O să vedem Militarul Faraon – spunea LumeaMică aseară, fericită că mergem din nou la Teatrul Masca. Am izbucnit în râs şi acesta a fost doar începutul unei seri în care media de hohote pe oră avea să depăşească cu mult cotele normale într-o zi obişnuită de miercuri. Cum am mai spus-o în repetate rânduri, o piesă la Teatrul Masca este o invitaţie irezistibilă la veselie, o pauză binecuvântată de Zeii Comediei şi o schimbare de atitudine a ridurilor de expresie, cuta dintre sprâncene relaxându-se din prima secundă în care actorii intră pe scenă, în moduri de fiecare dată surprinzătoare.
Revenind, am fost aseară la Militarul Fanfaron, nu Faraon, adică acel personaj îngâmfat, lăudăros, care face prea mult caz de meritele sale şi visează doar să fie adorat şi admirat de toată lumea. Un fel de blogger, ca să o spun pe-aia dreaptă. Păi nu stăm noi în spatele tastelor şi ecranelor şi ne lăudăm cu ce facem, ce înfăptuim, ce am văzut, ce am mâncat, ce am …(bip)… Nu, despre asta n-am văzut prea mulţi să scrie. În fine, ideea e că ne cam lăudăm iar unii dintre noi, nu dau nume că nu e frumos, suntem şi cam îngâmfaţi. Dar Teatrul Masca ne iubeşte aşa cum suntem, prin urmare ne invită în fiecare an să le fim alături la o avan-avan-premieră. Ziua bloggerilor la Masca este, de fapt, o seară minunată în care ne aşezăm cuminţi în sală, reflectoarele pleacă de pe noi şi se îndreaptă către scenă şi culmea, ne simţim minunat acolo, în anonimatul întunericului.
Echipa de la Masca dă dovadă încă o dată de un talent neîntrecut în arta completă a teatrului gestual, folosindu-se abil de jonglerii, giumbuşlucuri, cântece, glume, jocuri de cuvinte, spontaneitate, inovaţie, creativitate şi o poveste încurcată care te ţine în priză o oră şi patruzeci de minute. Am doar o problemă: decibelii vocilor puternice care uneori mă obosesc. „E surdă?”, întreba un personaj aseară, în timpul piesei. Ei bine, nici eu nu sunt surdă, nu încă. Trecând peste asta ar mai fi una: timpul trece cam repede, o fi o şmecherie acolo în sală care comprimă minutele! Dar nu e, aşa se întâmplă când te simţi bine, fiecare minut pare mai scurt, dar ţine în el mai multă încărcătură pozitivă decât o oră de activităţi de rutină.
Aşa că Blogger, Faraon sau Fanfaron, oricine ai fi, dă o fugă într-o seară până la Teatrul Masca şi verifică şi tu teoria mea cu timpul. Dacă nu am dreptate poţi să mă strigi… fanfaroană!
Sursa foto: Teatrul Masca
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
