Din culisele şi farfuriile unei surprize

Din culisele şi farfuriile unei surprize

Ziua lui Alex se anunţa una ca oricare alta. Urma să o ducem pe LumeaMică la cor, să o luăm şi să încercăm să mergem apoi la MEZE Taverna pentru a lua cina în trei. Sau aşa credea Alex că va fi…

Mie îmi plac foarte mult surprizele, iubesc să le fac şi tânjesc să mi se facă. Şi cred că toţi ne dorim asta, chiar dacă unii dintre noi nu reacţionăm întotdeauna bine pe moment sau ne bucurăm cu puţină întârziere (aminteşte-ţi sau citeşte despre reacţia mea de la Viena, când m-a dus Ina pe neanunţate la concert). Am observat însă că, pe măsură ce trece timpul, oamenii uită să facă surprize, cadouri fără ocazie sau pur şi simplu gesturi frumoase în momente neaşteptate. Am citit la un moment dat, pe undeva, că e bine să îţi pui în fiecare zi o întrebare simplă: „ce pot face azi pentru a-l face fericit pe cel drag, pentru a-mi face fericită familia?”. Ar fi grozav să reuşesc asta, dar uite că nu-mi iese, uneori uit, alteori nu ştiu ce să răspund, ceea ce cred că e şi mai rău. Mi-au ieşit doar câteva surprize memorabile până acum.

Una de care ne aducem aminte cu cel mai mare drag a fost să organizez o fugă de weekend până în Marrakech şi să-i spun lui Alex cu doar câteva zile înainte unde plecăm. Ne-am jurat în barbă că vom face asta în fiecare an, că unul din noi doi va organiza o ieşire surpriză în toamnă, anotimpul în care ne-am cunoscut, căsătorit, etc. Am făcut-o? Vezi să nu. Asta nu înseamnă că nu ne surprinde fiecare zi alături, iar prezenţa şi felul în care creşte un copil este în sine o perpetuă surpriză. Cu toate acestea, când se apropie ziua lui Alex, simt mereu nevoia să coc ceva şi preferabil nu la cuptor, nu e locul în care aş putea face ceva mai bine decât o face el deja! Ştiu că merită ceva deosebit, că e modest şi îşi pune interesele şi pasiunile proprii pe ultimul loc şi că măcar o dată pe an ar trebui să fie primul.

Acum doi ani i-am organizat o petrecere surpriză chiar în mijlocul unui eveniment cu Poveşti din LumeaMare.

Iar anul acesta am pregătit două surprize, nu una. Prima a fost să-l iau de mână şi să-l duc la prima sa lecţie de chitară, cu profesor, după o foarte mare pauză (a mai făcut ceva prin copilărie). A doua a fost să complotez cu cei de la Meze Taverna să pregătească o masă pentru 11 persoane, persoane care ne-au aşteptat acolo, reuşind să petrecem astfel o zi de naştere minunată alături de familie şi echipa noastră din LumeaMare.

Se ştie că Alex este foarte pretenţios la mâncare şi am avut ceva emoţii, mai ales că nu mai fusesem la Meze. Auzisem eu de bine, mâncarea grecească ne place oricum, dar ştii cum e, până nu guşti nu crezi. Ei bine, a fost o alegere minunată! Ne-am luat feluri diferite pentru a gusta din cât mai multe şi ne-a plăcut tot. Dacă aş fi avut un stomac de rezervă sau mai puţin discernământ, aş fi degustat toate brânzeturile, dar nu mă las până nu o fac, pe rând, în mai multe ocazii. Mi-au plăcut mult brânza Graviera din Naxos în crustă de făină de roşcove, fulgi de ovăz şi seminţe de mac, servită cu dulceaţă de trandafiri sau brânza grecească de vacă prăjită servită cu smochine dulci (salivez numai când aud cum sună astea două!). Interesantă a fost şi brânza roşie tradiţională, cu gust puternic şi foarte puţin picantă, învelită în cataif, la cuptor. N-aş fi vrut să ştiu câte calorii avea fiecare, dar nu-mi pare rău pentru nicio fărâmă. Mi s-au mai perindat prin faţă şi pe limbă cotletele de miel din Sikia la grătar (yamm), chiftele greceşti de spanac prăjite (interesante, cred că aş vrea să le încerc şi acasă), plăcinţele umplute cu pastramă si brânză servite cu marmeladă de roşii şi iaurt sau o baclava mai dulce decât dulce. Iar la final, ca să fie balul complet, m-am răsfăţat cu desetul meu preferat: iaurt grecesc cu miere şi nuci.

IMG_1289

La câteva zile am revenit şi, pentru că nu mai doream să fac excese, m-am oprit la o fasole gigantă cu roşii şi ceapă şi o salată de spanac şi rucola cu brânză Manouri la grătar, mere verzi şi susan – excelentă! Chiar dacă pare greu de crezut, rar găsesc o salată care chiar să-mi placă la un restaurant, să fie savuroasă, nu doar o adunare tristă a verdeţurilor anonime. Alex a mai încercat cârnaţii la grătar, dar nu a părut foarte entuziasmat. În schimb tzatzikiul e ce trebuie, ca toate celelalte încercate.

IMG_1294

Meze se mândreşte cu ingredientele sale aduse din Grecia şi citez aici de pe site: „feta de la o mică fermă de familie deschisă din 1949 în Elasonas, iaurt grecesc ţărănesc, carne de vită din regiunea de munte Holomandas, carne de miel din Sikia, peşte proaspăt pescuit tradiţional în marea Egee, oregano sălbatic cules doar în septembrie din pădurile nepoluate ale regiunii Halkidiki, măsline din producţia proprie a bucătarului, miere naturală de pin”. Asta nu am avut cum să verific, dar sună minunat şi justifică preţurile destul de mari. Poţi arunca şi tu un ochi aici, dacă nu-ţi plac surprizele care înseamnă mai mulţi bani cheltuiţi. În trei am cheltuit în jur de 160 de lei, în 11 persoane 800 de lei, ca să îţi faci o idee.

Nu mi-a plăcut că se fumează – orice ar spune fumătorii, nicio mâncare şi niciun vin nu se asortează bine cu fumul de ţigară, asta ca să nu menţionăm aspectele care ţin de sănătate. Dar ca să dau o notă bună, la final, o acord vinului de casă. Dacă în general vinul de casă e un eşec, la multe restaurante din România, Meze ne-a pus pe masă un vin care a mers foarte bine cu preparatele, în obişnuitele căni arămii de metal. Amenajarea restaurantului este tipic grecească, iar numărul de mese nu e mare, ceea ce nu poate decât să ne bucure. Numai nisipul şi marea lipsesc din faţă ca surpriza să fie maximă.

Cam asta a fost anatomia unei zile de naştere surpriză şi o descoperire culinară care ne-a încântat. N-aş fi putut să le separ, aşa că au sosit la pachet, doi în unu. Să sperăm că Meze Taverna va rămâne o surpriză plăcută de fiecare dată când vom reveni.

Notă: 

Recenzia şi recomandarea restaurantului este valabilă la data publicării. Nu putem verifica păstrarea calităţii de-a lungul timpului decât dacă mai ajungem pe acolo. Vom anunţa schimbările, dacă apar şi suntem la curent cu ele. Sau te rugăm pe tine să ne scrii, într-un comentariu, dacă părerea sau experienţa ta a fost diferită de a noastră.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.