Paradisul nu e un loc comod. Nici pentru cei care trăiesc zi de zi în el, nici pentru cei care vin la ușile deschise. Nicio destinație nu se limitează la ceea ce se vede în pozele afișate de călătorii entuziaști, pe canalele sociale. Există întotdeauna o parte nefotografiată, partea aceea care ne face să ne simțim intruși într-o lume în care nu aparținem cu adevărat. Aceea este partea pe care alegem să nu o arătăm. Înainte să încep cu poveștile, cugetările sau sentimentele mele personale, din paradisul unei insule izolate, sunt conștientă că foarte mulți dintre cititorii acestui blog ar dori să știe mai multe detalii practice, să înțeleagă la ce ar trebui să se aștepte, dacă ar pune Socotra pe lista lor de destinații. Voi încerca, în acest prim articol, să răspund cât se poate de onest și obiectiv la toate curiozitățile și chiar te rog să adresezi propriile întrebări dacă ceea ce voi scrie eu nu va fi suficient. Nu uita totuși că opinia mea nu poate fi decât subiectivă, dictată de modul în care percep eu călătoriile și propriile căutări, preocupări, limitări sau anxietăți.
Cum organizezi o vacanță în Socotra? E o destinație sigură?
Nici să ajungi în insula Socotra nu e comod. Nu pentru că ar fi prea departe sau periculoasă, nu este. Aparține de Yemen, dar nu are nicio legătură cu ceea ce se întâmplă pe continent. Ca să călătorești în Socotra ești obligat să apelezi la o agenție de turism locală, atât pentru achiziționarea biletului de avion, cât și pentru viză, deplasare și organizarea unui traseu. La momentul în care am fost noi zborurile nici nu apăreau pe nicăieri, oficial. Noi știam că sunt două avioane pe săptămână (din Abu Dhabi și Cairo), la fața locului am descoperit că realitatea e în continuă schimbare și previziunile nu sunt neapărat optimiste. În clipa de față Socotra are deja mai mulți turiști decât ar trebui să fie, după gustul nostru, iar infrastructura nu face față la o creștere și mai mare.
Noi preferăm să ne organizăm vacanțele singuri și să ne acordăm timpul necesar pentru a vedea și a înțelege o destinație pe îndelete. Și totuși am ales să mergem în Socotra cu un grup organizat de aici, din România, ni s-a părut mai comod și mai ușor așa, de data aceasta. Știam că va fi un grup mic, cu oameni având interese similare cu noi, adaptabili și gata să se bucure de nopțile la cort. Nu ne-am înșelat în privința oamenilor, dar sigur am fi organizat altfel programul și timpul, dacă ar fi fost posibil.
Revenind la siguranță, depinde de fiecare cum își definește limitele în care se simte în siguranță. În ceea ce privește contextul și oamenii, factorii de risc sunt minusculi. Localnicii sunt minunați, nu am auzit nimic care ar putea îngrijora un turist, de la furturi până la alte întâmplări mai serioase. Chiar ei se laudă că sunt cea mai sigură destinație și nu s-a întâmplat nimic care să ne dovedească contrarul.
Singurele riscuri sunt cele care pot ține de sănătate sau accidente care se pot întâmpla oricui și oriunde, în natură. Dacă ai vreo problemă de sănătate pe care nu o poți rezolva cu ceea ce ai deja în trusa ta obligatorie și bine dotată de prim ajutor, există un spital modern pe insulă – e preferabil să nu ai nevoie de el în regim de urgență, mai ales dacă te desparte de șoseaua bună (și puțină) un canion sau un drum cu bolovani. Paradisul de pe Socotra e alcătuit din câteva plaje, canioane sau dune idilice, dar și suprafețe mari aride, pietroase și prăfoase.
Chiar dacă insula e mică, sunt distanțe care nu pot fi parcurse ușor, orice urgență ai avea. Șoferii sunt buni și știu ce au de făcut pe drumurile înguste și dificile, trebuie doar să treci cu vederea faptul că unii mestecă tot timpul niște frunze numite khat, te las pe tine să cauți să să afli ce sunt.
Singura sperietură am tras-o atunci când o colegă de grup a fost rănită de o pisică de mare, nu s-a întâmplat nimic grav, dar menționez întâmplarea aceasta pentru că e nevoie de o atenție sporită și o asumare conștientă a unor riscuri, atunci când ai contact direct cu natura neîmblânzită, oriunde te-ai duce prin lumea asta mare. Iar Socotra e în primul rând natură, apoi și mai multă natură.
Când e de mers și cum e vremea?
Perioada în care poți călători în Socotra e limitată, de climă, la câteva luni pe an. Din iunie până în septembrie musonul, cu vânturi și furtuni puternice, alungă chiar și localnicii de pe insulă, pe cei care își permit să plece, desigur. Un ciclon din 2015 a distrus mii de locuințe și a dezrădăcinat mulți copaci, iar altul, în 2018, a distrus portul și a scufundat vapoare cu alimente. Insula poate fi vizitată din ianuarie până în mai, noi am fost la început de martie și am prins trandafirii deșertului înfloriți. Vremea a fost călduroasă, peste tot. Nopțile, mai ales cele pe platourile înalte, pot fi mai răcoroase, dar în general te poți confrunta cu umiditate mare, zile cu vânt și un soare care răsare devreme și te obligă să cauți umbra încă de la 8:30 dimineața. Intensitatea radiațiilor UV din Socotra se situează, pe o scară de la 0 la 11 plus, pe locul 12. Octombrie și decembrie sunt lunile în care poate lovi un ciclon sau pot fi mai multe ploi, deși, din câte am văzut în canioane, nivelul scăzut al apei nu confirmă prezența ploilor abundente.
Zilele între care are loc călătoria nu sunt 100% bătute în cuie, trebuie să ai ceva flexibilitate financiară și de timp, în caz că se schimbă datele sau dacă vremea nu permite zborul. Programul se poate schimba permanent și cât ești pe insulă, în funcție de numărul de turiști prezenți prin locurile de campare.
La ce te referi când spui că nu e foarte comod în paradisul acesta?
Pentru călătorii pretențioși, Socotra poate fi o provocare din punct de vedere al confortului și al igienei. Cine nu e obișnuit cu condițiile de viață la cort, simte că nu se poate lipsi de budă sau de dușul zilnic, a dezinfectat fructele și legumele în pandemie și nu poate dormi decât în așternuturi apretate și proaspăt spălate, s-ar putea să nu se obișnuiască în Socotra.
Pentru mine a fost de ajuns să-mi spună Alex să nu mă uit la cum se spală vasele. Nu m-am uitat și n-am pățit nimic, absolut nimic. M-am descurcat chiar și cu dieta mea fără gluten și fără lapte, nu credeam că voi reuși, dar oamenii au înțeles și m-au ajutat să evit ceea ce aveam de evitat. Mâncare a fost din plin, trei mese pe zi, fructe și dulciuri, plus o gustare pe la ora 5, admirabil pentru condițiile în care totul se gătea și se pregătea pe loc, din proviziile transportate cu o mașină de asistență. Pentru momente personale de răsfăț și singurul lux la care n-am vrut să renunțăm, noi am avut cafeaua la pachet (un aeropres si o cafea bună de acasă), dar era ness sau ceai disponibil, apă și sucuri la discreție, chiar nu pot spune că ne-a lipsit ceva. In insulă nu se găsește alcool, dar n-am observat să se strâmbe nimeni dacă aveai ceva la tine. Să nu uităm totuși că Socotra e o țară musulmană. Din același motiv e preferabil și chiar ești rugat să nu fotografiezi femei. Cum te îmbraci tu, ca femeie, cred că ține mai mult de bunul simț și protecția față de soare, decât de felul în care reacționează localnicii.
Internet am avut pe un card cumpărat din Abu Dhabi, nu a funcționat peste tot, dar a mers neașteptat de bine în majoritatea locurilor. Eram preveniți că nu vom avea unde să ne încărcăm telefoanele și aparatele foto, totuși echipa locală ne-a oferit șansa de a ne alimenta de la bateriile mașinilor, pe drum și în fiecare seară, deci nici asta nu a fost o problemă.
Aproape toate locurile de campare sunt senzaționale, ca peisaje și priveliști, cred că imaginile de mai sus te-au convins. Nici nu-ți vine să crezi cum arată apa, nisipul, copacii, cum aleargă crabii de colo colo și cum stau caprele și vulturii egipteni ca găinile, pe lângă masă, în așteptarea resturilor de la ospăț.
Toate bune și idilice până ai nevoie la toaletă, până când calci pe hârtiuţele lăsate de alții, până te împiedici de ambalaje, toate lăsate de acești intruși needucați care pot fi oamenii. Pe alocuri există toalete. Am avut chiar și un duș, din când în când. Dar nu-ți imagina că acestea sunt suficiente sau că invită la reverie și meditație; nu e de mirare că cei mai mulți preferă tufișurile din jur – tufișuri care nu sunt nici ele la îndemână sau aproape. Dacă aș fi ghid într-o agenție locală de turism, în Socotra, aș oferi zilnic câte o punguță fiecărui turist și aș instrui pe fiecare în parte să nu lase urme pe unde (îl) trece. Am întrebat ghidul local de ce e atâta mizerie și mi-a dat un răspuns neașteptat de românesc: statul nu face ce trebuie. Probleme mari și în paradis, gogule.
E multă mizerie, în general. Cea mai multă în capitală, eu n-aș alege varianta de a sta acolo, nici măcar cu promisiunea unui hotel luxos. Da, există hoteluri decente în Hadibo, mi s-a spus, dar nu le-am verificat. Niște colegi din grup au avut ocazia să vadă hotelul la care ar fi trebuit să stăm două nopți, la sosire și plecare, iar concluzia a fost că rămânem la cort. Nu există cu adevărat orașe pe insulă, așa cum înțelegem noi cuvântul. Capitala arată ca o groapă de pet-uri și ambalaje, satele sunt alcătuite din câteva case de piatră extrem de sărace, din când în când mai apare câte o clădire mai răsărită, … dar nu pentru asta ai ajuns acolo.
Atunci de ce mergi în Socotra?
Dacă e vreun motiv pentru care să vrei cu adevărat să mergi în Socotra și pentru care poți numi insula Paradis, acela e într-adevăr natura. Socotra e comparată cu Galapagos și e protejată încă din 2008, ca UNESCO World Heritage Site. Sper ca acest titlu să împiedice transformarea ei într-un al doilea Zanzibar.
Socotra Archipelago, in the northwest Indian Ocean near the Gulf of Aden, is 250 km long and comprises four islands and two rocky islets which appear as a prolongation of the Horn of Africa. The site is of universal importance because of its biodiversity with rich and distinct flora and fauna: 37% of Socotra’s 825 plant species, 90% of its reptile species and 95% of its land snail species do not occur anywhere else in the world. The site also supports globally significant populations of land and sea birds (192 bird species, 44 of which breed on the islands while 85 are regular migrants), including a number of threatened species. The marine life of Socotra is also very diverse, with 253 species of reef-building corals, 730 species of coastal fish and 300 species of crab, lobster and shrimp.
În ciuda aspectului extrem de arid al insulei, aceasta are o bogăție de plante, reptile și păsări, la care se poate adăuga și minunăția subacvatică. Așa cum ai putut citi mai sus, 37% din plantele de pe Socotra, 90% din reptile și 96% dintre melci sunt specii endemice, nu pot fi găsite decât acolo. Renumiți sunt copacii numiți Dragon Blood și, chiar dacă rude ale lor mai trăiesc și în Insulele Canare, Madeira, Capul Verde, Maroc, Africa și Asia de Sud-Est, „dragonii” din Socotra sunt singurii Dracaena Cinnabari și singurii aflați în număr atât de mare, într-o pădure (Firmihin Forest). Voi dezvolta senzaționalul subiect al copacilor și tot ce ține de natură în viitor, așa că nu intru acum în mai multe detalii.
Dacă aș avea banii să merg din nou în Socotra, aș încerca să-mi organizez turul în așa fel încât să existe un ghid specializat pe natură, preferabil alături de un grup de biologi, profesioniști sau amatori. Țin să spun că nici asta nu ar fi atât de ușor. Așa cum previn și autoarele ghidului de la Bradt pe care l-am consultat cu mare atenție, singurul disponibil deocamdată, Socotra nu a avut încă timpul necesar pentru a-și pregăti ghizii, ca să nu mai spun despre oameni specializați pe faună, floră, păsări sau ce ar mai putea să te intereseze. Dar nu cred că e imposibil, ghidul nostru mi-a spus că există astfel de specialiști și că se fac și ture pentru pasionați. În orice caz, chiar dacă înțeleg perfect contextul, tot mi se pare păcat să stai pe așa o comoară fără să știi să o arăți cu adevărat celor care te vizitează, fără să ai poveștile cu tine. Plaje albe mai sunt și în alte colțuri de lume, ape albastre și turcoaz la fel. Dar diversitatea naturii, detaliile acelea care nu se văd întotdeauna ușor sau fără ajutor, acestea ar fi contat cu adevărat pentru mine și pentru Alex. Insuficienta pregătire a ghidului local a fost cel mai mare minus al călătoriei în Socotra; ne așteptam la asta, dar tot am sperat că va fi puțin mai bine. Nu m-a deranjat atât de rău că s-a schimbat programul de la o zi la alta, că nu știam niciodată unde vom fi a doua zi, cât m-a sâcâit faptul că nu aveam pe cine să întreb și nici de la cine să primesc răspunsuri în subiectele care mă pasionează și care sunt, în cele din urmă, punctul forte al insulei.
Pe de altă parte, contactul pe care l-am avut cu natura brută a Socotrei a fost pentru mine extrem de puternic. Sunt o persoană care crede în energia unui loc, a universului în general, dar nu puteam spune până acum că am simțit-o cumva, altfel decât la nivel teoretic. Ceva s-a întâmplat însă acolo, ceva care m-a afectat și la mult timp după întoarcerea acasă. După ce am ajuns în București m-a doborât o oboseală și o lipsă de motivație de care nu am scăpat decât după o lună. Și chiar dacă la plecarea din insulă aveam dubii că aș mai dori să mă întorc, pe zi ce trece simt cum se instalează nostalgia și atracția către câteva colțuri de natură din Socotra, locurile în care am avut puțin răgaz și timp să mă conectez cu ceea ce contează.
Am ajuns și la buget
O călătorie în Socotra nu e deloc ușor de digerat, când vine vorba de bani. E foarte posibil ca la finalul ei să ai senzația că prețul e cam mare, am luat pulsul și acesta a fost sentimentul general pe care l-au avut mai mulți dintre noi. Ne-am fi simțit probabil mai relaxați dacă nu am fi știut că ne vom reveni greu și financiar, după plecarea aceasta. Privind cu luciditate, aș considera prețul justificat dacă aș simți că acesta asigură, indirect, protecția și curățenia insulei. Din păcate nu e așa și, tot din păcate, mă tem că Socotra nu va reuși să evite acel entuziasm turistic pionieristic care o va duce pe o pantă greșită. E greu și riscant să o recomand, ca destinație, oricui. Pot doar să spun că, dacă e de văzut, e de văzut cât de curând.
Prețul de bază, plătit de noi, pentru săptămâna în Socotra cu totul inclus (mai puțin bacșișuri), printr-o agenție românească, a fost de 2400 de dolari de persoană. La asta trebuie să ai grijă că se mai adaugă biletul de avion până în Abu Dhabi, Dubai, Cairo sau ce altă combinație mai bună găsești tu. Plus o eventuală noapte sau două în plus, înainte de a zbura către Socotra din Abu Dhabi și la întoarcere. Pentru că data plecării a fost nesigură și nu am putut lua bilete din timp, pe noi low cost-ul ne-a costat cât un zbor de linie, ia și asta în considerare ca să faci o estimare cât mai corectă.
În concluzie
Poate te întrebi de ce am pus titlul pe care l-am pus și de ce am folosit cuvântul intruși. E un sentiment pe care nu am putut să-l evit, cât am fost pe acolo, acela că până și în astfel de locuri izolate și sălbatice, tot niște intruși suntem, niște dăunători nepoftiți. Poate că prezența noastră e dorită și întâmpinată cu entuziasm, dar asta nu e suficient. Pentru a primi turiști, orice loc din lume are nevoie de timp și de deschiderea pentru a copia exemplele de succes din lume. E mult mai simplu acum, decât era pe la 1800, să zicem, când fiecare regiune făcea cum o tăia capul. Acum se pot afla dinainte capcanele, greșelile și riscurile, din experiența vastă a lumii. Nu mă simt deloc intrus într-o destinație care știe deja cum să-și impună niște limite și niște reguli. Nu mă simt ca un dăunător atunci când văd că grija pentru un loc vine dinspre interior spre exterior și că dorința de a-ți proteja natura e mai puternică decât dorința de a avea mulți turiști. Iar Socotra mi se pare încă departe de a-mi oferi un spațiu în care să simt că prezența mea ajută cu adevărat, că poate aduce o schimbare în bine, nu în rău. Am aflat prea puține despre natură. Am avut prea puțin contact cu oamenii locului, nu am înțeles dacă și cum îi poate ajuta turismul. N-am înțeles mai nimic din cultura sau din viața lor, cu siguranță grea. Am auzit că cei tineri vor să plece, e și normal, e ceea ce aspiră toți tinerii, chiar și cei din locuri în care au tot ce-și pot dori, pe pământ. Dar dacă localnicii vor fi înlocuiți cu investitori, dacă turismul nu va fi făcut cu cap și cu grijă, dacă dinții albi ai copiilor vor fi cariați de la bomboane și plasticele vor sufoca în continuare insula sau dacă sălbăticia va fi înlocuită cu all-inclusive-uri de cinci stele, de dragul progresului, care va fi viitorul acestui incomod și totodată încântător paradis, numit Socotra?
Ce urmează
Acum aștept întrebările tale. Iar pentru continuare și un jurnal grafic al zilelor în Socotra, abonează-te la newsletter-ul LumeaMare. Nu pot promite exact când va fi gata, dar sigur mai durează și vei afla mai ușor despre asta și alte idei pe care le mai am, pe e-mail.
Despre copacii din Socotra sigur va fi vorba și în newsletter-ul sub copac, sper că și pe blogul copacisipaduri.ro.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
