Castelul pierdut, fecioarele sinucigaşe şi midiile delicioase (1)

Castelul pierdut, fecioarele sinucigaşe şi midiile delicioase (1)

Cum să pierzi un castel? Că doar nu e batistă! Nici inel!

Sunt multe căi: îl construiești într-o zonă disputată și, odată cu pierderea ei în urma unor conflicte ori decizii luate de unii mai mari și mai tari ca tine, rămâi fără el1. Sau, îți cuceresc țara niște armate care te alungă și ți-l devastează2, ori regele este gelos pe frumusețea unei reședințe și ți-o ia după ce te bagă la răcoare3. Poți avea urmași incapabili să-l întrețină, atunci, ți-l vând ca material de construcție4. Este posibil să te alunge soția, după moartea soțului rege dacă ai fost amanta acestuia5. În cel mai rău caz îl pierzi la jocuri de noroc6.

Oricare dintre posibilitățile de mai sus este nefastă pentru o persoană, o familie și, în cel mai rău caz, o țară.

Cu aceste gânduri m-am îndreptat spre Balcic (Balchik, în bulgară), orașul răsfirat în pantă, la malul Mării Negre. Face parte din regiunea numită Cadrilater, deținută de România între 1913 și 1940 și pierdută. Bulgarii spun una, românii, alta, adevărul este în derivă pe undeva. Cert este că teritoriul aparține acum Bulgariei.

Era septembrie, șoseaua bună se așternea măginită de copaci, pe lângă lacuri, ogoare arate, pregătite pentru anul următor. Din grădinile de zarzavaturi gogoșarii lucioși aruncau ocheade roșu aprins. Era vremea recoltării legumelor de toamnă. Elicele uriașe ale crângurilor de eoliene mestecau aerul călduț al după-amiezii.

La 70 de km de punctul vamal, iată Balcicul, așezat sub niște coloși de piatră albă ce au dat numele de „Coasta de argint” acestui loc pitoresc. Nu-i voi face istoricul, sunt destule surse de informare ce se pot consulta, la nevoie. Voi spune numai că a trecut printr-o lungă frecție: greci, romani, popoare migratoare, turci, tătari, români l-au locuit și, un timp, a făcut, teoretic, naveta între România și Bulgaria, până în 1940 când a înțepenit la sud de Dunăre. Blocuri, vile, prăvălii, supermarketuri nu prea mari, case vechi, roase de vreme și vremuri, case noi, viu colorate, port, plaje, vapoare, un talmeș-balmeș balcanic. La înălțime, cu fața la mare, este „Cuibul liniștit”; o parte din istoria noastră, mai exact, un castel și grădinile lui, oglindesc o personalitate complexă, inteligentă, cultivată, cu înclinații vădite spre filozofie, literatură, pictură, muzică și politică, regina Maria a României, soția lui Ferdinand, făuritorul marii uniri de la 1918.

De ce „Cuibul liniștit”?

Regina Maria_1893Nepoată a reginei Victoria și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, regina a fost căsătorită la 16 ani în scop politic, pentru a întări o monarhie, cu un bărbat ce avea cu 10 ani mai mult decât ea, educat în aspru spirit militar. Relația dintre ei a semănat mult timp cu aceea dintre nucă și perete ceea ce nu a împiedicat apariția a șase copii: trei băieți – Carol, Nicolae, Mircea și trei fete – Elisabeta, Maria și Ileana. Prea exuberantă pentru severul Carol I a cărui personalitate dominantă făcuse din Ferdinand un om indecis, Missi a căutat și a găsit cu greu două oaze de liniște: Balcicul, unde a dorit să i se păstreze inima, după moarte (a stat aici într-un mic sarcofag, din 1938 până în 1940 când a fost repatriată) şi Branul.

Regina Maria a dorit nu doar un castel, ci un refugiu ideal unde să regăsească și câte ceva din ceea ce a admirat în numeroasele sale călătorii și șederi în lumea largă, cunoscută chiar din copilărie. Și-a folosit inteligența și imaginația, inspirată de resursele naturale ale falezei de la Marea Neagră, după ce, la 47 de ani, a primit în dar de la pictorul Alexandru Satmari un teren în Balcic7. S-a născut un domeniu ce cuprinde mai multe vile, fiecare cu un nume și așa numitul castel, construcții de proporții modeste și mai multe grădini. Cruci mari de piatră aduse din Basarabia, un tron de marmură de la Florența, pietre de moară simbolizând secolele, fântâni împodobite cu figuri mitologice sculptate conviețuiesc cu un puț transilvănean. Elemente decorative reprezentative românești, maure, balcanice, simboluri religioase biblice,  se înfrățesc într-un ansamblu fermecător, foarte bine îngrijit, rezultat al filozofiei egiptene Bahaulla (Bahi), adoptată de regină.

Esența acestei credințe este că există un Dumnezeu unic pentru tot neamul omenesc: el și-a transmis perceptele prin Buddha, Krishna, Moise, Isus, Allah, Mohamed. Dezideratele acestei religii sunt pacea, dreptatea și unitatea, la scară universală. Deci conflictele religioase ar fi absurde. Regina care fusese activă în timpul războiului ca infirmieră și ca om politic credea în pace și egalitate de șanse, indiferent de religie și sex. De unde, în semn de aderare la credința în armonie, a reunit simboluri aparținând unor culturi și epoci diferite.  Astfel, rolul  recreativ și decorativ s-a îmbogățit cu noi valori spirituale.

Ideea de a-și materializa concepțiile printr-un act creativ nu este nouă. La Sintra, în Portugalia, parcul vilei Quinta da Regaleira cu tunelurile, labirintul și simbolurile sale, a fost construit tot după o concepție filozofică ce nu este încă, pe deplin, descifrată. În grădinile castelului Villandry, pe Valea Loarei, florile și arbuștii au fost alese și cultivate în așa fel încât să sugereze dragostea (duioasă, pasională, nestatornică, tragică), soarele, norii, muzica. La Balcic, simbolurile ilustrează ideea de fraternitate și armonie.

A fost preluată ideea labirintului cretan așa că sunt de descoperit, pe lângă vilele deținătoare de informații ample, bilingve: grădina lui Allah – unde  250 de specii de cactuși uriași fac umbră pietrelor aduse din Maroc, grădinile Ghetsimani, Valul albastru – rozariu cu 34 de soiuri de trandafiri, Colțișorul prințului Tomislav – nepot de la fiica Maria, Grădina lui Mircea – ultimul copil, decedat la o vîrstă fragedă, cinematograful – acum, sediul administrației, statuia Sfântului Martin și Aleea crinilor albi; la capătul ei este Capela, Stella Maris, copie a unei biserici din Creta. Regina și principesa Ileana sunt înfățișate acolo drept icoane. Sub acoperișul susținut de o elaborată colonadă din marmură se află Nimfeum sau Templul apei cu accente romano-arabe. Crama regală și Aleea vinului și-au păstrat profilul: se pot cumpăra vinuri locale. Li se adaugă un restaurant (Korona),  o cafenea (Lilia) și un magazinaș de suveniruri.

Castelul în sine este de fapt o reședință de vară destul de mică. Din aerisitul pridvor de lemn se văd marea și aleile înflorite. Minaretul grațios se învecinează cu un acoperiș hexagonal ce amintește de o biserică creștină. Primul nivel era destinat lui Ferdinand. În prezent aici se amenajează expoziții. În hol sunt panouri cu informații despre Balcic și castel. La al doilea nivel, într-un living încăpător bine luminat datorită numeroaselor ferestre prin care se vede marea, sunt piese de mobilier, tablouri, fotografii, icoane, un pat. Prin originalitatea sa, șemineul amintește de sobele și șemineele de la castelul Bran. Un vestibul duce la baia turcească de culoarea pielii, spațioasă, cu o cadă îngropată, în mijloc și, lateral, patru chiuvete (nu lipsea confortul secolului XX, centrala electrică și apa curentă, încălzită de o instalație specială). La fumoar și camerele cameristelor nu am avut acces.

Grădinile și vilele, fiecare cu un nume, sunt răspândite pe terenul accidentat, în terase, domeniul este un excelent loc de plimbare și de joacă, aleile sale urcă, se ascund și coboară, ziduri scunde, din piatră albă, trepte șerpuiesc pe sub arcade, coloane, copaci bătrâni, pe lângă bazine de forme diferite și straturi de flori.

Balcic acuarela 1

Sugestiile primite din călătorii sunt vizibile: treci printr-un culoar de vegetație ca la Linderhof traversezi un mic pod venețian, bazinele și căderile de apă pe trepte sau în formă de cascadă amintesc de Alhambra (Granada) și Alcazar din Sevillia. Pe un colț este statuia unei tinere femei (Ileana) cu o barcă în brațe. În tot spațiul germanic sunt multe statui amplasate astfel, la înălțime, pe clădiri.

Grădinarul elvețian Jules Jany a compus savante spații geometrice, de influență franceză, dar a creat și refugii ce par sălbatice, după moda englezească, cu stânci, boschete, alei și flori, o dezordine bine gândită, de mare efect.

Ludovic al II-lea al Bavariei a încercat să realizeze în grota artificială de la Linderhof,  o reunire a unor componente care, peste un secol, vor alcătui „arta totală”, o confluență de imagini drept decor (peșteră, lac), mișcare (gondolă și cădere de apă, dirijată), lumină și muzică; la „Cuibul liniștit”, decorul  elaborat, eclectic – vilele, amenajările din piatră și vegetație, ziduri, trepte, arbori, arbuști, straturile de flori, cascadă îl completează pe cel natural – marea, terasele, izvoarele. Parfumurile crinilor, magnoliei, trandafirilor, irișilor, te solicită olfactiv, susurul apelor îți mângâie auzul, pantele (urci, cobori, cauți), te obligă la mișcare. Simbolurile îți cer să te informezi; este un început de expunere interactivă, un pas mai departe ca cel făcut de bavarezul Ludovic în a integra într-un act artistic și pe creator și pe receptor.

Fire poetică, regina Maria a ales să creadă într-o lume armonioasă și și-a folosit imaginația pentru ca, împreună cu arhitecții și grădinarii, să-și creeze un spațiu care să o reprezinte. Nu se atinge anvergura și luxul parcurilor de acest gen din Franța, Italia, Austria, Germania, dar este interesant și plin de farmec.

Nu m-am mirat când, de pe scara care urca la palat, a apărut o tânără în rochie albă de prințesă; mi-am spus că, poate joacă un rol, al reginei eventual. În scurt timp, un tânăr s-a îndreptat spre ea și amândoi s-au oprit, privind în același loc. Erau în ziua nunții lor, un prieten îi fotografia. Nici că se putea un decor mai potrivit! Erau români.

Deși bulgarii au considerat nelegitimă prezența românească la sud de Dunăre, au păstrat o amintire frumoasă reginei Maria; castelul și grădinile sunt bine întreținute, aproape de standardele europene. Cred că sfârșitul lunii mai, când culorile și parfumurile grădinilor ating apogeul, este cel mai bun moment de a le vizita.

În domeniu, restaurantul, cafeneaua și magazinele îi îmbie pe turiști să facă o pauză, în unele vile se cazează turiști. Un ditai hotelul se vede de la castel. Plaja este intens folosită. Aș spune că locul este asediat, atributul de  „liniștit”, nu prea se mai potrivește cu ceea ce a fost cândva, deși i se păstrează frumusețea. Iar marea mi-a trezit gelozia; era mai albastră ca a noastră deși tot „neagră” se numește.

Castelul de la Balcic este pierdut de România și câștigat de Bulgaria. Nu a murit. Nu a ars, nu a fost demolat sau lăsat în părăsire; este ca un copil înfiat. O duce bine, dar mama lui, deși s-a resemnat căci are cale liberă până la el să îl vadă oricând, nu este consolată pe deplin. Poveștile legate de el, amprenta spiritului reginei Maria, îi dau o aură specială. Pentru cine o vede.

Citeşte continuarea, despre fecioarele sinucigaşe de la Kaliakra.

Citeşte şi ultima parte, despre midiile de la Dalboka.

Note: 

1 Castelul românesc de la Balcic, castelul unguresc Esterhazy din Eisenstadt

2 La porunca lui Ludovic al XIV-lea și Henric al II-lea de Orania, multe castele de pe Rin au fost distruse total sau parțial. Sub dominația lui Napoleon forturi, castele, ziduri de apărare au fost demolate sau incendiate. Exemplu, castelul Devin (Bratislava) care a fost devastat de trupele franceze.

Turcii, în expansiunea lor, au distrus total sau parțial castele în Austria.

3 Ministrul de finanțe al lui Ludovic al XIV-lea, Nicolas Fouquet, și-a pierdut funcția, libertatea pe viață și magnificul castel Vaux-le-Vicomte înconjurat de grădini și plin cu obiecte de mare valoare deoarece regele nu a suportat ca cineva din anturajul său să dețină o asemenea avere și comori de artă. După care, regele a dispus construirea castelului Versailles cu aceiași arhitecți și decoratori.

4 Urmașii cardinalului Richelieu au vândut castelul moștenit ca material de construcții. S-au păstrat grădinile, bazinele, parcul, pivnițele și un imobil unde se adăposteau vizitii.

5 Castelul de la Chenonceaux a fost dăruit Dianei de Poitiers de către Francisc al II-lea. După moartea acestuia, Catherine de Medicis și-a gonit rivala.

6 Zombory Lajos și baronul Nopcea Vasile cunoscut ca „Față neagră” (Ardeal) și-au pierdut reședințele la jocuri de noroc.

7„Cuibul liniștit” a devenit loc de odihnă și de recepții. Boema Bucureștiului, oameni politici, pictori, sculptori, poeți, romancieri, oameni de afaceri, și-au construit vile și și-au petrecut verile în orașul alb. Au fost 130 de imobile; unele s-au distrus, altele există încă:  Brătianu, Canciov, Stork, Iser, Tonitza, Șirato, Camil Petrescu, sunt doar câteva nume ale personalităților care au deținut proprietăți la Balcic. Detalii despre modernizarea orașului și prezența românească la Balcic se află în cartea „Balcic, micul paradis al României Mari”, de Lucian Boia, recent apărută.

Autorii „Cuibului liniștit” au fost arhitecții Augustino și Amerigo, decoratorul elvețian de grădini, Jules Jany continuat de Carol Guzman și, fără îndoială, regina Maria.

Sursa foto Regina Maria: Royal Collection Trust 

Acuarele: Gustin Gheorgina

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.