201,8 kg

201,8 kg

Au trecut exact două săptămâni de când am declarat public şi în echipă că ne vom schimba stilul de viaţă, alegând să facem mai multă mişcare şi să mai dăm jos din totalul ăsta de kilograme pe care îl vezi în titlu. De ce şi cum ne-am propus poţi să vezi în articolul anterior, ce am făcut concret în astea două săptămâni raportăm cu sinceritate mai jos, pe rând.

ROXANA

Încep eu, că tot am venit cu ideea şi am deschis discuţia. Ca să te scap de suspans, la mine s-au scăzut 1-1.5 kg, în funcţie de zi şi toanele cântarului. Asta a fost partea uşoară, se înţelege. Întotdeauna primele kilograme se dau mai uşor jos. Dar nu asta a fost prioritatea numărul unu. Mi-am propus mai ales să fac mişcare în fiecare zi, să mă opresc din mâncat la ora 20:00, să nu mă chinui cu vreo dietă, dar să ţin cont de nişte idei de bun simţ. Am mai greşit uneori cu ora exactă sau cu dimensiunea porţiilor, m-am mai trezit că mâncasem cam mult chiar dacă era relativ dietetic. Dimineaţa m-am răsfăţat cu iaurt normal (nu degresat) cu musli, stafide şi miere, am mai ciupit câte o bucată de ciocolată (amăruie), am mâncat zilnic un fruct, maxim două (au şi astea zahăr) şi doar pe munte am mâncat pentru prima dată pâine, în toate astea 14 zile. Chiar şi în deplasare – pentru că am participat pentru 3 zile la o conferinţă, am încercat să respect aceleaşi reguli, să aleg şniţelul dacă nu aveam altceva, dar măcar să-l combin cu salată, nu cu cartofi prăjiţi, să ignor pe cât se poate dulciurile. Iar dacă m-au prins ore târzii flămândă, m-am resemnat cu o supă sau un iaurt normal. Ciucas DSC_0142Deci n-am suferit foarte tare. Ba colac peste pupăză, am băut aproape în fiecare zi un pahar cu vin sau o palincă atunci când mi s-a dat pe la nas :). Apă n-am băut nici acum câtă zice lumea că trebuie, dar mi-am tot făcut ceaiuri de plante, combinaţii diverse. În concluzie, cu toate micile abateri, sunt mândră de cum m-am stăpânit şi că am lăsat în urmă măcar un kilogram.

De mişcat am mişcat mult, trebuie să mă laud, în fiecare zi. Am alergat în parc, atunci când n-a fost prea frumos afară am făcut gimnastică în casă, am profitat de cardul Coolbuy Club şi m-am dus la câteva ore gratuite la WorldClass, unde am încercat mai multe variante de clase, de la Body Pump cu greutăţi până la Yoga. Mi-a plăcut enorm la sală, mi se pare grozav să fac mişcare pe muzică şi să mă mobilizez prin efectul de turmă :D, dar, din păcate, încă nu îmi permit un abonament permanent şi nici timpul pe care mi-l fură dusul şi întorsul. Punctele culminante au fost urcarea de joi, la Măgura şi ieşirea de duminică, până pe Vârful Ciucaş şi înapoi, momente în care mi-am dat seama, dacă mai era nevoie, că am ales să fac ceva pentru sănătatea mea la timp. Vorba lui Alex, de la o vârstă în sus nu îţi mai pui problema dacă poţi, îţi pui problema dacă vei mai putea vreodată. Eu sper ca prin antrenament, voinţă şi perseverenţă să ajung pe vârfuri şi mai înalte, fără să am senzaţia că o să mor de inimă, ca fraiera, acolo în iarbă.

LORENA

Nici la mine n-a lipsit mișcarea în perioada asta: în zilele în care n-am reușit să ajung la sală pentru porția de abdomene, cardio și alte exerciții am compensat cu mersul pe jos sau pe bicicletă. A fost o vreme ideală pentru bicicletă sau alergat și am constatat cu bucurie că din ce în ce mai multe persoane fac mișcare în aer liber. Am observat că jumătatea de oră de pe banda de alergat mi-a sporit rezistența la efort, pot să merg în pas alert sau să urc o pantă cu destulă lejeritate.

În ceea ce privește alimentația, pot spune că am fost mult mai atentă la ce mi-am pus în farfurie. M-am ferit de cartofi și paste și de mâncatul seara. Am redus și cantitatea de fructe, care mie îmi plac la nebunie, prin urmare am ales să mănânc un măr sau o banană mică pe post de gustare sau dacă mi se făcea foame după sală. Tot ca gustare mai mănânc migdale hidratate sau beau un pahar cu chefir sau lapte bătut. Apă nu mai beau așa multă în perioada asta când se răcește afară, dar compensez cu multe ceaiuri. La kilograme nu raportez decât unul în minus, dar perseverez.

Duminica trecută am fost la un seminar de nutriție ținut de Valentin Vasile, inițiatorul programului Limitless Workout. Deși tema seminarului se referea la alimentația adecvată pentru păr, unghii și piele sănătoasă, discuțiile s-au îndreptat tot spre ce ar trebui să mâncăm pentru a pierde în greutate, a fi în formă și a ne simți plini de energie. Nu s-au spus lucruri noi, sunt sigură că regulile de bun simț ale alimentației le știm cu toții și că măsura în toate este cheia succesului. Mai puține alimente procesate, mai puține zaharuri, făinuri, grăsimi și, nu în ultimul rând, mai puțină sare. În schimb, trebuie să mâncăm mai multe alimente proaspete (fructe, legume), carne slabă, pește și lactate de calitate. După cum ziceam mai sus, toate-s vechi și nouă-s toate, teoria o știm cu toții, practica ne omoară. Însă, rezultate fără efort nu se pot obține așa că e musai să ne mobilizăm.

INA

Sunt cu moralul pe sus, ca motanul cu coada. Nu m-am dezamăgit încă, nu m-am păcălit, nu mi-am oferit zăhărele la psihic de genul „nu m-am dus azi la sală, las că ma duc mâine și să vezi mâine ce fac!”. Ba din contră, am fost cuminte, am fost și azi la sală, și peste două zile, și tot așa.

Promisesem data trecută că îmi pun un obiectiv SMART, și m-am gândit așa: îmi propun să merg la sală de cel puțin trei ori pe săptămână în următoarele 4 luni, într-un mod organizat (adică, exact cum ziceam mai sus, nu de genul ”las pe mâine că poate atunci am timp”, ci mai degrabă pe tipicul unui curs, sau oricărei alte activități la care prezența e obligatorie: luni, joi, și-n weekend. Sau așa ceva, ai prins ideea),  astfel încât la sfârșitul acestor 4 luni să fi transformat această activitate într-un obicei… numai bun de perpetuat.

Deocamdată m-am ținut, și-ncă bine, aseară am fost la a șasea ședință.

Observi probabil că spre deosebire de celelalte fete, n-am zis nimica de mâncare, diete, abținut, înfometat, pieptuț de pui la aburi cu broccoli și iaurțel degresat.
Sunt două motive aici.
Unu: nu-mi plac dietele. Câte muieri de pe Titanic și-or fi refuzat prăjitura de la desert, și cu ce le-a ajutat?! Pe principiul ăsta, nu-mi plac dietele! Ca să nu mai zic de cele în care numeri calorii, fire de pătrunjel și grăunțe, tai foaia de salată în pătrate cât confetti-ul, ca să ajungă, etc. Mie îmi place să mănânc, să experimentez, să gust, la restaurant nu mă pot abține să gust mâncarea comesenilor, ba și pe la celelalte mese dacă s-ar putea.

Doi: mai mare inepție nu cunosc,  decât să iei o dietă de pe net, sau de la colega, sau din vreo revistă, și s-o aplici fără cap și fără discernământ, pe un organism diferit, cu un metabolism diferit, etc. Nu intru în detalii, nu e domeniul meu de expertiză, dar tocmai pentru că nu e, mi-ar trebui să vorbesc cu cineva care știe despre ce e vorba.

Însă azi dimineață, după un weekend îmbuibat la Sinaia (o să povestesc cât de curand,) m-am suit pe cântar de dimineață, cu unghiuțe tăiate, păr scurtat, nasul suflat și am realizat: îmi place, nu-mi place, trebuie totuși să fac ceva și pe direcția asta, că nu se mișcă nimica: 67,1. Până data viitoare îți zic ce-am hotarât.

Asa nu
Asa nu
Nici asa
Nici asa

Greul?

Cât e de greu? Vorbeam acum câteva zile cu cineva care zicea că e tentat să meargă și el la sală, dar nu s-a hotarât încă… I-am spus că mie mi-a luat ani să mă hotărăsc. Ani de zile, mai mult iarnă de iarnă, că atunci sunt mai nemișcată, mi-am imaginat despre mine cum o să mă apuc să redevin o persoană care face mișcare (ca atunci în tinerețe, am povestit data trecută).
Momentul când trebuie să mă ridic de pe canapea să mă duc la sală, e greu. Și am tot ce îmi trebuie: sala peste drum de casă, ieftină, prietena care să tragă de mine (cum trag și eu de ea), plus Roxana și Lori care par deocamdată mai hotărâte decât mine.

Momentul în timpul antrenamentului, când simți că nu mai poți, că s-a dus și respirație, și vointă, și putință, când împing sau trag de vreo fierătanie, e greu. Câteodată continui, câteodată obosesc și mă opresc. Am citit că nu devii bun decât insistând pe ceea ce nu faci bine, nu pe ceea ce faci bine dintr-o activitate. Drept pentru care mă chinui cu alergatul. Chinui fiind cuvântul de bază.

Iar momentul când vrei să te așezi pe saltea, în poziția ”patru labe” ca să faci nu-știu-ce exercițiu de brațe, și vrând să te sprijini pe fideaua fiartă care îți servea altă dată drept mână, ajungi brusc și neașteptat cu dinții pe respectiva saltea, e de-a dreptul hilar.

Cam asta despre noi, mai erau câteva fete care se oferiseră să ne fie alături şi să-şi împărtăşească experienţa, le aşteptăm aşadar în comentarii. Şi aşteptăm încă şi domnii, atât pe cel din echipă cât şi cititorii! 🙂

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.