Cel mai mult iubesc România atunci când călătoresc

Țara asta a noastră e tare dulce-amară. Suntem neamul lui haz-de-necaz, vorba cuiva, dacă n-am fi fost în stare să râdem de noi, o luam razna pe pereți de mult.

Motive de necaz sunt multe, însă devine din ce în ce mai greu să faci lumină în hățișul generalizărilor și clișeelor. Nici nu vreau să le menționez. Le știi. Din acelea despre cum e la noi atâta de nasol și la “ei” atâta de bine.

Așa să fie?

Îmi aduc aminte bine, dar bine de tot, cum credeam eu că este “afară” față de cum este la noi, probabil pentru că m-am apucat de călătorit în străinătate relativ târziu, pe la vreo 25 de ani. Credințele mele, bineînțeles, se învârteau lejer printre utopii cu câini cu covrigi în coadă și trotuare lustruite, sclipind de curățenie, cu oameni fără griji și fără apăsări.

Încet, încet, am ajuns să-mi reașez credințele despre țara mea, și în bine și în rău. Bineînțeles, după ce am ieșit în stânga și-n dreapta și am dat cu nasul de adevăratul  “la ei”. Am văzut trotuarele lustruite, o, da. Le-am văzut și mizeria. Și oamenii, fără grijile gri care ne apasă pe noi aici, câteodată chiar zi de zi, dar și fără chef și voie-bună. (Știi că francezii sunt printre cei mai nemulțumiți europeni?)

Încerc să îți povestesc câteva aspecte adunate, disparate, fără o logică a povestirii. Câteva, așa, strânse de pe drumuri.

Nu e scump ce-i scump, e scump ce-mi place mie

Știi desigur campania aceea cu De ce nu vii încoa (scuzați traducerea, parafrazez), în care se povestea cam cât de ieftină e o bere la noi comparativ cu apa lor. Păi bea matale o bere în Paris, spre exemplu. În Geneva. Unde prețul crește în funcție de intervalul orar la care te hotărăști să te apuci de băut. Câți euro crezi că dai pe ea? La noi, în centrul vechi, găsești și la 4 lei. Hai, 5. Uite-așa! Sic.

3-4 Euro, cat sa fie...

3-4 Euro, cat sa fie…

Să nu mai intru în povești cu taxe, parcări, amenzi, dări, chirii și ce mai plătește cetățeanul dintr-o țară civilizată. La noi e mai ieftin. Sigur că dacă ne gândim cum se strâng dările respective și ce primește cetățeanul neamț sau austriac sau francez pentru dările lui, e o altă poveste. Dar până să-l convingi pe român că e mai bine să plătească o taxă, va mai trece cale lungă. Nouă ne place ieftin. Și dacă se poate, gratis.

La noi e mizerie

Desigur. Și, prin decret național, s-a și instituit un coș de gunoi pe Valea Prahovei, unde se adună la grămadă pet-uri, resturi de la grătare, hârtii aruncate pe jos și mașini.

Piata Constitutiei de Revelion

Piata Constitutiei de Revelion

Mda, că “la ei” o fi curat. Am avut un mare șoc prima oară când am fost în Amsterdam, eram undeva în centru, pe lângă un fast-food căruia nu-i voi scrie numele. Pe trotuar – o mizerie de nedescris, mai ceva ca-n spatele blocului la mine (am vecini care aruncă resturi menajere pe geam, arunca-și-ar mâinile cu ele odată să și le arunce!).

La fel în Frankfurt, în zona mai cosmopolită a orașului. În cartierele preponderent locuite de nemți, nu zic, era curat.

A,da. Și să menționez și Parisul? Ți-am zis aici cum e…

România – inima Europei

Umblă zilele astea prin online un articol despre cum suntem noi cei mai inimoși și mai calzi între oameni. Om fi, eu știu?

Ce știu clar e că am tot mers prin țări de-acestea vestice, Germania, Austria, Elveția. Când am făcut pană pe marginea drumului, pe lângă Mariazell, n-a sărit nimeni să mă ajute. Când am căutat de mâncare pe la zece seara în Geneva, puteam să dau cu tunul pe străzi. Nu era țipenie de om, nu tu restaurant cu bucătăria deschisă, nimica. Păi ia învârte-te tu  prin centrul vreunui oraș mai mare din România pe la zece seara. Ei, cum e? Nu mai zic de centrul Bucureștiului, centru isteric la orice oră.

Dar atunci când am ajuns eu cu motorul într-o noapte rece, udă fleașcă, la recepția unui hotel din Lago di Misurina? Doamna recepționeră insista să-i dau actele, iar eu insistam să aibă oleacă de milă, să mă schimb și să fac un duș înainte, pentru că  e puțin probabil să pot găsi prin bagaje cu mâinile vinete și tremurânde unde dosisem actele să nu mi le plouă.

Dar noi n-avem infrastructură!

N-avem. Și e aberant ce se întâmplă cu prețurile și termenele de livrări la autostrăzi. Cum o fi la alții?

Drum pe langa Dunare

Drum pe langa Dunare

De data asta o să te duc un pic în Est: am plecat astă-vară cu motorul în Rusia. Până acolo, am cotit-o prin Republica Moldova și Ucraina. În Moldova, în fix prima zi după ce ieșisem din țară, era să-mi las oasele pe un drum în construcție, numa piatră și nisip era, și complet nesemnalizat. Restul drumurilor au fost mult mai bune. Valuri, găuri, denivelări, drumuri bombardate, pe toată bucățica de Moldovă pe care am colindat-o.  Iar în Ucraina? Deși toată lumea zice că acolo e dezastru pe străzi, am prins și șosele bune, dar și mai proaste și vălurite. Însă, pe-o autostradă, semnalizată pe hartă ca fiind autostradă, am găsit așa: trecere de pietoni. Loc de făcut la stânga. Bicicliști. Vânzători de fructe așezați pe așa-zisa bandă de urgență.

Desigur nu pe ei trebuie sa-i  luăm drept model, dar aș vrea ca atunci când spunem “noi n-avem”, să punem un pic lucrurile în perspectivă.  (PS, mi-a șoptit o păsărică, rezidentă în Austria, că pe la ei pe la țară sunt drumurile fix exact ca la noi. Vaaai, dar se poate?)

Iarna nu-i ca vara

Ia hai să ne uităm și la aspectele pe care noi, ăștia care păcat-că-populăm-țara, nu le putem schimba. Domnule, la noi când e cald, e înfiorător de cald, nu se poate trăi, iar iarna ne îngroapă munții de zăpadă. Nasol, ce să zic.

Însă nu așa ca în Bangkok unde, spre exemplu, diferența de temperatură  e de la vreo 50 de grade afară, la 16 în orice încăpere în care funcționează un aer condiționat. În 4 zile aveam gâlcile cât papaya.

Dar m-am dus prea departe. Uite mai aproape, în Franța, acum câțiva ani, eram în delegație în Monthlery, la vreo 30 de km de Paris. Ghici cine-a mers pe tocuri doi kilometri jumătate prin stratul de zăpadă, pentru că se blocase tot traficul, toate șoselele, era stare de urgență națională, erau oameni care dormeau prin școli, ce să mai, dezastru! Singura mea șansă și a colegelor mele era să prindem un tren care ajungea înapoi în Paris, unde-aveam și noi hotelul. Ah, n-am zis. În 10 cm de zăpadă se afundaseră șoferii francezi. D-aia afânată.

Dar de prietena mea din Bonn, care ni se plânge mereu că la ea sunt 18 grade când la noi sunt 30, și 3-4 grade când la noi sunt 15? Sigur că și noi o invidiem când îi raportăm vara cele 46 de grade din București…

Iarna la Plaiul Foii

Iarna la Plaiul Foii

Limba noastră-i o comoară în adâncuri îngropată

Uneori la așa mare adâncime, că de-abia se mai găsește.  Mi-am mai povestit eu of-ul aici. Nu puteam să zic de România fără să mă leg de unul dintre aspectele ce ne definesc ca români. Ia uite o idee ieșită din comun: oare dacă am avea vorbirea și uzul limbii române ceva mai îngrijite, am avea și o țară mai îngrijită?

Coloana infinitului la sat

Coloana infinitului la sat

Să fii civilizat, să trăiești într-o țară civilizată, costă. Te costă libertăți, te costă timp, cere efort. Ar fi mai bine să fie curat și la noi în țară? Da, ar fi bine să facem. Ar fi bine să avem și noi străzi, monumente istorice renovate, nu demolate? Da, așa ar trebui să facem. Ar fi bine să avem și noi o țară din aia civilizată? Ah, dar ia zi drag roman, respecți regulile și legile? Ești civilizat pe stradă și în casă? Dar așa, tot timpul, nu cum ne zicea cineva de curând – “eu nu arunc gunoi pe stradă, decât mucul de țigară…” că vorba aia, românii, cei care facem țara asta să fie așa cum este, suntem tot noi. Eu și cu tine. Uite-așa.

Mie îmi place țara asta. Îmi place să trăiesc în ea. Îmi pare rău când vin dintr-una mai dichisită și mă gândesc că s-ar putea și la noi. Îmi plac oamenii, petrecăreți, inimoși, frumoși. Și cunosc din ce în ce mai mulți oameni frumoși. Și iarăși știu că sunt mulți care nu-s așa.

Îmi place să mă plimb în țara asta, de-a lungul și de-a latul, deși uite, când mă duc cu motorul într-o țară vestică mă simt infinit mai în siguranță decât aici.

Transfagarasan

Transfagarasan

Și îmi place mult că de când am început să călătoresc îmi înțeleg și apreciez țara mai bine.  Vrei să-ți spun un secret? De câte ori mă gândesc dacă m-aș muta din țară, de atâtea ori îmi spun că da, sigur aș încerca, dar numai așa, pentru 6 luni – un an. Oare ce o însemna asta? Uite o variantă de răspuns aici.

 

Acest articol face parte din campania blogosferei  românești de călătorii pentru evidențierea  unor motive care ne-au făcut să ne apreciem mai mult țara și locurile de baștină. O fi bine la alții, dar e bine și la noi! La mulți ani, Romania!

Te invit să citești celelalte articole publicate în cadrul campaniei aici:

Dacă ţi-a plăcut, abonează-te la newsletter şi primeşti cele mai frumoase articole din LumeaMare, o dată pe săptămână!

* indicates required



Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.

13 Comentarii la “Cel mai mult iubesc România atunci când călătoresc”

  1. […] I’s blog, Plăcerea de a călători, Enciclopedia călătorului independent, Funtur, Călător în Africa, Trans-Ferro, Foto travel, Ioana călătoreşte, Elena Cîrîc, La înălţime, ParAvion, Lumea Mare, […]

  2. […] LumeaMare.ro – Cel mai mult iubesc România atunci când călătoresc […]

  3. […] Lumea Mare –  Cel mai mult iubest România când călătoresc […]

  4. oltea says:

    Aşa, Ina. Mă bucur să te aproape-cunosc. Avem bubele noastre-n cap, dar le au şi ei pe-ale lor. Ale noastre cred că-s mai uşor de suportat că am crescut cu ele, ni s-au ţesut în urzeala sufletului. Să-mi fie cu iertare că mă auto-citez, dar mi se pare că rezumează cel mai succint şi ideea de la tine din articol şi pe cea a unui articol pe care o să-l scriu pe site-ul meu ca urmare a zecilor de întrebări “De ce (beep) ne-am întors în ţară” după ce prinseserăm rădăcini frumoase în Austria. Dacă nu au juma’ de oră să le spun povestea câinilor fără covrigi în coadă le răspund simplu: am emigrat din România la Mai Bine. Ne-am întors în România după 15-16 ani, tot la Mai Bine. Dar cu o altă definiţie a binelui.
    Şi ca PS. Mi-a spus-o un austriac care a apucat să ne ştie un pic mai bine: dacă era poporul austriac în locul poporului român, ar fi mierlit-o de mult…

  5. […] Ina, Lumea Mare – Cel mai mult iubesc România atunci când călătoresc  […]

  6. […] lumeamare.ro  http://lumeamare.ro/2013/12/01/cel-mai-mult-iubesc-romania-atunci-cand-calatoresc/ […]

  7. […] lumeamare.ro – Cel mai mult iubesc România atunci când călătoresc […]

  8. Ghiocel(a) says:

    Da, Ina, asa e, sa nu ne lepadam de Romania! Sa-i iubim natura si oamenii care au putere si voință să facă ceva nu numai pentru burdusirea buzunarelor personale (sunt cațiva!). Sa facem și noi fiecare, ce putem pentru binele natunii! (Pacat că nu putem scadea t.v.a ul si numărul colosal de impozite pentru firmele private.) E adevarat, o țară perfecta nu exista. Numai ca, vestul așa imperfect, pleacă cu bubele de la un anumit nivel.Insa, cand cade, o face mai de sus ca noi si îl doare mai tare. În legătura cu situatia asta suntem avantajati si rezistenti, „sus” e departe. Altfel, am fi fost dizolvati de mult. Oricum o iei, cand te intorci din lumea larga, ai sentimentul ca esti acasa.

  9. Ina says:

    Draga Oltea, mare dreptate ai. Avem. Sunt mai usor de suportat pentru ca Ni le stim. Pe-ale altora nu le stim, e greu sa le interiorizam. Ah, si sunt de acord cu austriacul tau.

    Ghiocela, dar niciodata nu ma lepad! Ba, ma chinui sa fac ambasadori pe unde ma duc, ultima oara am reusit cu un prieten care n-e vizitat tara de cateva ori, si l-am facut sa promita ca atunci cand se intoarce acasa o sa spuna ce-a vazut si cum i s-au parut romanii. Am reusit, s-a indragostit de Romania, si acum propovaduieste despre cat de faina tara avem. Nici nu mai trebuie sa spun ca este dintr-o tara vestica, mult-ravnita de noi…

  10. […] nici ziua, cu oameni de pe două (sau mai multe?) continente care urează la mulţi ani României de ziua ei şi cu poliţişti corupţi. Totul într-un vârtej de râs şi întâmplări halucinante (3 zile […]

  11. VASILE says:

    Si eu am plecat cu o viza de turist prin 2001 in Barcelona si de atunci tot aici locuiesc.
    Scrii frumos ce sa zic. Am fost si in Frankfurt, in Zurich, in Utrecht si peste tot este si mizerie si curat. Ca si la noi de altfel. Nu cred ca se trateaza de a face sau nu mizerie ci mai ales cei care sunt platiti sa faca curatenie sa o faca. Locuiam in Bucuresti la casa si imi venea sa râd (pentru a nu exploda) de tiganii gunoieri care zbierau tare la 6 dimineata “gunoiuuuuuuuu bäää”.Daca tu nu-l scoteai la poarta trecea si ramaneai cu el. Daca scoteai gunoiul seara , cineva îti fura pubela (sîc). Sunt român.Iubesc Limba românä. Obiceiurile noastre frumoase dar tare mai sufar väzând gunoaiele de pe sus nu cele de pe strada. Când fiecare dintre noi vom face în asa fel ca binele comun (obshtesc)sa fie inaintea eu-lui atunci se vor vedea progrese. Pânä atunci peste tot in lume sunt läturi si porci, trandafiri si Eden-uri.

  12. Ina says:

    De acord tare cu lăturile și trandafirii, bine spus…
    Și eu iubesc limba română, mi-am vărsat la un moment dat un of aiciȘ
    http://lumeamare.ro/2012/12/05/da-ce-ba-nu-se-ntelege-articol-scris-de-mama-virgulelor/

Lasa un Comentariu

Comments links could be nofollow free.