se întorc la ospiciu, nu mă ajută deloc: aici n-ai loc de întors! Tot înainte, tovarăși, că înainte era mai bine!

Alți colegii au tras și cu arcul, dar mai bine să nu ne ducem în zona aceea de glume.

Pe final de sâmbătă am ajuns la castelul Cantacuzino. Aista-i așa de frumos că n-ar trebui să fac bancuri, dar dacă tot m-am stârnit, nu mă pot abține.

Înăuntru, în castel, un restaurant (de mare clasă), pe perete, un tablou.

(-Țigane, țigane, e-on gandac pă părete!!! țipă piranda.
-Dar ce-ai vrea fa să hie, un rembrandt?!)

Și-n restaurant, un chelner:

-Chelner, ai picioare de broască?
Chelnerul, iritat:
-Nu domnule, așa merg eu!

Promit, promit solemn că scriu frumos și serios despre castel, data viitoare, e prea fain să nu fie povestit pe îndelete. Și poate o să mă completeze și Roxana, am aflat că între timp, mânată de poveștile pe care le-a auzit, a fost și ea să-l viziteze.

Ultima vizită a fost la Cramele Halewood în Azuga, duminică dimineață. Din nou un loc despre care o să revin cu drag, iar tu trebuie să știi că nu e de ratat data viitoare când ești pe Valea Prahovei.

Pentru că n-am momentan în baza de date niciun banc cu vin, regi sau crame, încercăm unul cu fumatul, că tare mi-a plăcut inscripția asta:

Dacă doriți să aflați mai multe informații despre cancerul de plămâni, vă invităm să continuați să fumați.

(bancuri cu urși sunt prea multe, ar fi prea facil)

Pe final, la plecare, mai pozez prin hotel. Un arici. Din păcate bancul cu ariciul nu pot să-l scriu, e cu mimat.  Poza mea e cam neclară, așa că o folosesc pe aceasta (Mersi Carmina!). Irelevant că țepoșenia nu e chiar arici, interesant e bancul, zău.

Și, dacă tot vorbim de animale, știți vreunul cu o veveriță și cu o pușcă?! (sau ce păcatele mele o fi rozătoarea aceasta.)

Cam asta a fost, pe puncte și sub-puncte, o să revin cu detalii pentru că locurile pe care le-am văzut merită să fie cunoscute și apreciate de noi toți.

Cât despre întorsul acasă, prin traficul de pe DN1… un singur lucru se poate spune:

Merge porcușorul isteric, și merge și merge, peste 7 mări și 7 țări, 7 lacuri și păduri, 7 orașe, 7 cetăți și 7 regate, 7 dealuri și pășuni, 7 creste înzăpezite, 7 câmpii și 7 codri întunecați, trece peste 7 izvoare și 7 poteci, ajunge la castelul său, se duce în camera sa, deschide geamul, se uită în urmă și zice:
– Să-mi bag p*, departe locuiesc!

Gata. Sau stai. Mai vrei?

PS: Mulțumiri extra lui Sorin care mi-a dat ideea să scriu articolul așa și pentru poze, și lui Petruș care a lansat sintagma #bancuridebusiness, spunând  un banc ce desigur n-avea nici în clin nici în mânecă cu afacerile. Sau mă rog, avea așa, cât de-un nasture…

PPS: pentru că acest articol are multe, dar multe inside jokes, dintre care unele lăsate neterminate, îți propun așa: hai să ne vedem într-o după-amiază sau seară la un pahar de vin și-o sesiune de bancuri. Da, da, cu tine vorbesc.
Lasă un comentariu, poate ne adunăm mai mulți și stabilim o seară și o oră.
Propun așa: cui îmi spune un banc bun pe care să nu-l știu, îi dau o bere. Dacă zic eu un banc bun, îmi dai tu o bere. Nu, stai, nu e bine, o să mă ambetez. Mă rog, mai stabilim noi detaliile. Dar eu sigur dau una dacă îmi zici unul nou.

Mai multe poze din weekendul cu pricina, aici.

Evenimentul  #CalatorPeValeaPrahovei  și sesiunea de bancuri nu s-ar fi întâmplat și nu s-ar fi povestit niciodată fără:

Turismmarket  – care a organizat cu multă grijă și inspirație toată tevatura asta.

HotelCumpătu  – care ne-au pus la dispoziție ariciul, zmeurata și un loc foarte primitor de odihnit oase obosite după alergat pe munte.

Escapade Adventure Park Zamora – care ne-au obosit oasele pe munte și prin copaci.

Produse Traditionale Zamora – Lăsați orice speranță de dietă, voi ce intrați!

Cramele Halewood – care ne-au oferit un început de duminică princiar la degustat de vinuri spumante.