La fel ca și oamenii, fiecare peșteră este unică în felul său. Că are formațiuni calcaroase mai mult sau mai puțin spectaculoase care îți pun imaginația la încercare, că adăpostește sau nu colonii de lilieci, că este înaltă ca o catedrală sau are galerii unde trebuie să faci pași de pitic pentru a înainta, tot are ceva care să o scoată în evidență față de celelalte.
Ca și surata ei, Peștera Muierilor sau a Muierii (am văzut că i se mai spune și așa) se află tot în Gorj (comuna Baia de Fier), fiind săpată cu hărnicie de râul Galbenul în stâncile sudice ale Parângului. Se pare că numele i se trage de la muierile (regionalism oltenesc ce desemnează femeile măritate) care se adăposteau aici împreună cu copiii și bătrânii atunci când bărbații plecau la luptă. În folclorul popular există credința potrivit căreia femeile care nu pot avea copii se pot vindeca de infertilitate vizitând această peșteră.
După Peștera Urșilor, este a doua în care am intrat pe o parte și am ieșit pe altă parte, distanța între intrare și ieșire fiind de aproximativ 1 km. Accesul se face din partea de nord, prin parcarea amenajată chiar înainte de intrarea în Cheile Galbenului, iar de-acolo se urcă maxim 10 minute până la peșteră.
Din cei aproximativ 7 km cartați de galerii dispuse pe 4 nivele, publicul poate vizita doar 940 de metri, restul fiind rezervație speologică. Crede-mă e suficient și atât, ai o grămadă de văzut în sectorul vizitabil. Speologii au încercat să dea nume cât mai inspirate diferitelor săli și formațiuni calcaroase: Bazinele Mici, Sala Altarului, Domul Mic, Bazinele Mari, Cascada Împietrită, Sala Turcului unde pot fi văzuți Turcul, Cadâna, Domul Mare și Moș Crăciun, etc. Fiecare personaj „carstic” are o tăbliță indicatoare cu numele său, așa că nu există riscul să le încurci între ele.
Cu cât te apropii de ieșire, galeriile se îngustează, așa că te lași pe vine și mergi în pași de pitic până în Sala Minunilor, unde numeroasele stalactite și stalagmite ca niște colți îți dau impresia că te afli în gura unui dinozaur uriaș.
În Galeria Urșilor, unde a fost descoperit un cimitir de schelete de urși de peșteră (183 de schelete complete) se poate vedea un schelet de urs de peșteră, foarte bine conservat. Tot aici, în anul 1952 a fost descoperit un craniu de femeie preistorică cu o vârstă venerabilă de 30 000 de ani, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători englezi să emită teoria că noi am fi fost primul popor din Europa. Craniul respectiv se află în prezent la Muzeul Antipa din București.
Peștera adăpostește și colonii de lilieci, care se ascund prin colțuri și galerii mai ferite ca să ierneze. Pe tavanul sălii cu guano (excremente de lilieci) se pot vedea urmele unei vechi colonii de lilieci. Din sala cu guano mai sunt doar câțiva metri până la ieșirea din partea de sud care te scoate pe o potecă ce coboară lejer prin pădure spre râul Galbenul.
Ghidul, deși mai puțin entuziast decât doamna de la Peștera Polovragi și mult mai rutinat în meseria sa, ne-a oferit totuși numeroase informații interesante. Cum ar fi aceea că Peștera Muierilor are cea mai lungă galerie vizitabilă din România, în Europa fiind pe locul patru, sau că este prima peșteră electrificată din România (1963) sau că temperatura este în jur de 9-10o, iar gradul de umiditate este de 30-40% într-un sezon secetos și de 70-80% într-unul ploios. Tot el ne-a spus de Sala Bolților, unde se găsește roca aceea spectaculoasă asemănătoare cu pielea de leopard (calcită pe numele său științific) și unde femeile torceau sau puneau inul și cânepa la topit în ochiurile de apă.
Peștera Muierilor este puțin mai amenajată decât Peștera Polovragi în sensul că turiștii merg în mare parte pe un culoar betonat și relativ bine delimitat. Traseul este lejer, excepție făcând porțiunile unde galeria se îngustează și unde trebuie să mergi aplecat sau pe vine ca să nu te lovești cu capul de tavan sau de vreun colț mai neprietenos. Mi-a plăcut cu deosebire una dintre replicile ghidului referitoare la această peșteră: natura a creat-o, Dumnezeu ne-a dat-o, iar noi va trebui s-o păstrăm.
Bine de ştiut:
- Biletul costă 10 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru copii;
- Taxa foto este 10 lei, iar cea de filmat 20 lei;
- Programul este 9:00-20:00 zilnic (în perioada mai-octombrie, ultima intrare fiind la ora 19:00) şi 9:00-17:00 zilnic (în perioada octombrie-mai).
- Accesul se face din oră în oră, un tur complet al galeriei turistice durând aproximativ 45-50 de minute.
Dacă îți place zona și vrei să rămâi peste noapte, îți recomand pensiunea la care am stat și unde ne-am simțit foarte bine: Pensiunea Andreea. Gazda este caldă și primitoare, iar spațiul este mai mult decât generos (parcare, loc de joacă pentru copii, fermă și livadă proprie, restaurant, bar, sală de conferințe, etc.).
Și-ți mai dau un pont: în centrul comunei Baia de Fier se află o cofetărie unde se fac cele mai bune prăjituri de casă și unde am mâncat cel mai bun ecler. Dacă nu mă crezi pe cuvânt, trebuie să mergi să încerci. De-abia aștept să-mi spui cum ți s-a părut.
Citește și despre alte peșteri din România:
Ghețarul de la Scărişoara
Ghețarul de la Vârtop
Peștera Urșilor
Poarta lui Ionele
Polovragi
Șugău
Valea Cetății
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
