Copilărie pusă la păstrare în München şi Praga (2)

Copilărie pusă la păstrare în München şi Praga (2)

Muzeum Hraček, Praga

După succesul fulminant înregistrat cu Muzeul Jucăriilor din München , nemaipunând la socoteală creşterea nestăvilită a colecţiei sale, nu e de mirare că Ivan Steiger a simţit nevoia să deschidă un nou muzeu. Și uite-aşa, tot cercetând şi gândindu-se la un loc vrednic de a-i adăposti preafrumoasele jucării, a pus ochii pe Castelul Praga (Pražský hrad). Astfel că în 1989 a avut loc, la etajele superioare ale castelului – într-o zonă cunoscută sub denumirea de „The Old Count’s Chambers” – inaugurarea Muzeului Hraček. Colecţia, cuprinzând unele dintre cele mai valoroase jucării europene şi americane vechi, este etalată în şapte săli şi şaizeci de vitrine care se întind pe două etaje ale castelului. Multe dintre piesele expuse sunt unicate, cele europene provenind, la fel ca la muzeul din München, în principal din Franţa și Germania.

În cazul în care vă trecuse prin cap vreo secundă că n-are rost să mai vizitaţi şi acest muzeu de vreme ce l-aţi străbătut deja pe îndelete pe cel din Marienplatz, odată ajunşi aici vă veţi felicita că nu aţi dat ascultare gândului cu pricina. Vă veţi desfăta privind o (altă) mare varietate de păpuşi, ursuleţi, jocuri, carusele, leagăne, animale exotice, circuri, grădini zoologice, trenuleţe, instrumente muzicale de jucărie, ornamente de Crăciun antice, figurine mobile sau imobile de tinichea, roboţi, drăcuşori cu faţa stacojie şi multe alte surprize, iar iubitorii de “Star Wars”, “Planeta maimuţelor” sau “Vrăjitorul din Oz” îşi vor dori (în van, din păcate) să plece acasă cu reproducerile fidele, la scară mai mică, ale eroilor lor preferaţi dintotdeauna. Pariez că veţi râde cu poftă la vederea porcuşorului-bucătar care prepară cu sârg ouă ochiuri, a ursuleţului roşcovan cu cheiţă care desenează un căţel (!) ori, şi mai şi, a matahalei verzulii pe numele ei faimos de Frankenstein care, în prag de a comite o crimă, îşi pierde pantalonii și, roşind fâstâcit, se grăbeşte să şi-i adune de pe jos. Mari mucaliţi creatorii ăştia de jucării, ce sa zic! 🙂

Dacă principala atracţie a muzeului din München este colecţia de ursuleţi, piesa de rezistenţă a muzeului Hraček o reprezintă păpuşile Barbie. Nu m-a surprins deloc să aflu că acestea au fost adunate de-a lungul anilor de nimeni alta decât fiica soţilor Steiger, Johanna. La aşa părinţi colecţionari, era de aşteptat ca pasiunea să se transmită, nu? Colecţia familiei Steiger numără în jur de 4.500 (!) de exemplare – incluzându-i pe prietenul Ken, surioara Skipper, verişoarele Jazzie şi Francie şi mulţi alţii – dintre care în muzeul din Praga nu sunt expuse decât 900 de păpuşi. Şi chiar dacă, la fel ca mine, nu v-aţi dat niciodată în vânt după păpuşile Barbie în ciuda faptului că la un moment dat te ispiteau de peste tot cu hăinuţele lor colorate şi lucioase, coafurile lor cochete şi accesoriile deosebit de atrăgătoare, vă asigur că merită să străbateţi etajul dedicat acestora, fie şi numai pentru a înţelege mai bine fenomenul Barbie şi frenezia care a cuprins mapamondul de la lansarea păpuşii din vinil în 1959 şi până în zilele noastre. S-ar putea chiar să vă placă câteva exponate ori măcar să vă recunoaşteţi uimiţi în faţa nemărginitei inventivităţi de care au dat dovadă creatorii Barbie.

Ce nu ştiaţi despre Barbie

Se numeşte Barbara Millicent Roberts (slava Domnului că i-au dat şi numele de alint Barbie! :-P), are 29 cm şi şi-a făcut debutul în public pe 9 martie 1959, la Târgul de Jucării de la New York, purtând un costum de baie cu imprimeu alb-negru. A fost inspirată de păpuşa germană Lilli, apărută pe piaţă în 1955 ca urmare a succesului avut de protagonista cu acelaşi nume a seriei de caricaturi desenate pentru revista Bild de către Reinhard Beuthin. Creatoarea păpuşii, americanca Ruth Handler, a descoperit-o întâmplător pe Lilli în cursul plimbărilor ei prin Europa şi a avut ideea de a realiza o păpuşă similară, dar mult mai elaborată, pe care a numit-o la fel ca pe fetiţa ei, Barbara. Timp de mai bine de cincizeci de ani, Barbie a ţinut pasul cu vremurile şi a oglindit, prin ţinută, coafură şi accesorii, mai toate curentele importante: de la flower power, pop art, disco şi până la mişcarea punk. A fost, pe rând, asistentă medicală, balerină, creatoare de modă, chirurg, stewardesă, bucătăreasă, pompier, jucătoare de baseball, majoretă, prinţesă, candidat la preşedinţie, jucătoare de baschet, atletă, pilot, ba chiar şi astronaut. Pentru realizarea păpuşii cu alură de fotomodel au servit drept model mai întâi Audrey Hepburn şi Jane Fonda, ulterior Cher şi Farah Fawcett. Majoritatea numelor sonore din industria muzicală, a filmului şi a modei au fost întruchipate de păpuşi Barbie: Frank Sinatra, Elvis, Michael Jackson, Gina Lollobrigida, Brigitte Bardot, Audrey Hepburn, Twiggy, Jane Fonda, Robert Redford, Neil Diamond, Marilyn Monroe şi, mai recent, Spice Girls, Westlife, Cher, Lady Gaga, Robert Pattinson şi mulţi alţii. Iar în ceea ce priveşte ţinutele de multe ori de-a dreptul extravagante ale păpuşii, credeţi sau nu, multe dintre acestea au fost create în exclusivitate pentru Barbie de importanţi designeri internaţionali de modă precum Yves Saint Laurent, Kenzo, Nina Ricci, Bob Mackie, Millicent Roberts (ia te uită, o fi rudă cu Barbara din povestea noastră? :-)), Christian Dior, Christian Lacroix, Ungaro, Pierre Cardin, Thierry Mugler, Guy Laroche sau Oscar de la Renta. Vi se pare o desfăşurare de forţe prea mare pentru o “simplă” păpuşă? Se prea poate. Cert este că Barbie n-a dus niciodată lipsă de admiratori, dimpotrivă, a stârnit pasiuni peste pasiuni timp de generaţii întregi. Prima Barbie, cea care purta un costum de baie dungat alb-negru şi putea fi achiziţionată pentru doar 3 dolari, a împlinit între timp 50 de ani şi valorează printre colecţionari nici mai mult nici mai puţin decât… 8.000 de dolari!

N-aş vrea să închei fără a vă spune că pe lângă muzeele din München şi Praga vă mai recomand neapărat şi Muzeul Jucăriilor din Nürnberg, Children’s Museum din Tallinn, Doll & Toy Museum din Helsinki şi Museum of Childhood din Edinburgh . Iar dacă în preumblările voastre prin lumea mare mai daţi peste vreun muzeu cel puţin la fel de „toyrrific” 🙂 ca acestea, chiar vă rog să ma anunţaţi şi pe mine!

Citeşte şi prima parte a articolului.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Ioana este filolog şi jurist, pasionată dintotdeauna de cărţi, călătorii şi limbi străine. Călătoreşte serios de acum vreo 5-6 ani, timp în care a văzut deja peste 130 de oraşe în 25 de ţări din Europa, America şi Asia. Îi place să ia pulsul locurilor vizitate participând la spectacole şi festivaluri specifice şi căutând oraşele mici care păstrează cel mai bine spiritul locului. Iubeşte pescuitul, teatrul, skiul şi înotul. Consideră că investiţiile ei cele mai de preţ sunt amintirile, iar călătoriilor le datorează unele dintre cele mai frumoase amintiri.